ICCJ. Decizia nr. 2608/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2608/2006
Dosar nr. 4912/1/2006
Şedinţa publică din 26 aprilie 2006
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 226 din 22 noiembrie 2005, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul T.D., la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit – corp delict.
S-a luat act de declaraţia făcută de inculpat, în sensul că este de acord cu plata cheltuielilor de înmormântare a victimei, în sumă de 50.000.000 lei, către partea civilă C.P.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Începând cu anul 1988, inculpatul T.D. se afla în relaţii de concubinaj cu victima D.V., cei doi locuind împreună într-un imobil aparţinând inculpatului, situat în localitatea Iancu Jianu, jud. Olt.
De mai mult timp, raporturile dintre inculpat şi victimă erau tensionate, motivat de faptul că inculpatul o bănuia pe victimă că ar întreţine raporturi sexuale şi cu alţi bărbaţi.
În ziua de 30 mai 2005, în calitatea sa de paznic la Primăria comunei Iancu Jianu, inculpatul se afla la paza culturilor din extravilanul localităţii respective.
În jurul prânzului, acesta a servit masa cu victima, împrejurare în care a înţeles de la victimă că aceasta urma să se deplaseze în după amiaza zilei respective la o fermă din localitatea Olteni.
Inculpatul a revenit de la paza culturilor, în jurul orelor 22-22,30, însă în prealabil trecuse pe la cumnatul său, V.M., care-şi amenajase în curte un local, iar împreună cu acesta a servit alcool, în locul respectiv aflându-se şi concubina sa, victima D.V.
În jurul orelor 23,00, inculpatul şi victima au plecat spre domiciliul lor situat în apropiere.
În timp ce serveau masa în locuinţă, între cei doi s-a iscat o ceartă, pe fondul căreia, inculpatul a luat un cuţit de bucătărie cu mâner din aluminiu, cu care a înţepat pe concubina sa o singură dată, în coapsa dreaptă.
Întrucât victima acuza dureri şi pierdea mult sânge, inculpatul a scos-o în afara locuinţei, la aer, apoi văzând că starea acesteia se agrava, a introdus-o în locuinţă, aşezând-o cu faţa în sus pe unul din cele două paturi aflate în cameră.
Imediat, inculpatul s-a deplasat la sora victimei pentru a anunţa maşina salvării, dar revenind în camera victimei, împreună cu rudele, au constatat că a murit.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul, invocând atât în motivele scrise cât şi prin apărător, greşita încadrare juridică a faptei.
Prin Decizia penală nr. 71 din 28 februarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că la încadrarea juridică a faptei şi stabilirea formei de vinovăţie au fost avute în vedere elemente ce ţin de materialitatea faptei şi care privesc zona lovită sau corpul cu care s-a aplicat lovitura.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a formulat următoarele critici:
- greşita încadrare juridică a faptei dedusă judecăţii, care în contextul în care a fost comisă şi fără a se intenţiona moartea victimei, întrunea elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen.;
- încălcarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin nereţinerea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., în favoarea inculpatului şi în consecinţă, reducerea pedepsei sub limita minimă legală.
În susţinerea acestor critici au fost invocate dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Analizând hotărârile recurate în raport de aceste critici şi de cazurile de casare invocate se constată că recursul este nefondat pentru cele ce urmează:
Astfel, pe baza probatoriului administrat, instanţele au reţinut o corectă stare de fapt şi încadrare juridică corespunzătoare a faptei.
Inculpatul a recunoscut constant pe parcursul procesului că, în urma unor discuţii cu concubina sa, a aplicat acesteia o singură lovitură cu cuţitul în coapsa dreaptă.
Consecinţa acestei lovituri a fost producerea unei leziuni cu secţionarea arterei şi venei femurale ce a produs victimei o masivă hemoragie ce a condus la deces (în acest sens concluziile actului medico-legal de autopsie).
Ori, procedând la lovirea victimei cu cuţitul într-o zonă vitală (artera şi vena femurală) inculpatul, chiar dacă nu a dorit moartea victimei, a acceptat producerea rezultatului letal, ceea ce în plan obiectiv şi subiectiv, conturează elementele constitutive, nu ale infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen., ci pe cele ale infracţiunii de omor, aşa cum corect, au reţinut instanţele.
Chiar dacă recurentul inculpat a prezentat o conduită procesuală sinceră, această împrejurare nu era suficientă pentru reţinerea dispoziţiilor art. 74 C. pen., cu atât mai mult cu cât, inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie apreciind atât împrejurările în care s-a comis fapta, cât şi datele personale, instanţa de fond a stabilit o pedeapsă cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi în acelaşi timp de natură a realiza cerinţele art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurent sunt nefondate şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.D. împotriva deciziei penale nr. 71 din 28 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 mai 2005 la 26 aprilie 2006.
Obligă recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2606/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2612/2006. Penal. Consumul ilicit de droguri... → |
|---|
