ICCJ. Decizia nr. 2522/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2522/2006
Dosar nr. 22760/1/2005
(nr. vechi 7004/2005)
Şedinţa publică din 17 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionarul V.I. s-a solicitat cercetarea şi tragerea la răspundere penală a ofiţerilor de poliţie S.I. şi C.V. din cadrul I.P.J. Olt, care au efectuat cercetările în dosarele penale nr. 3548/P/2002, nr. 24/P/2003 şi nr. 1550/P/2003 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, a magistraţilor procurori A.D.L.D., P.M. şi B.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, P.C., C.G. şi R.F. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi Curtea de Apel Craiova care au adoptat rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, ori au pus concluzii ca procurori de şedinţă sau au soluţionat plângeri şi a magistraţilor judecători M.E. de la Judecătoria Slatina şi M.G., P.L. şi M.I. de la Tribunalul Olt care au judecat plângerile pe care petiţionarul le-a formulat împotriva rezoluţiilor adoptate de procurori susţinându-se că toate aceste persoane ar fi comis infracţiunile prevăzute de art. 246, 264 şi 272 C. pen.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secţia de urmărire penală, prin rezoluţia din 18 martie 2005 pronunţată în dosarul nr. 70/P/2005, a dispus, în baza art. 228 alin. (5), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerii de poliţie, magistraţii procurori şi magistraţii judecători, constatând inexistenţa faptelor reclamate.
Prin rezoluţia nr. 2829/II/2/2005 din 13 iulie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost respinsă plângerea petiţionarului împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, constatând că nu există motive de infirmare a acesteia.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 103 din 26 octombrie 2005, a respins, ca nefondată plângerea petiţionarului V.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale împotriva ofiţerilor de poliţie a procurorilor şi judecătorilor reclamaţi cu motivarea că faptele imputate acestora nu există şi că toate aceste persoane au acţionat în limita şi cu respectarea prevederilor legale.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul a fost obligat la 1710 RON cheltuieli judiciare către stat din care l650 RON onorarii avocaţi oficiu către Baroul de Avocaţi Craiova.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul V.I. care, în esenţă, a susţinut că persoanele reclamate sunt vinovate de săvârşirea faptelor penale reclamate.
Astfel, ofiţerii de poliţie au ignorat cercetarea faptelor menţionate în plângere, magistraţii procurori nu au verificat legalitatea şi temeinicia documentelor întocmite de ofiţerii de poliţie, iar magistraţii judecători au pronunţat hotărâri contrare legii.
S-a mai susţinut de către petiţionarul recurent că a fost obligat nelegal la cheltuieli judiciare către stat, de 17.100.000 lei din care 16.500.000 lei onorariu pentru avocaţii din oficiu desemnaţi intimaţilor.
S-a solicitat casarea hotărârii atacate, desfiinţarea rezoluţiei procurorului, luarea măsurilor ce se impun împotriva intimaţilor cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată şi a daunelor morale şi exonerarea de plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligat.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că în urma actelor premergătoare efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova faptele reclamate de petiţionarul V.I. ca fiind săvârşite de ofiţeri de poliţie, magistraţi procurori şi magistraţi judecători nu există.
1. Cu privire la ofiţerii de poliţie rezultă următoarele: Ofiţerul de poliţie, comisar S.I. din cadrul I.J.P. Olt a efectuat acte premergătoare în dosarul nr. 3548/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina cu referire la plângerea petiţionarului V.I. împotriva numiţilor S.M. şi B.I. din comuna Optaş Măgura sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 271 alin. (2) C. pen., şi a lui M.C. din municipiul Slatina sub aspectul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 51/1995.
În fapt, s-a reţinut că petiţionarul şi C.D. au deţinut pe raza comunei Optaş Măgura mai multe suprafeţe de teren, pentru care au fost întocmite fişe premergătoare obţinerii titlurilor de proprietate şi au fost eliberate astfel de titluri.
Privitor la suprafeţele de 2085 mp situate în punctul R. şi de 10.000 mp din punctul P. s-au ivit neînţelegeri între petiţionar şi numitul B.I. soluţionate prin Decizia civilă nr. 5607/1998 a Curţii de Apel Craiova, în favoarea petiţionarului V.I.
După punerea în executare a hotărârii judecătoreşti, folosinţa terenurilor a fost cedată de petiţionar numiţilor N.N. şi S.C.G. din comuna Optaş Măgura, judeţul Olt.
Persoana reclamată B.I. nu l-a mai împiedicat pe petiţionar în valorificarea drepturilor asupra acelor terenuri.
Referitor la M.C. s-a reţinut că a fost angajat ca avocat de către B.I. în procesul civil cu petiţionarul V.I. Ca urmare a plângerilor acestuia din urmă a refuzat să mai acorde asistenţă juridică lui B.I.
În cadrul baroului Olt s-a efectuat o anchetă administrativă stabilindu-se că M.C. nu a încălcat dispoziţiile legale referitoare la asistenţa juridică.
Privitor la făptuitorul S.M., fost primar al comunei Optaş Măgura s-a constatat că acesta nu a încălcat Legea nr. 215/2001 privind administraţia locală şi nici nu a săvârşit vreo faptă prevăzută de legea penală.
Prin referatul din 30 ianuarie 2003 comisarul de poliţie S.I. a propus a nu se începe urmărirea penală faţă de făptuitorii B.I., S.M. şi M.C., iar această propunere a fost confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina prin rezoluţia din 8 aprilie 2003.Cu privire la S.M., I.G., P.D., V.G. şi N.T. s-a disjuns materialul de urmărire penală sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi 291 C. pen., şi trimiterea acestui material la organele poliţiei pentru efectuarea cercetărilor.
În dosarul penal nr. 24/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, ca urmare a plângerii petiţionarului s-au efectuat cercetări de către subcomisarul de poliţie C.V. de la Poliţia oraşului Scorniceşti, judeţul Olt, faţă de numitul B.I. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 271 alin. (2) C. pen. şi M.C. (avocat) şi S.M. (primar) sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Petiţionarul a susţinut că B.I. nu ar fi respectat Decizia civilă irevocabilă a Curţii de Apel Craiova şi că l-ar fi împiedicat să folosească suprafeţele de teren de pe raza comunei Optaş Măgura, judeţul Olt şi că totodată, avocatul M.C. şi primarul S.M. l-ar fi ajutat pe B.I. prin eliberarea unor acte folosite la tergiversarea judecării cauzelor.
Prin referatul din 19 mai 2003 subcomisarul C.V. a propus, în baza actelor premergătoare efectuate în cauză, neînceperea urmăririi penale faţă de cele trei persoane, propunere confirmată de procuror prin rezoluţia din 3 iunie 2003.
În dosarul nr. 1550/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina s-au efectuat acte premergătoare ca urmare a plângerii petiţionarului împotriva numiţilor S.M., primar al comunei Optaş Măgura, G.I., secretarul aceleiaşi primării, P.D., funcţionar cu probleme agricole la Primăria Optaş Măgura şi N.T., referent cu cadastrul la primărie.
Petiţionarul a susţinut că înscrisurilor eliberate de primar lui B.I. nu ar fi avut corespondent în realitate.
Prin referatul din 2 iunie 2003 subcomisarul de poliţie C.V. a propus neînceperea urmăririi penale, actele premergătoare neconfirmând faptele sesizate, iar propunerea a fost confirmată de procuror prin rezoluţia din 13 iunie 2003.
Se mai constată din actele dosarului că petiţionarul a formulat plângeri împotriva soluţiilor din cele trei dosare care au fost infirmate şi respinse, inclusiv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin rezoluţia nr. 5511/II/2/2003 din 22 octombrie 2003.
Din examinarea actelor şi lucrărilor efectuate în cele trei dosare de către lucrătorii de poliţie S.I. şi C.V., nu au rezultat elemente care să conducă la concluzia că aceştia ar fi acţionat abuziv, că ar fi favorizat persoanele reclamate de petiţionar ori că ar fi îngreunat judecata dosarelor civile aflate pe rolul instanţelor.
De asemenea, nu a rezultat sustragerea ori dispariţia unor acte din dosare.
Ca atare, faptele reclamate ca fiind săvârşite de lucrătorii de poliţie prevăzute de art. 246, 264 şi 272 C. pen., nu există în materialitatea lor.
2. Cu privire la magistraţii procuror, rezultă următoarele: În dosarul nr. 3548/P/2002, prin rezoluţia din 8 aprilie 20204, magistratul procuror A.L.D. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, ca urmare a referatului întocmit de comisarul de poliţie S.I. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii S.M., B.I. şi M.C.
Soluţia a fost fundamentată pe actele din dosarul cauzei, fiind confirmată la controlul ierarhic iar procurorul a acţionat în limitele şi respectarea legii.
În dosarul nr. 24/P/2003, magistratul procuror P.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a confirmat propunerea organului de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală făcută de făptuitorii B.I., M.C. şi S.M.
Soluţia pronunţată este legală şi temeinică şi se bazează pe actele aflate în dosar, iar procurorul a acţionat în limita şi cu respectarea legii.
În dosarul nr. 1550/P/2003 magistratul procuror B.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a confirmat propunerea organului de poliţie de a nu începe urmărirea penală faţă de făptuitorii S.M., G.I., P.D. şi N.T.
Această soluţie a fost fundamentată pe actele din dosarul cauzei iar procurorul a acţionat în limita şi cu respectarea legii.
Ca atare, faptele reclamate de petiţionar ca fiind săvârşite de procurori, prevăzute de art. 246, 264 şi 272 C. pen., nu există în materialitatea lor.
De menţionat că petiţionarul a retras plângerea faţă de magistratul procuror C.G.
3. Cu privire la magistraţii judecători rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 588 din 14 aprilie 2004 a Judecătoriei Slatina pronunţată de judecătorul M.E., a fost respinsă plângerea formulată de petiţionarul V.I. împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina adoptată în cele trei dosare, iar prin Decizia penală nr. 525 din 9 iulie 2004 pronunţată de judecătorii M.G., P.L. şi M.I. a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei primei instanţe.
Aceste hotărâri, pronunţate cu concluziile procurorilor de şedinţă P.C. şi R.F. se consideră legale şi temeinice, nerezultând că judecătorii ar fi încălcat dispoziţiile legale privind soluţionarea plângerii şi a recursului.
Regulile fireşti ale statului de drept impun ca hotărârile judecătoreşti care nemulţumesc părţile litigante să fie atacate pe căile prevăzute de dispoziţiile de procedură, neputându-se imputa judecătorului care pronunţă soluţia, ori procurorului care a efectuat acte sau a pus concluzii în dosar, că s-ar face vinovaţi de infracţiuni când cenzurează punctul de vedere al participantului la proces.
Referitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligat petiţionarul recurent se constată că soluţia primei instanţe este corectă.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., „în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori şi-a retras apelul, recursul, ori cererea".
Din actele dosarului se constată că prima instanţă a desemnat apărători din oficiu pentru toţi intimaţii, având în vedere că petiţionarul a solicitat luarea măsurilor de tragere la răspundere penală a persoanelor menţionate în plângere, acuzate de infracţiuni grave, de serviciu, dreptul la apărare şi la un proces echitabil pentru acestea fiind garantat conform art. 24 din Constituţia României şi de art. 6 din C.E.A.D.O.L.F.
Întrucât plângerea petiţionarului a fost respinsă, existând culpa procesuală în declanşarea procesului penal, prima instanţă a stabilit, conform textului de lege evocat, ca acesta să suporte cheltuielile avansate de stat şi onorariul pentru apărătorii din oficiu desemnaţi, însumând 1710 RON.
Aşa fiind, nu există motive de exonerare a petiţionarului de plata acestei sume şi nici de reducere a ei.
Faţă de considerentele ce preced, constatând că plângerea a fost soluţionată cu respectarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) şi 8 C. proc. pen., şi că motivele de casare invocate sunt nefondate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de petiţionar cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.I. împotriva sentinţei penale nr. 103 din 26 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2510/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2523/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
