ICCJ. Decizia nr. 2510/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2510/2006
Dosar nr. 1860/1/2006
Şedinţa publică din 17 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25 din 13 ianuarie 2006 a Tribunalului Giurgiu au fost condamnaţi inculpaţii P.T. şi C.I., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., la câte 6 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pentru ambii inculpaţi, s-a menţinut starea de arest a acestora şi s-a dedus prevenţia pentru fiecare, de la 14 septembrie 2005 la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumelor de 200 RON despăgubiri civile către partea civilă C.P. şi de 1500 RON şi 17,80 RON despăgubiri civile, către partea civilă C.G.I.
În fapt, s-a reţinut că, în baza unei înţelegeri prealabile cei doi inculpaţi, în noaptea de 7 septembrie 2005, au plecat la furat, fără a avea un plan anume. Ajunşi la marginea satului Oinacu, judeţul Giurgiu, cei doi inculpaţi au intrat în curtea familiei C., au luat din stână o oaie şi au sacrificat-o.
Surprinşi de C.G.I. cei doi inculpaţi l-au atacat pe acesta, spre a-şi asigura scăparea, cu o furcă şi un topor, cauzându-i victimei leziuni ce au necesitat 7 zile îngrijiri medicale. La rândul său, în apărare victima l-a lovit cu o toporişcă pe inculpatul P.T. la piciorul stâng.
Cei doi inculpaţi au reuşit apoi să fugă, abandonând la locul faptei unele bunuri personale şi oaia sacrificată aparţinând părţii civile C.P.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost reţinute pe baza procesului verbal de constatare a infracţiunii întocmit de organele de urmărire penală, a plângerilor şi declaraţiilor persoanelor vătămate, a declaraţiilor martorilor C.A.A., C.O. şi S.V., probe coroborate cu recunoaşterile inculpaţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 122 din 17 februarie 2006, a admis apelurile declarate de inculpaţi, a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe şi rejudecând a dispus condamnarea inculpaţilor, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen., la câte 6 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., şi s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, primind criticile apelanţilor, a constatat că pedepsele s-au situat sub minimul de 7 ani închisoare prevăzut de lege, fără a fi reţinute circumstanţe atenuante.
Având în vedere comportarea sinceră a inculpaţilor în cursul procesului penal instanţa de apel a aplicat în cauză dispoziţiile art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen., aplicând pedeapsa sub minimul legal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.T., care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea ei.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea, în noaptea de 7 septembrie 2005, a infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.
Probele administrate în cauză, evocate mai sus, au confirmat că la data arătată cei doi inculpaţi au pătruns în gospodăria părţilor vătămate, au sustras o oaie din stână pe care au sacrificat-o şi în momentul când au fost surprinşi de partea vătămată, pentru a-şi asigura scăparea au aplicat acesteia lovituri cu o furcă şi o toporişcă, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 7 zile de îngrijiri medicale.
Faţă de pericolul social grav al faptei, de împrejurările săvârşirii ei, de consecinţele la care au fost expuse părţile vătămate, se constată că pedeapsa de 6 ani închisoare situată sub minimul prevăzut de lege prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante, a fost individualizată cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Se mai constată, că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Fiind respectate dispoziţiile legale menţionate şi neexistând motive care să justifice reducerea pedepsei, critica formulată de inculpat în sensul greşitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.
Întrucât motivul de recurs invocat este neîntemeiat, iar din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului nu se constată motive de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 septembrie 2005 la 17 aprilie 2006 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 122 din 17 februarie 2006 a Curţii de Apel, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 septembrie 2005 la 17 aprilie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2507/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2522/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
