ICCJ. Decizia nr. 3044/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 6 din 17 ianuarie 2006, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpatul D.I.F., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
în baza art. 11alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a stabilit ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 864C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 484 din 19 martie 2004, de Judecătoria Buzău și definitivă prin neapelare la 1 aprilie 2004, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în final, 7 ani închisoare.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, perioada reținerii și arestării preventive de la 27 februarie 2003, la 4 martie 2003 și de la 5 august 2005, la zi.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
în temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei.
în baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit, corp delict, aparținând inculpatului.
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată C.I.V. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
în baza art. 14, 15, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de C.J.A.S. Buzău, iar inculpatul a fost obligat la 673,5 lei RON despăgubiri civile către această unitate, plus dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 2.000 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei RON onorariu pentru apărătorul din oficiu.
S-a reținut că, în seara zilei de 4 august 2005, inculpatul D.I.F. a purtat, în mod ilegal, un cuțit, într-un loc public și în cadrul unui conflict a lovit cu acesta pe partea vătămată C.I.V., provocându-i grave leziuni traumatice, ce i-au pus viața în primejdie.
Raportul de constatare medico-legală a concluzionat că părții vătămate i-au fost produse leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp înțepător-tăietor, care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, iar prin gravitatea lor, leziunile suferite i-au pus viața în primejdie.
împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, sub aspectul laturii penale și a solicitat, în esență, a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante, urmare reținerii stării de provocare.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 81 din 6 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a menținut starea de arest a inculpatului și a computat detenția preventivă de la 27 februarie 2003 la 4 martie 2003 și de la 5 august 2003, la zi.
Inculpatul apelant a fost obligat la 120 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care, 100 lei RON onorariu pentru apărătorul din oficiu se vor plăti din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.I.F., care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate, înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 175 lit. i) C. pen., și reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Verificând actele dosarului în raport de criticile aduse de inculpat, precum și din oficiu, se constată că instanțele de fond și de apel, le-au evaluat judicios și corespunzător activității infracționale desfășurată efectiv de recurent.
Așa fiind, încadrarea juridică dispusă prin hotărârea atacată, este cea temeinică și legală, iar critica adusă, în acest sens de către inculpat, nu are temei de fapt.
Din probele dosarului rezultă că, inculpatul a acționat pe stradă, loc care prin natura și destinația lui este întotdeauna accesibil publicului, fiind prezente mai multe persoane, astfel încât, în mod corect s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 152 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Având în vedere cele de mai sus, în mod corect instanțele au condamnat pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Stabilită fiind vinovăția inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și proporțională cu pericolul social al faptei comise.
întrucât criticile din recursul declarat au fost neîntemeiate și din analiza actelor dosarului nu s-a constatat existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care au fost luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, a respins recursul, și a obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3075/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3043/2006. Penal → |
|---|
