ICCJ. Decizia nr. 2546/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2546/2006
Dosar nr. 30405/1/2005
(nr. vechi 7910/2005)
Şedinţa publică din 18 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1201/ F din 30 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul C.M. zis P., la:
- 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. d) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea liberării condiţionate a restului de 524 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 80 din 1 aprilie 2003 a Tribunalului Tulcea, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, inculpatul C.M. urmează să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
Conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 mai 2005, la zi.
S-a luat act că partea vătămată O.J.B. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 20 aprilie 2005, în jurul orelor 18,00, partea vătămată O.J.B., împreună cu numitele S.G. şi M.A.S. se aflau pe str. Munţii Carpaţi din Bucureşti.
La un moment dat, de cele trei persoane s-a apropiat inculpatul C.M., persoană necunoscută, care i-a cerut părţii vătămate o ţigară. La răspunsul părţii vătămate că nu are ţigări, inculpatul a scos, de sub haina cu care era îmbrăcat, un cuţit pe care l-a pus în zona abdomenului părţii vătămate, cerându-i să-i dea tot ce are asupra sa.
Partea vătămată a refuzat să dea curs cererii inculpatului şi a încercat să se ferească, deplasându-se către înapoi. Iritat de atitudinea părţii vătămate, inculpatul s-a repezit şi a smuls de la gâtul acesteia un lănţişor din plastic. Constatând că lănţişorul nu avea nici o valoare inculpatul l-a aruncat, după care a îmbrâncit-o pe partea vătămată în curtea şcolii unde i-a pus o piedică.
Partea vătămată a căzut la pământ, iar în momentul în care a scos telefonul mobil pentru a anunţa organele de poliţie inculpatul a încercat să i-l smulgă, fără însă a reuşi.
Imediat inculpatul a părăsit locul faptei, ameninţând pe partea vătămată că în situaţia în care va anunţa poliţia o va tăia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.M. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, reducerea acesteia prin reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante şi, având în vedere valoarea redusă a bunului sustras, respectiv şiragul de mărgele, evaluat la suma de 50.000 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 907 din 23 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.M., pe care l-a obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, în continuare, la zi, durata reţinerii şi arestării preventive.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că în cauză a fost reţinută o corectă situaţie de fapt, conformă cu probele existente la dosar, iar fapta comisă de inculpat a fost încadrată în textele de lege corespunzătoare.
Cu privire la pedeapsa aplicată s-a arătat că individualizarea acesteia s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de gradul de pericol social concret al acestei infracţiuni, de împrejurările reale în care a fost comisă (prin ameninţare cu un cuţit), de valoarea mică a prejudiciului şi de circumstanţele personale ale inculpatului care are statutul de recidivist după condamnare.
S-a concluzionat că pedeapsa astfel individualizată este situată aproape de limita minimă prevăzută de lege (7-20 ani închisoare) şi poate asigura realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.M. pe care a criticat-o, în principal, cu privire la greşita sa condamnare, întrucât nu este autorul faptei, motiv pentru care se impune o achitare, iar, în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, impunându-se reducerea ei prin reaprecierea criteriilor de individualizare.
Recursul declarat de inculpatul C.M. este nefondat.
Critica inculpatului prin care susţine că nu a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată este neîntemeiată şi contrazisă de probele administrate în cauză şi anume: declaraţiile părţii vătămate şi ale martorelor M.A.S. şi S.G. care au însoţit-o pe partea vătămată şi care au fost de faţă la săvârşirea faptei şi care au confirmat situaţia de fapt reţinută.
În cauză, a fost verificată şi susţinerea inculpatului potrivit căreia în momentul săvârşirii faptei s-ar fi aflat în vizită la numita F.A.M., care însă a infirmat apărarea acestuia, arătând că în acea zi şi intervalul menţionat de inculpat nu s-a aflat la domiciliu, fiind plecată cu prietenul ei în Orăşelul Copiilor (Parcul Constantin Brâncoveanu).
Faţă de această situaţie se constată că în mod justificat instanţele au reţinut că inculpatul este autorul faptei, motiv pentru care critica prin care se solicită a se dispune achitarea sa nu poate fi primită.
Neîntemeiată se constată că este şi critica privind severitatea pedepsei aplicate.
Faţă de gravitatea faptei, modalitatea în care a fost comisă, poziţia procesuală a inculpatului care a încercat să împiedice aflarea adevărului, susţinând că nu este autorul acesteia, dar mai ales şi de persoana sa care are statutul de recidivist, liberat condiţionat din executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, tot pentru săvârşirea unei fapte de tâlhărie, cu un cazier judiciar din care rezultă că în timpul minoratului a mai fost condamnat pentru infracţiuni de acelaşi fel, tâlhărie, pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel nu poate fi apreciată ca severă, şi prin urmare executarea ei în acest cuantum se impune ca necesară realizării prevederilor art. 52 C. pen.
Pentru considerentele mai sus arătate, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul C.M. este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Cu majoritate de voturi:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 907 din 23 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 19 mai 2005, la 18 aprilie 2006.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2523/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2554/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
