ICCJ. Decizia nr. 2894/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2894/2006
Dosar nr. 11269/3/2005
Şedinţa publică din 8 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 74/ F din 24 ianuarie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a hotărât următoarele:
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a respins cererea inculpatei L.V. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat inculpata, la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În temeiul art. 864 alin. (1) C. pen., raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 399 din 23 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5704 din 3 noiembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a dispus executarea în întregime a pedepsei menţionate alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpata urmând să execute în final pedeapsa de 10 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei, iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii perioada executată din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 399 din 23 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, de la 10 iunie 2003 până la 4 iulie 2003, precum şi durata reţinerii şi arestării preventive în prezenta cauză, de la 16 februarie 2005 până la zi.
În temeiul art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 4,450g heroină, depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii seria AT nr. 0018538 din 1 martie 2005.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 6.200.000 lei vechi, din care suma de 5.600.000 lei se află consemnată pe seama şi la dispoziţia D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., prima instanţă a mai dispus restituirea către inculpată a sumei de 220 EURO depusă la D.G.P.M.B. - Serviciul cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă, conform dovezii şi către numitul M.I. a sumei de 480.000 lei vechi, consemnată pe seama şi la dispoziţia D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti, conform recipisei de consemnare emisă la 21 februarie2005 de C.E.C. - Agenţia Victoria.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă următoarele:
La data de 25 octombrie 2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost sesizat de către B.C.C.O.A. sector 1 Bucureşti că la adresa din str. Mircea Vulcănescu locuieşte o persoană de sex feminin identificată în persoana inculpatei L.V., zisă A., care vinde heroină atât sub formă de doză, cât şi în cantităţi mai mari, respectiv la gram.
În baza autorizării dată de parchet, prin ordonanţa nr. 5701/P/2004 din 25 octombrie 2004, la datele de 1 noiembrie 2004 şi 11 noiembrie 2004 colaboratorul, C. a cumpărat de la inculpata L.V. câte o doză de heroină pentru care a achitat acesteia suma de câte 300.000 lei, iar dozele respective au fost predate, ulterior, de către colaborator investigatorului sub acoperire M.
În urma analizării tehnico-ştiinţifice a dozelor s-a constatat că prima probă conţinea 0.05 gr. substanţă identificată ca fiind heroină, iar a doua conţinea 0,07 gr. substanţă care conţinea heroină şi cofeină, ambele fiind consumate în întregime, în procesul analizelor de laborator.
La data de 15 februarie 2005, numiţii I.N., N.N.A. zis N. şi V.I., zis C. au formulat denunţuri împotriva inculpatei L.V., declarând că aceasta vinde heroină, atât la „bilă" cât şi la „gram" şi au fost de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală în vederea realizării flagrantului inculpatei.
Un membru al familiei denunţătorului I.N. a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală suma de 20.000.000 lei, ce au fost consemnate în procesul verbal încheiat la aceeaşi dată, în scopul sus-menţionat.
Denunţătorii N.N.A. şi V.I. având asupra lor suma menţionată mai sus s-a deplasat la locuinţa inculpatei şi i-au solicitat acesteia cantitatea de 5 gr. de heroină, pentru care primul a achitat suma de 10.000.000 lei. Deşi inculpata a părăsit locuinţa însoţită de cei doi denunţători, ulterior le-a cerut acestora să o aştepte în stradă,iar ea s-a deplasat la o adresă din str. Lipova de unde a revenit spunându-le acestora să se întoarcă în domiciliul său, întrucât mai durează până când va procura „marfa".
Denunţătorii s-au conformat acestei cereri, iar după aproximativ 10-20 minute inculpata a revenit în imobilul ce constituia locuinţa sa, predând denunţătorilor cantitatea de heroină solicitată.
Imediat ce au părăsit imobilul respectiv, denunţătorii au predat drogurile cumpărate de la inculpată, împachetate într-o punguliţă din plastic transparent, organelor de urmărire penală care au supravegheat întreaga operaţiune.
În urma efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatei s-au ridicat de organele de urmărire penală sumele de 10.580.000 lei şi respectiv 220 Euro, bani ce se aflau asupra inculpatei şi asupra concubinului.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat, la 16 februarie 2005, a confirmat că proba înaintată în cauză şi procurată de inculpată este heroină cu masa de 4,60 gr., iar cantitatea de 4,450 gr. heroină, rămasă neutilizată, a fost depusă la I.G.P.R - D.C.J.S.E.O.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 120/ A din 14 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată împotriva sentinţei penale sus-menţionate, a menţinut starea de arest şi a dedus prevenţia de la 10 iunie 2003 la 4 iulie 2003 şi de la 16 februarie 2005 la zi. De asemenea, a obligat inculpata la plata cheltuielilor de judecată în suma de 150 RON, din care suma de 100 RON reprezentând onorariu avocatului desemnat din oficiu, a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de control judiciar a înlăturat apărarea inculpatei potrivit căreia aceasta este consumatoare şi nu traficantă de droguri, constatând că în speţă aceasta a traficat droguri de mare risc, astfel încât nu se impune achitarea acesteia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. De asemenea, a reţinut că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, precum şi vinovăţia inculpatei în legătură cu fapta dedusă judecăţii, iar pedeapsa a fost just individualizată, ţinându-se cont de conţinutul concret al infracţiunii, de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, precum şi de starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpata.
Fiind nemulţumită de soluţia pronunţată, în termen legal, inculpata a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând drept motiv de casare dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, reindividualizarea pedepsei în sensul coborârii cuantumului acesteia sub limita celei deja stabilită de instanţele anterioare.
Recursul formulat de inculpată este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.
Deşi inculpata, în faţa instanţelor anterioare, a negat constant săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, solicitând, în principal, achitarea sa, ulterior, în faţa Înaltei Curţi a declarat că regretă enorm fapta comisă, fapt ce se coroborează cu probatoriul administrat, din care rezultă, fără putinţă de tăgadă, că inculpata se face vinovată de săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa.
De altfel, în motivarea recursului său, inculpata a invocat numai dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., fără să mai insiste în susţinerile anterioare, lipsite de orice suport probator.
Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu poate fi primit. Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Pedeapsa aplicată inculpatei L.V. este aptă să atingă scopul preventiv şi educativ, instanţa de fond şi apoi cea de control judiciar au ţinut cont de atitudinea procesuală a acesteia, care a recunoscut numai comiterea infracţiunii de consum de droguri şi a negat constant faptul că ar fi săvârşit şi infracţiunea de trafic de droguri, dar şi de împrejurarea că inculpatul a mai avut anterior şi alte conflicte cu legea penală, demonstrând perseverenţă in domeniul infracţional.
În consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii.
Infracţiunea dedusă judecăţii prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere unei importante valori sociale ocrotite de legea penală-sănătatea omului.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatei nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o vădită disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.V. împotriva deciziei penale nr. 120/ A din 14 februarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada executată conform sentinţei penale nr. 399 din 23 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, de la 10 iunie 2003 la 4 iulie 2003, precum şi durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 februarie 2005 la 8 mai 2006.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.V. împotriva deciziei penale nr. 120/ A din 14 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada executată conform sentinţei penale nr. 399 din 23 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, de la 10 iunie 2003 la 4 iulie 2003, precum şi durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 februarie 2005 la 8 mai 2006.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei),cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 288/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2902/2006. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
