ICCJ. Decizia nr. 2610/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2610/2006
Dosar nr. 4713/1/2006
Şedinţa publică din 26 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 748 din 22 decembrie 2005 a Tribunalului Cluj, inculpatul C.D. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 204/2002 a Judecătoriei Aiud şi contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 531 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut stare de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 21 iulie 2005, ora 1,00, până la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că prejudiciul este recuperat integral.
În baza art. 191 şi art. 189 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 550 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În noaptea de 20 iulie 2005, în loc public, inculpatul a aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele victimei M.T., sustrăgându-i suma de 2 lei şi verigheta din aur.
Partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale, potrivit concluziilor raportului de constatare medico – legală nr. 4572/II/A/44 din 4 august 2005 al I.M.L. Cluj.
Prejudiciul cauza acestuia, în sumă de 210 lei, a fost acoperit prin restituirea bunurilor sustrase victimei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor C.G., C.I., B.B., D.I., procesul verbal de constatare a infracţiunii, proces verbal de percheziţie corporală, proces verbal de cercetare a locului faptei, procese verbale de predare – primire, planşe fotografice, acte medicale şi medico – legale, declaraţiile inculpatului.
Inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea sa întrucât nu a sustras bunurile părţii vătămate, iar actele de agresiune le-a săvârşit pentru a o apăra pe martora D.I. de intenţia victimei de a o viola.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 29 din 1 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Starea de arest a inculpatului a fost menţinută, iar prevenţia dedusă la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen legal inculpatul C.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi, în principal, achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) şi d) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 12, 14, 171 şi 18 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Inculpatul a atacat victima şi i-a sustras banii şi verigheta. La strigătele de ajutor ale părţii vătămate, la faţa locului a intervenit un echipaj de jandarmi, martorii C.G. şi C.I. relatând împrejurările constatate nemijlocit, cât şi afirmaţiile făcute de părţi în legătură cu modul de săvârşire a faptei.
De altfel, în procesul – verbal de constatare a infracţiunii se consemnează declaraţia inculpatului C.D. prin care recunoaşte săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În data instanţei de judecată, inculpatul a detaliat modul de sustragere a verighetei, după ce a umezit cu salivă degetul victimei.
Declaraţiile sale se coroborează cu cele ale părţii vătămate şi martorilor cauzei, precum şi cu concluziile actului medico – legal, astfel că în cauză nu există temeiuri de achitare a inculpatului, Curtea urmând să înlăture ca nefondate criticile formulate în acest sens prin motivele de recurs.
Apărarea inculpatului în sensul că a comis actele de agresiune pentru a asigura protecţia martorei D.I., nu sunt susţinute de nici o probă a cauzei, martora fiind în pericol în compania părţii vătămate.
Cu privire la modul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că acesta este corespunzător cerinţelor articolelor 72 şi 52 C. pen.
Instanţa de judecată a ţinut seama de pericolul social concret al infracţiunii comise precum şi de statutul de recidivist al inculpatului care a mai fost condamnat în anul 2002 pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie.
Perseverenţa infracţională manifestată de inculpat în săvârşirea unor infracţiuni de acelaşi gen nu poate primi un tratament penal mai blând, astfel cum s-a solicitat prin motivele de recurs, pedeapsa ce i-a fost aplicată fiind necesară şi suficientă reeducării sale sociale.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 21 iulie 2005 la 26 aprilie 2006.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), at.192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 29 din 1 februarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 iulie 2005 la 26 aprilie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2589/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2622/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
