ICCJ. Decizia nr. 2540/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2540/2006
Dosar nr. 23417/1/2005
(nr. vechi 7333/2005)
Şedinţa publică din 18 aprilie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 33 din 24 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi familie Braşov, în baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., şi art. 99 şi următorii C. pen., a fost condamnat inculpatul L.I.A., la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) c) şi e) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi a arestului preventiv, începând cu data de 18 februarie 2005.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente L.V., la plata sumei de 8.330.000 lei, cu titlu de daune materiale şi 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, pentru fiecare dintre părţile civilă B.F., B.Şt. şi B.I., precum şi la plata unei prestaţii periodice lunare în sumă de 500.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile către minorul parte civilă B.I., începând cu data de 18 februarie 2005 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a următoarelor obiecte: o pereche de cizme de cauciuc şi un băţ tip coadă de mătură, corpuri delicte care au aparţinut inculpatului.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 9.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a arătat că reţine, în esenţă, următoarea situaţie de fapt.
Inculpatul L.I.A., în vârstă de 14 ani şi 4 luni, a locuit împreună cu mama sa, L.V. şi fratele său L.E., în vârstă de 12 ani, în comuna Jibert, într-un imobil compus dintr-o singură cameră, condiţiile de locuit fiind precare.
Anterior stabilirii în această localitate, mama inculpatului a avut o relaţie de concubinaj cu B.G., tatăl natural al copiilor fiind decedat, astfel că, în timpul relaţiei de concubinaj copii au locuit o perioadă scurtă de timp la B.G., în comuna Hăghic, judeţul Covasna, însă pe fondul anumitor tensiuni această relaţia s-a întrerupt şi copii, împreună cu mama s-au stabilit în localitatea menţionată.
În ziua de 17 februarie 2005, B.G., fostul concubin al mamei inculpatului, împreună cu D.V., au venit în comuna Jibert în vederea tocmirii unei ciurde şi pentru că i-a apucat seara au încercat să găsească găzduire mai întâi la familia R. care i-a refuzat din lipsă de spaţiu, iar ulterior la propunerea victimei s-au deplasat la locuinţa fostei concubine L.V.
Ajunşi la casa acesteia, au bătut la uşă şi au solicitat să fie primiţi, însă L.V. care se afla în pat cu cei doi copii ai săi şi fiind seară şi neavând curent electric, le-a făcut cunoscut că nu-i primeşte şi să plece, în caz contrar îi va pune pe cei doi feciori ai săi să-i omoare.
În timpul discuţiilor inculpatul a sărit pe geam şi a fugit la vecinul său H.A., solicitându-i ajutorul şi urmare a acestei stări de fapt, numitul D.V., de teamă, a mers în stradă, însă de el s-a apropiat inculpatul care l-a lovit cu pumnii după ureche, iar martorul H. le-a spus să plece, între timp şi victima ajunsese la poartă şi vroia să plece.
Speriat de loviturile primite de la inculpat, numitul D.V. a fugit în direcţia localităţii Rupea, iar B.G. a plecat pe drumul comunal principal, martorul H.A. s-a întors acasă, inculpatul la rândul său a intrat în casă, unde s-a încălţat cu cizmele din cauciuc, fiind desculţ, a luat în mână o bâtă cu un diametru de cca. 3-4 cm şi o lungime de aproximativ un metru şi a plecat în urmărirea victimei căreia i-a aplicat o lovitură în zona capului, în urma căreia aceasta a căzut pe spate iar la 1-2 ore, a decedat.
Inculpatul, ajuns acasă, i-a făcut cunoscut mamei sale şi fratelui că l-a omorât pe B.G., însă în prealabil, după ce a lovit-o pe victimă a mutat-o de pe carosabilul drumului principal pe acostament.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, întocmit de S.J.M.L. Braşov, rezultă că moartea numitului B.G. a fost violentă şi ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură de boltă şi bază craniană (hematom hepi şi subdural, hemoragie subarahnoidiană difuză, contuzie cerebrală), leziuni care s-au putut produce prin lovirea capului cu un corp dur, existând o singură lovire, iar decesul a survenit la cca.1-2 ore după producerea leziunii şi între deces şi leziune există legătură directă de cauzalitate.
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută, s-a apreciat că activitatea materială desfăşurată de inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Având în vedere poziţia inculpatului, vârsta acestuia, condiţiile de trai şi gradul de cultură, s-a apreciat că sunt incidente prevăzute art. 74 şi 76 C. pen.
Aşa fiind, inculpatul a fost condamnat în baza textelor de lege menţionate mai sus şi cu reţinerea stării de minorat prevăzute de art. 99 şi următorii C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei, s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că pedeapsa aplicată este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
Latura civilă a cauzei s-a menţionat că a fost soluţionată în raport de dispoziţiile înscrise la art. 14 şi 346 C. proc. pen., cum şi de art. 998 C. civ., fiind obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente mama sa, la daune materiale şi morale în cuantumul menţionat în prima parte a considerentelor prezentei decizii, precum şi la o prestaţie periodică lunară, având în vedere materialul probator de la dosar, precum şi pretenţiile părţilor civile.
Sentinţa a fost atacată cu apel, potrivit art. 362 şi 363 C. proc. pen., de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi de inculpat.
Parchetul a formulat motive de apel privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, ca fiind o pedeapsă mică în raport de gravitatea faptei, împrejurările în care a acţionat inculpatul, consecinţele produse, precum şi sub aspectul cuantumului daunelor morale care sunt mici, având în vedere că de pe urma victimei au rămas 3 copii, dintre care unul minor, faţă de care s-a stabilit că aceştia au suferit o traumă psihică puternică, iar suma stabilită nu este de natură să acopere prejudiciul încercat.
Inculpatul, prin apărător şi personal, a invocat critici vizând greşita încadrare a faptei în infracţiunea de omor calificat, în condiţiile în care, intenţia sa nu a fost aceea de a suprima viaţa victimei ci el a acţionat în condiţiile în care victima l-a agresat şi producându-i o puternică tulburare a lovit-o, iar în cădere aceasta şi-a produs un traumatism ce a avut drept consecinţă decesul, astfel că, în raport încadrarea juridică a faptei şi de activitatea materială desfăşurată de inculpat nu se justifică pedeapsa închisorii de 5 ani, solicitând reducerea, cum şi a despăgubirilor civile.
Prin urmare, s-a solicitat de către parchet admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului precum şi rezolvarea corectă a laturii civile sub aspectul daunelor morale, care sunt modice în raport de trauma psihică suferită de cei trei copii ai victimei, iar de către inculpat, schimbarea încadrării juridice, reţinerea stării de provocare, aplicarea unei pedepse mai mici şi reducerea despăgubirilor materiale şi daune morale.
Curtea de apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, a examinat apelurile declarate de parchet şi inculpat, în raport de motivele invocate, actele şi lucrările de la dosar, sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., şi prin Decizia penală nr. 41/ AP/MF din 24 octombrie 2005, a admis ambele apeluri, a desfiinţat în parte sentinţa sub aspectul sancţiunii aplicate inculpatului minor, al întinderii daunelor morale, al datei de la care sunt datorate prestaţiile periodice lunare, a nestabilirii unei sume globale pentru prestaţiile periodice şi rejudecând cauza, în baza art. 104 C. pen., a aplicat inculpatului minor măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., atrăgându-i atenţia asupra art. 108 C. pen.
S-a dispus punerea în executare, de îndată, a acestei măsuri.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut de la 18 februarie 2005 şi arestat preventiv în perioada 19 februarie 2005 – 04 mai 2005.
S-a înlăturat din sentinţa atacată dispoziţiile referitoare la aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente L.V., să plătească părţilor civile B.F., B.Şt. şi B.I. câte 2.500 RON, iar părţii civile minore B.I. suma de 400 RON, cu titlu de prestaţie globală, precum şi suma de 50 RON lunar, cu titlu de prestaţie periodică, începând cu data de 24 octombrie 2005 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani.
În considerentele deciziei s-a arătat că apelul parchetului este întemeiat, în raport de data la care se acordă prestaţiile periodice lunare care este data pronunţării hotărârii şi nu data săvârşirii faptei, iar între data săvârşirii faptei şi data pronunţării hotărârii, aceste prestaţii periodice au un caracter global, situaţi care se va îndrepta prin reformarea hotărârii.
În ceea ce priveşte criticile invocate de către inculpat s-a apreciat că sunt întemeiate în parte.
În legătură cu schimbarea încadrării juridice s-a motivat că, în raport de activitatea desfăşurată de inculpat care a lovit victima cu o bâtă de o intensitate ridicată într-o zona vitală, capul, sunt elemente de natură care duc la concluzia că acesta a acţionat cu intenţie şi discernământ în a suprima viaţa numitului B.G., ţinându-se seama şi de conţinutul expertizei psihiatrice, astfel că acest motiv de apel a fost înlăturat.
De asemenea, tot înlăturată a fost şi critica vizând aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., vizând scuza provocării, întrucât inculpatul nu a fost provocat nici de victimă şi nici de martorul D.V., prezenţa acestora la domiciliul său a fost urmare a faptului că a solicitat găzduire în virtutea faptului că victima a trăit în concubinaj cu mama sa, unde prezenţi au fost el şi fratele la domiciliul acesteia.
Din punct de vedere al daunelor morale s-a apreciat că acestea sunt exagerate la suma de 50.000.000 lei pentru fiecare moştenitor, în raport cu posibilităţile materiale şi efective ale inculpatului şi familiei sale, astfel că suma de 25.000.000 lei pentru fiecare moştenitor acoperă trauma psihică suferită.
Din oficiu, curtea a apreciat că pedeapsa închisorii aplicată inculpatului este o sancţiune aspră faţă de vârsta şi împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea, astfel că sunt temeiuri că aplicarea art. 104 C. pen., este de natură să ducă la reeducarea acestuia şi în interesul său de a i se asigura o pregătire profesională.
Decizia a fost atacată cu recurs numai de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, pe considerent că este vădit nelegală şi esenţial netemeinică, în raport de măsura educativă aplicată inculpatului care a comis o faptă gravă cu un pericol social deosebit de grav fără nici un motiv şi în mod brutal.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi menţinerea soluţiei pronunţată de prima instanţă ca fiind legală şi temeinică.
Examinând recursul declarat, în raport de critica invocată, de actele şi lucrările de la dosar, de Decizia pronunţată în cauză, se constată că recursul de faţă este fondat şi se va admite pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit materialului probator de la dosar se constată că ambele instanţe au pronunţat hotărâri legale şi temeinice numai din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, însă din punct de vedere a tragerii la răspundere penală prin aplicarea măsurii educative a internării inculpatului minor într-un centru de reeducare, Decizia curţii este greşită.
Având în vedere criteriile de individualizare înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat la gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările şi modul în care a fost săvârşită fapta, constând în aceea că după ce l-a lovit pe martor, inculpatul, înarmându-se cu un ciomag, fără să fi fost provocat, a urmărit-o pe victimă şi prin surprindere i-a aplicat o lovitură puternică în zona capului, ce a avut drept consecinţă cauzarea unui traumatism grav, cu consecinţa la scurt timp a decesului, ceea ce presupune periculozitatea social mărită din partea inculpatului şi că măsura educativă prevăzută de art. 104 C. pen., nu este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
Aşa fiind, se apreciază că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului este de natură să ducă la reeducarea acestuia şi să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen., ea reflectând gravitatea faptei, vinovăţia inculpatului şi periculozitatea sa socială.
În consecinţă, motivul de recurs invocat, constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen., astfel că se va admite, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmând a se casa în parte Decizia atacată numai în ceea ce priveşte luarea faţă de inculpatul minor, L.I.A., a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, dispoziţie pe care o înlătură, urmând a menţine pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţă.
Se va deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 18 februarie 2005, la 04 mai 2005.
Se va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 41 din 24 octombrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, privind pe inculpatul L.I.A.
Casează în parte Decizia atacată, numai în ce priveşte luarea faţă de inculpatul minor L.I.A. a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, prevăzută de art. 104 C. pen., dispoziţie pe care o înlătură şi menţine pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului de instanţa de fond, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 99 şi următoarele C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 18 februarie 2005, la 4 mai 2005.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Onorariul în sumă de 100 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2520/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2541/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
