ICCJ. Decizia nr. 2972/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2972/2006
Dosar nr. 35172/3/2005
Şedinţa publică din 10 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70 din 24 octombrie 2006, Tribunalul Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul R.V.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că petentul se află în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1186/2004 a Tribunalului Bucureşti, iar cererea a fost justificată de motive de sănătate potrivit dispoziţiilor art. 453 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1186/2004 a Tribunalului Bucureşti, iar cererea a fost justificată de motive de sănătate potrivit dispoziţiilor art. 453 lit. a), raportat la art. 455 C. proc. pen.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală, efectuat în cauză de I.M.L. Mina Minovici, rezultă faptul că petentul poate fi tratat în reţeaua sanitară a A.N.P. şi nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.
Faţă de cele reţinute, tribunalul a apreciat că nu s-a dovedit existenţa vreunei împrejurări speciale care să reclame întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul R.V., care a susţinut că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru întreruperea executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 193 din 10 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul R.V. cu motivarea că, în mod corect, s-a respins cererea formulată de condamnat atâta timp cât, expertiza medico-legală nu a constatat că petentul suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa aplicată.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul R.V. care le-a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie, cerând a i se admite cererea pentru a-şi rezolva problemele de sănătate.
Critica va fi examinată în raport de cazul de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-de că recursul este nefondat.
Instanţele au pronunţat în cauză o soluţie legală în concordanţă cu dispoziţiile legale şi actele dosarului.
În conformitate cu art. 453 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., instanţa poate dispune întreruperea executării pedepsei, dacă se constată pe baza unei expertize medico-legale, că petentul suferă de o boală care-l pune în imposibilitate să execute pedeapsa.
Ori, din expertiza medico-legală efectuată în cauză a rezultat că petentul prezintă diagnosticul de edentaţie totală veche bimaxilară cu indicaţie de protezare şi artrită temporomandibulară cronică bilaterală, că acesta poate fi tratat în cadrul reţelei sanitare a A.N.P. şi că nu se află în imposibilitate de executare a pedepsei.
Desigur, în raport de concluziile medico-legale, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 453 lit. a) C. proc. pen. şi în consecinţă, condamnatului nu i se poate întrerupe executarea pedepsei.
Acestea au fost considerentele pentru care instanţa de apel a menţinut soluţia instanţei de fond şi tot pentru acestea, recursul declarat de condamnat se va respinge în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.V. împotriva deciziei penale nr. 193 din 10 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2937/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2997/2006. Penal. Anulare certificat de... → |
|---|
