ICCJ. Decizia nr. 2628/2006. Penal. Purtarea abuzivă (art. 250 C.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2628/2006
Dosar nr. 4377/1/2006
Şedinţa publică din 26 aprilie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia adresată acestei instanţe la 13 martie 2006, contestatorul L.V. a solicitat desfiinţarea deciziei penale nr. 1228 din 24 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 5836/P/2005.
În motivarea contestaţiei în anulare, petentul a susţinut în fapt că, instanţa de recurs nu a ţinut cont de toate declaraţiile martorilor, inclusiv de declaraţia inculpatului, ceea ce a condus la necercetarea chestiunilor de fond şi prin aceasta la o greşită soluţie de condamnare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 386 lit. c) C. proc. pen.
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei se constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 74/ PJ din 1 septembrie 2006, Curtea de Apel Timişoara a condamnat pe inculpatul L.V., la 6 luni închisoare, pentru art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), 6 luni închisoare, pentru art. 250 alin. (2) C. pen., şi contopirea pedepselor aplicate a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 luni închisoare plus o lună spor în condiţiile art. 81 şi 82 C. pen.
S-a reţinut, în fapt, în esenţă, că inculpatul, ofiţer în cadrul Poliţiei municipiului Timişoara – Biroul Poliţiei Economico Financiare, fără a avea autorizaţie de percheziţie a percheziţionat sediul firmei SC M.I. SRL, ocazie cu care a bruscat-o pe M.I., cauzându-i leziuni ce au necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale.
Prin Decizia penală nr. 1228 din 24 februarie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile M.I., M.F.D., SC M.I. SRL, partea responsabilă civilmente Ministerul Administraţiei şi I.P.J. Timiş şi de inculpatul L.V. împotriva deciziei penale nr. 74 din 1 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Analizând în raport de prevederile art. 391 C. proc. pen., admisibilitatea contestaţiei în anulare, dedusă judecăţii, se constată că motivele invocate de contestator nu se încadrează în cazurile stric şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Susţinerile contestatorului au fost analizate de instanţa de recurs, iar dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., invocate, au în vedere situaţiile în care instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, ceea ce însă nu a susţinut contestatorul pe această cale.
În atare situaţie, curtea, constatând că contestaţia nu se sprijină pe unul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., că nu se invocă şi nu se depun dovezi în sensul unor motive din cele prevăzute expres şi limitativ de art. 386 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de L.V.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul L.V. împotriva deciziei penale nr. 1228 din 24 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2624/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2643/2006. Penal → |
|---|
