ICCJ. Decizia nr. 2646/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2646/2006
Dosar nr. 4911/1/2006
Şedinţa publică din 27 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 353 din 26 octombrie 2005 a Tribunalului Mehedinţi, secţia penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., text în baza căruia inculpatul Ş.C., la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., s-a menţinut starea de arest a acestuia şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, reţinerea preventivă de la 8 mai 2005, la zi.
A fost obligat inculpatul la 4.159 lei RON cu dobânda legală către partea civilă C.A.S. Mehedinţi şi la 800 lei RON, cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei, reprezentând onorar pentru apărător din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul Ş.C., locuia împreună cu mama sa, victima Ş.M. în satul Jidoştiţa şi datorită consumului de alcool, între aceştia existau dese neînţelegeri.
În ziua de 5 ianuarie 2005, în jurul orelor 18,00, inculpatul a mers în camera unde se afla mama sa cu care s-a certat, după care a început să o lovească cu pumnii şi picioarele, lăsând-o căzută la pământ între cele două paturi din cameră.
A doua zi, victima a strigat după ajutor, fiind auzită de vecinii săi, martorii G.S., S.I. şi S.V., care au luat măsuri ca aceasta să fie transportată la spital, unde a decedat la 9 martie 2005.
S-a reţinut că, din raportul de constatare medico-legal, rezultă că victima la internare în spital a prezentat echimoze şi plăgi pe întreaga suprafaţă a corpului, traumatism cranio-cerebral acut, fractură cubitus şi fractură col femural drept, moartea a fost violentă şi s-a datorat şocului septic, consecinţa unei bronho-pneumonii cu pleurezie şi escare suprainfectate, complicaţie apărută în evoluţia leziunilor din 5 ianuarie 2005.
S-a mai reţinut că inculpatul prin actele de violenţă exercitate asupra victimei, nu a urmărit moartea acesteia.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al infracţiunii comise, consecinţele grave produse, recunoaşterea inculpatului, regretul manifestat, lipsa antecedentelor penale, comportările avute în precedent, starea conflictuală dintre inculpat şi victimă, dispoziţiile din partea generală a Codului penal şi limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială.
Starea de fapt relatată şi rezolvările juridice adoptate de instanţa de fond s-au întemeiat pe următoarele probatorii: răspunsul la interogator al inculpatului, depoziţiile martorilor G.A.N., S.G., S.I., raportul de constatare medico-legală precum şi celelalte piese aflate la dosar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând că în mod greşit s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., deşi inculpatul putea să prevadă că prin multiplele lovituri aplicate victimei, acesteia i se poate suprima viaţa, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de omor calificat, la o pedeapsă în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea de Apel Craiova a apreciat că apelul declarat de parchet este întemeiat, reţinându-se că din raportul de constatare medico-legală, rezultă că victima la internare în spital a prezentat echimoze şi plăgi pe întreaga suprafaţă a corpului, traumatism cranio cerebral acut, fractură cubitus şi fractură col femural drept, moartea a fost violentă şi s-a datorat şocului septic, consecinţa unei bronho-pneumonii cu pleurezie şi escare suprainfectate, complicaţie apărută în evoluţia leziunii din ianuarie 2005, aspect ce dovedeşte că inculpatul putea să prevadă că poate suprima viaţa victimei, prin multiplele şi repetatele lovituri aplicate, la care se mai adaugă faptul că a părăsit-o, aceasta fiind transportată a doua zi la spital de vecinii săi.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 70 din 28 februarie 2006, a admis apelul şi a desfiinţat sentinţa sub aspectul laturii penale, în sensul că a dispus condamnarea inculpatului Ş.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Totodată s-au menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare ale statului.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a formulat recurs, critica vizând greşita schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de omor calificat, în opinia sa fapta fiind corect încadrată în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, susţinând că victima a decedat ca urmare a complicaţiilor survenite ca urmare a vârstei înaintate pe care o avea şi nu datorită loviturilor aplicate.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor.
Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, constată că recursul este nefondat.
Cum corect a reţinut instanţa de apel, probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, conduc fără putinţă de tăgadă la concluzia că între inculpat şi mama sa existau relaţii tensionate, datorate consumului de băuturi alcoolice a inculpatului, că acesta exercita atât violenţe fizice cât şi verbale asupra mamei sale, ameninţând-o deseori „că o omoară".
Pe de altă parte, cele două rapoarte medico-legale relevă prezenţa a numeroase echimoze şi plăgi pe întreaga suprafaţă a corpului victimei, fapt ce demonstrează că inculpatul a lovit-o de nenumărate ori, cu intensitate crescută cu pumnii, picioarele şi posibil cu un alt corp dur, loviri ce au condus la fracturarea oaselor victimei în vârstă de 72 ani, a mâinii, a piciorului, a capului şi nu în ultimul rând, o altă probă ce vine în sprijinul tezei că inculpatul a intenţionat să omoare victima, este faptul că după ultimele lovituri aplicate acesteia în ziua de 5 ianuarie 2005, a lăsat-o în stare de semi-inconştienţă, abandonată, căzută pe podea, sângerând, strigând după ajutor, fiind găsită după aproximativ 72 ore de vecini.
Şi individualizarea pedepsei a fost corect făcută, pedeapsa de 15 ani închisoare fiind situată spre minimul special prevăzut de lege, fiind apreciate de instanţă consecinţele grave ale faptei săvârşite dar şi lipsa antecedentelor penale a inculpatului, regretul manifestat şi împrejurările săvârşirii faptei, astfel că o reducere a pedepsei nu se justifică.
Cum, examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârii, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul Ş.C. împotriva deciziei penale nr. 70 din 28 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.C. împotriva deciziei penale nr. 70 din 28 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 mai 2005 la 27 aprilie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2645/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2650/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
