ICCJ. Decizia nr. 2851/2006. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2851/2006
Dosar nr. 247/44/2006
Şedinţa publică din 5 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 625 din 21 martie 2003 a Judecătoriei Galaţi s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P.C., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) cu referire la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 142 lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 346 C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă.
Totodată, inculpatul a fost condamnat, la o pedeapsă cu amendă în sumă de 1.000.000 lei, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 142 lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt.
În anul 1999, inculpatul a dobândit calitatea de asociat şi administrator unic al SC A.S. SRL Galaţi, având printre obiectivele de activitate şi alte activităţi recreative.
Astfel, inculpatul a achiziţionat un număr de 17 calculatoare şi a înfiinţat un internet-cafe, amplasat în Galaţi, la care permitea accesul diverşilor consumatori contra cost pentru a folosi jocurile instalate pe calculator sau a accesa reţeaua internet.
Fără acordul titularilor dreptului de autor (părţile vătămate M.C. şi E.A.I.) inculpatul a reprodus şi instalat sistemul de operare Windows pe 3 calculatoare ale SC A.S. Galaţi, precum şi 6 titluri de diferite jocuri pe cele 17 calculatoare şi le-a difuzat ulterior, contra cost, diferiţilor consumatori, cauzând părţilor vătămate un prejudiciu total de 3.260, 50 dolari S.U.A.
Faptele astfel descrise, s-a apreciat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor continuate prevăzute de art. 142 lit. a) din Legea nr. 8/1996 şi respectiv art. 142 lit. b) din Legea nr. 8/1996, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Având în vedere că pentru infracţiunea prevăzută de art. 142 lit. a) din Legea nr. 8/1996 este necesară plângerea prealabilă a părţii vătămate pentru a se pune în mişcare acţiunea penală, şi având în vedere că aceasta nu a depus o astfel de plângere, în sensul art. 131 C. pen. şi art. 222 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus încetarea procesului penal.
Tribunalul Galaţi, prin Decizia penală nr. 519 din 5 octombrie 2005, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată în întregime pedeapsa de 1.000.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 142 lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 141/ R din 16 martie 2006, şi-a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 519 din 5 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 894/2005 al Tribunalului Galaţi, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin OUG nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe au fost modificate prevederile art. 145 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, stabilindu-se în favoarea tribunalului competenţa de judecată pentru infracţiunile prevăzute de art. 1396 – art. 143.
În baza principiului activităţii legii, normele procesual penal se aplică la momentul când are loc activitatea procesuală şi faţă de care legea de procedură este activă.
S-a arătat că regula tempus regit actum este de generală aplicare în privinţa normelor juridice de procedură penală, avându-se în vedere întotdeauna legea în vigoare, iar momentul efectuării actului procesual şi în condiţiile în care, prin modificările aduse în prezent, competenţa de judecată în primă instanţă a infracţiunilor de natura celor cercetate în cauză revine tribunalului, calea de atac a recursului se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cauza penală de faţă, Înalta Curte constată că nu este competentă să judece recursul declarat de inculpat.
Conform art. 15 alin. (2) din Constituţie, legea dispune pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile. Până la intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991, principiul neretroactivităţii era înscris, în materie penală, în art. 12 şi 13 C. pen.
Codul de procedură penală nu conţine dispoziţii cu privire la aplicarea legii în timp, dar Legea nr. 31/1968 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală prevede, în art. 4, cu valoare de principiu, că hotărârile sunt supuse căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la data pronunţării lor.
După intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991, neretroactivitatea a devenit principiu constituţional şi, deci, legiuitorul nu poate adopta acte normative cu încălcarea lui.
Din principiul neretroactivităţii legii decurge consecinţa că, exceptând legea penală mai favorabilă, nici o altă lege nu-şi poate exercita acţiunea asupra unor fapte sau situaţii juridice petrecute înainte de intrarea ei în vigoare.
Această urmare îşi găseşte expresia, între altele, în faptul că O.U. nr. 123/2005 nu cuprinde dispoziţii tranzitorii după ce a fost modificat art. 145 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, text prin care competenţa de judecată pentru infracţiunile prevăzute de art. 1396 – art. 143 a fost atribuită tribunalului, întrucât schimbarea instanţelor competente pentru judecarea cauzelor aflate în curs de soluţionare ar fi contravenit unor principii constituţionale.
Ca atare, în ce priveşte hotărârile pronunţate anterior datei de 19 septembrie 2005, data intrării în vigoare a O.U. nr. 123/2005 (M. Of. nr. 843/19.09.2005) soluţionarea căilor de atac revine instanţelor competente potrivit legii în vigoare la data pronunţării hotărârilor atacate.
A se decide astfel, în sensul că în aceste cazuri judecarea căilor de atac urmează să se facă de către instanţele de control judiciar potrivit competenţei dobândite ca urmare a modificărilor aduse art. 145 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, ar însemna să se admită că legiuitorul a înţeles să instituie un caz de retroactivitate a legii, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, ceea ce nu este admisibil.
În cauza de faţă, sentinţa Judecătoriei Galaţi a fost pronunţată, la data de 21 martie 2005, anterior intrării în vigoare a O.U. nr. 123/2005, în sensul stabilirii competenţei tribunalului de a judeca în primă instanţă infracţiunile prevăzute la art. 1396 – art. 143 din Legea nr. 8/1996, motiv pentru care Tribunalul Galaţi, la data de 5 octombrie 2005, legal s-a considerat competent să soluţioneze apelul şi nu a ridicat, din oficiu problema necompetenţei materiale.
În consecinţă, o cauză penală judecată în primă instanţă de judecătorie, după care intervine o modificare legislativă a competenţei materiale, se judecă în apel de tribunal, şi nu, prin omisiunea instanţei fireşti de control judiciar (în speţă Curtea de Apel Galaţi) de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În raport de considerentele expuse, competenţa de a judeca recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 519 din 5 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi, revine Curţii de Apel Galaţi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul apărătorului din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite cauza la Curtea de Apel Galaţi pentru soluţionarea recursului declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 519 din 5 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2821/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 288/2006. Penal → |
|---|
