ICCJ. Decizia nr. 3042/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 19 din 31 ianuarie 2006, Tribunalul Teleorman a dispus în baza art. 174 - art. 175 lit. c) cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., condamnarea inculpatului G.F., la 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 67 C. pen., a dispus degradarea militară a inculpatului. Instanța a menținut starea de arest a inculpatului și a computat prevenția de la 22 octombrie 2005 la 31 ianuarie 2006.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul G.F. era căsătorit cu victima G.F. în vârstă de 61 ani, de aproximativ 13 ani și după pensionare, au plecat din București, locuind în comuna Săceni, jud. Teleorman. Ambii soți erau bolnavi-inculpatul cu afecțiuni locomotorii, se deplasează cu ajutorul unei cârje metalice și victima avea afecțiuni cardiace, ambii consumau alcool, îndeosebi victima.
în ziua de 20 octombrie 2005, inculpatul a plecat dimineața cu căruța să ajute pe martora M.V. la cazan. A revenit în locuință împreună cu martora, în jurul orelor 14,00, și a efectuat treburi gospodărești. La acest moment, victima spăla rufe și nu era sub influența alcoolului.
Spre seară, inculpatul s-a dus să hrănească animalele și a văzut-o pe soția sa căzută lângă căruță cu fața în jos. Intenționând să o ducă în casă a prins-o de haine și a târât-o, dar din cauza afecțiunilor de care suferă, nu a reușit.
Indignat de situația creată, acesta i-a aplicat mai multe lovituri peste corp cu cârja metalică de care se folosește în timpul mersului. în aceeași încercare de a o târî s-a dezechilibrat și a căzut peste victimă, cauzându-i în acest fel leziuni.
în cele din urmă a târât-o în bucătărie, unde a învelit-o cu o pătură și a lăsat-o până dimineață, când a mers la vecinii săi, familia R. și i-a rugat să vină până la el fără să le spună ce s-a întâmplat. L-a însoțit martora R.M., care a găsit victima rezemată de un scaun, inconștientă, cu sânge pe față. Pentru că nu a reușit să o transporte în pat, a rugat pe soțul său să vină să o ajute, ceea ce s-a și întâmplat.
în jurul orelor 13,00, victima a decedat ca urmare a violențelor la care a fost supusă.
Inculpatul nu i-a spus fiului victimei, martorului V.V. că a exercitat acte de violențe asupra soției sale, dar martorul observând că aceasta prezintă leziuni a sesizat organele de poliție.
Din concluziile raportului de necropsie, eliberat de S.M.L. Teleorman rezultă că moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat șocului traumatic și hematologic survenit în evoluția unui politraumatism la o persoană cu tare organice cronice.
Leziunile constatate s-au putut produce prin lovire repetată cu corp contondent. Sângele recoltat de la cadavru conține 1,40 %o alcool.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, motivând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, solicitând reducerea acesteia.
Prin decizia penală nr. 183 pronunțată în ședința publică din data de 8 martie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefundat, apelul.
împotriva hotărârilor pronunțate a declarat recurs inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 180 sau 181 C. pen. și în subsidiar, reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Motivele de recurs formulate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 17 și 14 C. proc. pen., dar acestea nu subzistă în cauză.
Având în vedere modul cum a acționat inculpatul, obiectul folosit (cârjă metalică), zonele anatomice vizate și leziunile cauzate rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Sub aspectul individualizării pedepsei, hotărârea instanței de fond, menținută de instanța de apel, este corectă.
în cauză, s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și anume, gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptei și anume prin aplicarea violențelor asupra victimei, care era în neputință de a se apăra, fiind căzută la pământ în stare de inconștiență dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este la primul conflict cu legea penală.
Atitudinea procesuală corectă a inculpatului și starea de sănătate a acestuia (afecțiunile locomotorii grave) sunt împrejurări ce au fost avute în vedere de instanța de fond care a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Față de considerentele menționate, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3035/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3035/2006. Penal → |
|---|
