ICCJ. Decizia nr. 2815/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2815/2006
Dosar nr. 3284/1/2006
Şedinţa publică din 4 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 653/ R din 9 noiembrie 2005, Tribunalul Bihor, în baza art. 391 C. proc. pen., raportat la art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., a respins contestaţia în anulare formulată de M.P. împotriva deciziei penale nr. 200/ R din 6 aprilie 2005 a Tribunalului Bihor.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că petenta nu a făcut dovada incidenţei în cauză a unuia din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 369 lit. a) şi b) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea, recurs pe care nu l-a motivat.
Prin Decizia penală nr. 95/ R din 2 februarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 5253/2005, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, recursul penal declarat de contestatoarea M.P. împotriva deciziei penale nr. 653 din 9 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în întregime.
A fost obligată recurenta să plătească statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs, a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 şi art. 38514 C. proc. pen., sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., recursul este inadmisibil.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 389 C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru cauzele prevăzute de art. 386 lit. a) - c) se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, iar potrivit dispoziţiilor art. 392 alin. (4) C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului, iar Decizia dată în apel este supusă recursului.
Contestatoarea a exercitat calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare împotriva deciziei penale nr. 200/R/2005 a Tribunalului Bihor, pronunţată de această instanţă ca instanţă de recurs.
Aşa fiind şi cum Decizia vizată prin calea de atac a recursului exercitată de contestatoare a fost pronunţată de Tribunalul Bihor, ca instanţă de recurs, este evident că aceasta, în raport cu prevederile imperative menţionate, nu mai era susceptibilă de a fi supusă unei asemenea căi de atac.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea M.P., fără a arăta în scris motivele.
În recurs, la termenul din 6 aprilie 2006 cauza a fost amânată pentru termenul de astăzi, faţă de cererea recurentei contestatoare de amânare în vederea pregătirii apărării.
La termenul de astăzi, deşi legal citată conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare pe care recurenta contestatoare a primind personal citaţia, potrivit menţiunii în acest sens, Înalta Curte, aceasta a lipsit.
Procurorul, în concluziile orale, în dezbateri a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de contestatoare, deoarece Decizia prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare nu este supusă nici unei căi de atac, nefăcând parte din cele expres arătate în dispoziţiile art. 392 alin. (4) C. proc. pen., contestatoarea, exercitând recurs împotriva unei asemenea decizii, ce a fost respins, ca inadmisibil, iar obiectul prezentei cauzei este recurs la Decizia pronunţată în recurs.
Examinând recursul declarat de recurenta contestatoare M.P. împotriva deciziei pronunţate în recurs de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în raport cu excepţia invocată de către parchet, Înalta Curte apreciază recursul contestatoarei ca fiind inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta.
În conţinutul dispoziţiilor art. 392 alin. (1), (3) şi (4) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut în mod concret procedura de judecare a contestaţiei în anulare, în sensul că „La termenul fixat pentru judecarea contestaţiei în anulare, instanţa, ascultând părţile şi concluziile procurorului, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea recursului, sau la rejudecarea cauzei după casare.
Judecarea contestaţiei prevăzute în art. 386 lit. d) se face cu citarea părţilor interesate în cauza în care s-a pronunţat ultima hotărâre. Instanţa, ascultând părţile şi concluziile procurorului, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie sau, după caz, prin sentinţă, ultima hotărâre sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.
Sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului, iar Decizia dată în apel este supusă recursului."
Din analiza cauzei a rezultat că a fost exercitată de către contestatoarea M.P., calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare împotriva deciziei penale nr. 200/ R din 6 aprilie2005 a Tribunalului Bihor, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., Decizia vizată fiind pronunţată în recursul exercitat de către petentă, hotărâre ce a rămas definitivă.
Contestaţia în anulare exercitată de către contestatoarea M.P. a fost soluţionată, în sensul respingerii, prin Decizia penală nr. 653/ R din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului Bihor, hotărâre atacată de către contestatoare cu recurs, cale ordinară de atac ce a fost respinsă, ca inadmisibilă prin Decizia penală nr. 95/ R din 2 februarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Împotriva acestei decizii dată în recurs, contestatoarea a exercitat din nou calea ordinară a recursului.
Înalta Curte constată că, în raport cu dispoziţiile legale mai sus menţionate referitoare la procedura de judecare a contestaţiei în anulare, în contextul concret al cauzei, Decizia penală nr. 653/ R din 9 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bihor, prin care a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de către contestatoarea M.P., nu este susceptibilă exercitării nici unei căi ordinare de atac, deoarece a vizat o hotărâre pronunţată în recurs ce nu face parte din cele expres arătate în art. 392 alin. (4) C. proc. pen., aşa cum a stabilit Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia nr. 95/ R din 2 februarie 2006
Aşadar, exercitarea din nou a căii ordinare de atac a recursului împotriva unei decizii pronunţată, deja în recurs şi care a rămas, la rândul ei definitivă, intrând sub autoritatea lucrului judecat, atrage inadmisibilitatea recursului declarat.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta contestatoare M.P. împotriva deciziei penale nr. 95/ R din 2 februarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta contestatoare la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta contestatoare M.P. împotriva deciziei penale nr. 95/ R din 2 februarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta contestatoare la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 RON (600.000 lei).
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2811/2006. Penal. Nerespectarea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 2821/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
