ICCJ. Decizia nr. 2695/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2695/2006
Dosar nr. 4625/1/2006
Şedinţa publică din 28 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 23 mai 2005 (dosar nr. 80/P/2004), procurorul din Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătoarea M.D. pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea rezoluţiei se arată, în esenţă, că actele de cercetare efectuate nu au confirmat existenţa unor fapte de natură penală şi că nemulţumirea petiţionarului B.O., faţă de soluţiile pronunţate de magistratul M.D., sunt de ordin subiectiv, fără a se aduce probe în susţinerea infracţiunii pe care a invocat-o.
Prin rezoluţia din 9 septembrie 2005 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, plângerea petentului împotriva rezoluţiei dată de procuror a fost respinsă.
Petentul a atacat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale la Curtea de Apel Timişoara.
Prin sentinţa penală nr. 15/ PI din 9 februarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul B.O. împotriva ordonanţei pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. 80/P/2004.
Împotriva sentinţei petiţionarul a declarat prezentul recurs.
În esenţă, recurentul critică sentinţa sub aspectul greşitei aplicări a legii, în sensul că instanţa nu a analizat actele şi lucrările dosarului, el depunând la dosar toate probele necesare soluţionării cauzei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., instanţa, judecând plângerea verifică rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Prima instanţă s-a conformat acestei dispoziţii legale şi a solicitat dosarul nr. 80/P/2004, petentul depunând la dosarul cauzei mai multe înscrisuri.
Petentul nu s-a prezentat la judecarea plângerii de către Curtea de Apel Timişoara şi nici la judecarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În sentinţa atacată se face o amplă şi atentă analiză a rezoluţiilor procurorului prin prisma criticilor formulate de petent în raport de actele şi lucrările dosarului nr. 80/P/2004 şi a actelor depuse de acesta, concluzionându-se că în mod legal procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătoarea M.D., preşedinta Judecătoriei Ineu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că legal şi temeinic a reţinut procurorul, soluţia fiind confirmată de prima instanţă, că actele de cercetare efectuate nu au relevat existenţa unor fapte de natură penală.
Petiţionarul este nemulţumit de faptul că magistrata M.D., abuzând de funcţia de preşedintă a Judecătoriei Ineu a favorizat infractorii prin tergiversarea de ani de zile a rezolvării unei cauze aflate pe rolul acestei instanţe.
Or, judecătoarei nu i se impută pronunţarea unei soluţii netemeinice sau nelegale, ci tergiversarea soluţionării cauzei aflată în fază execuţională.
Or, pentru această situaţie legea prevede căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, căi de atac prin care partea nemulţumită formulează cereri şi apărări.
De altfel, prin rezoluţie se reţine şi că plângerea petentului adresată procurorului ierarhic superior este tardivă.
În concluzie, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale şi soluţia adoptată de prima instanţă sunt dispuse în acord cu dispoziţiile legale în materia plângerii reglementate de art. 275 – art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen. şi justificate de actele de cercetare efectuate în cauză.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul petentului.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.O. împotriva sentinţei penale nr. 15/ PI din 9 februarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2694/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2702/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
