ICCJ. Decizia nr. 3003/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3003/2006
Dosar nr. 5287/1/2006
Şedinţa publică din 11 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 418 din 6 iunie 2005 a Tribunalului Iaşi,s-au dispus următoarele:
Condamnă pe inculpatul M.B.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C.R., şi în consecinţă obligă inculpatul să plătească părţii civile suma de 15.000.000 lei despăgubiri materiale.
În baza dispoziţiilor art. 189 C. proc. pen., onorariul de avocat din oficiu în cuantum de 400.000 lei va fi suportat din fondul special al Ministerului Justiţiei, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., obligă inculpatul să plătească suma de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 400.000 lei reprezintă onorariul de avocat din oficiu.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
În seara zilei de 18 decembrie 2003, în jurul orelor 19,30, M.A.C. l-a întâlnit pe inculpatul M.B.M. şi împreună s-au deplasat la un magazin alimentar.
S-au întâlnit cu partea vătămată C.R. şi toţi trei au mers la locuinţa părinţilor lui M.A.C. Astfel că, după ce au consumat vodcă împreună cu tatăl lui M.A.C., partea vătămată însoţită de inculpat şi de martorul M.A.C. s-au deplasat la locuinţa numitului T.V., unde au mai consumat băuturi alcoolice apoi s-au deplasat la barul R. din Iaşi, unde au continuat să consume băuturi alcoolice până în jurul orelor 22,30. Martorul M.A.C. a plecat din bar în jurul orelor 22,30.
Partea vătămată şi inculpatul au rămas la bar până în jurul orelor 1,00. Partea vătămată a ieşit înainte din bar după ea plecând şi inculpatul.
La un moment dat partea vătămată a fost lovită de către inculpat în zona feţei şi în urma loviturii a căzut. Inculpatul a mai lovit-o cu pumnii şi picioarele peste corp, apoi i-a sustras din buzunar telefonul mobil, suma de 7.000.000 lei, geaca din piele şi cartea de identitate.
Partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 12-13 zile de îngrijiri medicale.
În termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., sentinţa a fost apelată de inculpat, care deşi legal citat nu s-a prezentat la instanţă la judecarea apelului.
Oral, apărătorul inculpatului a arătat că inculpatul nu ar fi sustras geaca din piele şi suma de 7.000.000 lei, astfel cum s-a reţinut, ci o sumă mai mică (2.800.000 lei).
Totodată, a criticat sentinţa cu privire la individualizarea pedepsei, susţinând că nu s-a ţinut seama de carenţele educaţionale ale inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 51 din 21 februarie 2006, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat şi l-a obligat să plătească statului suma de 170 RON cheltuieli judiciare.
Se motivează că instanţa de fond a procedat la administrarea unui probatoriu complet, atât în latura penală, cât şi în latura civilă a cauzei, probatoriu care a fost judicios apreciat conform art. 63 C. proc. pen.
Apărările inculpatului au fost în mod just înlăturate ca nereale de către instanţa de fond, ele fiind infirmate de probele dosarului.
Susţinerile inculpatului că partea vătămată l-a injuriat fără motiv şi l-a lovit cu capul în gură au fost contrazise de probele de la dosar.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, se arată că este dozată sub limita minimului special prevăzut de textul incriminator, în condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., deşi inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, săvârşind în timpul minoratului o faptă similară şi a avut o conduită nesinceră pe parcursul procesului penal.
Dat fiind că nu i se poate crea o situaţie mai grea în propria cale de atac, inculpatul urmează a executa pedeapsa ce i s-a aplicat.
Împotriva deciziei instanţei de apel inculpatul a declarat recurs nemotivat, iar în faţa instanţei s-au reiterat motivele invocate în apel.
Recursul este nefondat.
Din examinarea dosarului cauzei se constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în concordanţă cu probele administrate, respectiv plângerea şi declaraţiile părţii vătămate C.R., certificatul medico-legal nr. 3156 din 19 decembrie 2003 care atestă că partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat 12-13 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi depoziţiile martorilor M.A.C., C.C. şi A.R., coroborate cu recunoaşterile inculpatului la urmărirea penală.
În faţa instanţei, inculpatul a revenit parţial asupra recunoaşterilor, susţinând că partea vătămată l-a injuriat şi lovit cu pumnul, iar când partea vătămată şi-a scos geaca i-a căzut alături telefonul mobil, apoi a lovit-o pe partea vătămată şi aceasta a căzut la sol. În continuarea a băgat mâna în buzunarul gecii şi a luat suma de 2.800.000 lei, de asemenea a luat şi telefonul pe care l-a vândut.
Revenirea parţială asupra recunoaşterilor inculpatului, corect nu a fost luată în considerare, fiind contrazisă de probele administrate.
Este de menţionat şi faptul că majoritatea declaraţiilor inculpatului la urmărirea penală au fost luate în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, încât nu poate exista suspiciuni cu privire la exactitatea celor consemnate.
În raport de situaţia de fapt corect reţinută, încadrarea juridică a faptei în art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. este, de asemenea, corectă.
În ceea ce priveşte pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în baza acestui text de lege cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen., nu poate fi apreciată ca prea mare şi nu se impune a se reduce, ci dimpotrivă a se menţine pentru a se asigura scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Cum nu se constată nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursul este nefondat şi urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.B.M. împotriva deciziei penale nr. 51 din 21 februarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2997/2006. Penal. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 3055/2006. Penal. Sustragerea sau distrugerea... → |
|---|
