ICCJ. Decizia nr. 2574/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2574/2006
Dosar nr. 6359/1/2006
Şedinţa publică din 18 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la 11 aprilie 2006, în dosarul nr. 303/P/2005, Curtea de Apel Piteşti a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu o altă măsură preventivă, formulată de inculpaţii:
1. B.C.N.;
2. S.L.G.;
3. P.I.F. şi, totodată, a dispus menţinerea stării de arest preventiv pentru inculpaţii B.C.N., S.L.G., P.I.F. şi
4. N.C.B.;
5. I.O.P.;
6. B.M.C.;
7. M.C.N.;
8. P.F.;
9. D.A.I.;
10. L.C.M.;
11. H.A.;
12. D.M.;
13. D.I.;
14. I.E.G.;
15. P.V.S.;
16. S.V.;
17. P.V.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., în cursul judecăţii, dacă se constată că temeiurile care au dus la arestarea preventivă nu mai subzistă, se dispune revocarea şi punerea, de îndată, în libertate, iar conform dispoziţiilor alin. (3) al articolului menţionat, când se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare, privarea de libertate sau că există temeiuri care justifică respectiva măsură preventivă, se va dispune, prin încheierea motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
Ca atare, s-a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă pentru fiecare inculpat, continuă să existe şi impun în continuare privarea de libertate, în cauză cercetarea judecătorească relevând necesitatea adâncirii probatoriilor odată ce unii dintre martorii audiaţi au revenit asupra depoziţiilor date în faza urmăririi penale.
Totodată, s-a reţinut că există în continuare, temeiul prevăzut de art. 148 C. proc. pen., cu referire specială la lit. h) a acestui text, iar natura infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, precum şi probele administrate până la momentul pronunţării încheierii, conduc la constatarea că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar periclita grav valorile sociale şi relaţiile sociale care, împreună, realizează ordinea publică.
Instanţa a mai reţinut că menţinerea stării de arest preventiv este justificată şi pentru buna administrare a probelor în faza de cercetare judecătorească, la dosarul cauzei existând date certe că unii inculpaţi, încearcă, printre altele, să influenţeze depoziţiile martorilor pentru a ascunde adevărul, în acest sens exemplificându-se interceptarea de convorbiri telefonice de la telefoane deţinute nelegal la locul de detenţie.
În ce priveşte motivul invocat de unii inculpaţi, în sensul existenţei unor afecţiuni ale stării lor de sănătate, instanţa a motivat că acesta nu este un temei pentru revocarea măsurii, în cauză neexistând vreo expertiză medico-legală din care să rezulte că, datorită stării sănătăţii, inculpaţii nu suportă regimul de detenţie specific arestării preventive.
De asemenea, s-a motivat că menţinerea inculpaţilor în stare de arest preventiv nu reprezintă tratament inuman şi nu încalcă dispoziţiile art. 3 din C.E.D.O., neexistând indicii sau probe din care să rezulte că regimul de detenţie are caracter excesiv sau că impune, pentru inculpaţi, suferinţe deosebite în afara libertăţii de mişcare ş.a., ţinând seama de rigorile executării măsurii preventive.
Privind termenul rezonabil al duratei arestării preventive, s-a reţinut că acesta se apreciază concret, în funcţie de mai multe elemente proprii situaţiei, neregăsindu-se vreun temei care să conducă la existenţa unor amânări nejustificate.
Împotriva încheierii, toţi inculpaţii, în termen legal, au declarat recursuri, cale de atac motivată pe considerente ţinând de nemulţumirea, în cauză, a temeiurilor care au dus la luarea măsurii arestării preventive şi depăşirea termenului rezonabil în ce priveşte durata arestării preventive, în esenţă, cazul de casare invocat de inculpaţii recurenţi fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., respectiv, hotărârea este contrară legii.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 148 lit. h) C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile art. 143 din acelaşi cod, măsura arestării preventive poate fi luată dacă inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru odinea publică.
În cauză, inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – Serviciul teritorial Alba Iulia pentru mai multe infracţiuni, dintre care constituire, aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003; şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod; proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen.; favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.; ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.; violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.; distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.; vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.; sustragere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (3) C. pen.; înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.; joc de noroc, prevăzută de art. 330 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ei, în rezumat, constituind grup infracţional violent ce s-a manifestat ca atare în zona municipiului Deva, judeţul Hunedoara, începând cu anul 2003. Liderii grupului, pentru a-şi asigura protecţia, au racolat, prin oferte de servicii sexuale şi plata de taxe de „protecţie" de genul sume de bani, suportarea costului consumaţiilor la diferite localuri, intervenţii pentru promovarea în funcţii, pe inculpatul D.I., fost şef al Poliţiei municipiului Deva, comisar şef şi alţi ofiţeri de la Biroul de ordine publică sau Biroul violenţe, exemplu coinculpaţii I.E.G. şi P.S.
Menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor este impusă atât de subzistenţa temeiurilor care au dus la luarea ei, cât şi de necesitatea administrării unui vast probatoriu în faza cercetării judecătoreşti, la dosar existând indicii că unii inculpaţi au încercat să influenţeze martori.
Existenţa şi, în acelaşi timp, subzistenţa în continuare, a unor temeiuri care au justificat arestarea preventivă a inculpaţilor constituie şi sunt conforme şi scopurilor instituite prin art. 5 din C.E.D.O.:
În concordanţă cu considerentele expuse, în cauză fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 136, art. 143 şi art. 148 lit. h) C. proc. pen., încheierea atacată este legală şi temeinică.
Apărările inculpaţilor, în sensul că în faza cercetării judecătoreşti unii martori au revenit asupra declaraţiilor de la urmărirea penală, că mai sunt mulţi martori de audiat, nu sunt prin ele însele, cazuri de casare a încheierii.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţi, nefiind fondate, vor fi respinse.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.M., D.I., B.C.N., B.M.C., S.V., P.I.F., P.V., P.F., P.V.S., S.L.G., L.C.M., M.C.N., N.C.B., H.A., I.E.G., I.O.P. şi D.A.I. împotriva încheierii din 11 aprilie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. 303/P/2005.
Obligă pe recurenţii inculpaţi D.M., B.M.C., S.V., P.I.F., P.V., P.F., L.C.M., M.C.N., N.C.B., H.A., I.O.P. şi D.A.I. la plata sumei de câte 120 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurenţii inculpaţi D.I., B.C.N., P.V.S., S.L.G. şi I.E.G., la plata cu acelaşi titlu, a sumei de câte 80 lei, fiecare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2572/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2589/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
