ICCJ. Decizia nr. 2640/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2640/2006
Dosar nr. 6489/1/2006
Şedinţa publică din 26 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 1415/2/2006, a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului P.D., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen. şi de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat că, în raport de probele administrate, de complexitatea cauzei şi de gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor deduse judecăţii, durata arestării preventive este rezonabilă şi lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru greşita menţinere a măsurii arestării preventive, întrucât în cauză, nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri şi a solicitat revocarea acesteia.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările de la dosar, se constată că temeiul pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., astfel cum rezultă din mandatul de arestare preventivă nr. 17 din 29 aprilie 2005.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele arătate se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Faţă de această situaţie, urmează a se constata că, în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării preventive şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva încheierii din 28 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 1415/2/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2630/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2694/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
