ICCJ. Decizia nr. 3043/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 246 din 24 noiembrie 2005, Tribunalul Buzău a respins cererea formulată de către inculpatul N.V. privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., respectiv infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
în baza art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.V., la 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru infracțiunea de omor calificat din 21 ianuarie 2005.
S-au aplicat inculpatului pe durata executării pedepsei, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen., a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 26 ianuarie 2005 la zi.
în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că nu s-a constituit parte civilă, C.J.A.S. Buzău.
în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la următoarele despăgubiri civile în raport de reținerea dispozițiilor art. 73 C. pen., astfel:
- către partea civilă L.R. 50.000.000 lei (ROL) daune morale;
- către partea civilă L.L. 50.000.000 lei (ROL) despăgubiri civile și 50.000.000 lei (ROL) daune morale;
- către C.A.S.M.B. despăgubiri civile.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 20.000.000 lei (ROL) cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 21 ianuarie 2005, victima, L.C. a propus martorilor P.I. și T.G., după ce în prealabil (consumaseră cu toții alcool, să meargă în blocul 37, situat în apropiere, urmând să sustragă grătare pentru friptură.
Martorul P.I. a acceptat, astfel încât cei doi au urcat la etajul III, au sustras un grătar metalic, introducându-l într-o sacoșă de plastic, părăsind blocul mai întâi martorul, apoi victima.
S-a reținut, de asemenea că, martorul C.D. l-a anunțat pe inculpat de sustragerea grătarului și acesta, revoltat a plecat după cei doi.
Depășindu-l pe victimă, inculpatul l-a ajuns pe martorul P.I. care avea sacoșa cu grătarul, l-a admonestat și apoi l-a agresat lovindu-l chiar cu sacoșa în care se afla grătarul, pe care o primise de la martor.
Nervos, inculpatul s-a întors și s-a întâlnit pe drum cu victima, pe care fără să o întrebe ceva a lovit-o cu sacoșa în cap și a plecat, lovitură în urma căreia victima a căzut la pământ, rămânând în stare de inconștiență.
Cele întâmplate au fost observate de martorul R.A.
Au fost anunțate organele de poliție și salvarea, care a transportat victima la spital unde a decedat, la data de 23 ianuarie 2005.
Instanța de fond a respins cererile formulate de inculpat privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de omor simplu pe motiv că omorul nu a fost comis în public, sau lovituri cauzatoare de moarte (pe motiv că inculpatul nu a avut intenția să suprime viața victimei) apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 152 C. pen., fapta fiind săvârșită pe stradă, un loc ce este prin natura sa întotdeauna accesibil publicului, iar pe de altă parte intensitatea cu care inculpatul a aplicat victimei lovitura într-o zonă vitală (în cap) sunt expresia intenției în forma prevăzută de art. 19 alin. (1) lit. b) C. pen.
în favoarea inculpatului s-a reținut circumstanța atenuantă a scuzei provocării cu motivarea că, sustragerea grătarului a determinat acestuia o tulburare puternică, atât datorită faptului că și anterior i se mai sustrăsese un grătar dar și pe fondul personalității sale instabile, cauzate de un traumatism anterior.
împotriva sentinței au declarat apel inculpatul, părțile vătămate L.L. și L.R., precum și partea civilă C.A.S.M.B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 65 din 17 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 12319/2005, a respins toate apelurile, ca nefondate, apreciind criticile formulate ca neîntemeiate, atât pe latură civilă, cât și pe latură penală.
împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile L.L. și L.R., care au invocat următoarele motive:
a) greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, solicitându-se o aplicare corectă a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și majorarea acesteia (caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.);
b) reținerea eronată a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen.);
c) pe latură civilă nu au fost apreciate în mod corect normele instituite de art. 998 C. civ., cu privire la cuantumul daunelor morale;
d) greșita respingere a cererii de acordare a pomenirilor viitoare;
e) greșita respingere a cererii de acordare a unei prestații periodice în favoarea părții civile L.R.;
f) greșita respingere a cererii de obligare a inculpatului la plata sumei de 23.000.000 ROL reprezentând contravaloarea unui împrumut contractat anterior de victimă și pe care l-a achitat partea civilă L.R. după decesul soțului.
Recursurile sunt neîntemeiate.
înalta Curte, analizând hotărârile pronunțate în cauză atât prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentele părți civile, cât și din perspectiva prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., apreciază că acestea sunt legale și temeinice.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen. (greșita individualizare a pedepsei), Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului, în cuantum de 8 (opt) ani închisoare, corespunde gradului de pericol social al faptei și circumstanțelor inculpatului.
în mod corect instanțele au avut în vedere gravitatea faptei, rezultatul concret al acesteia, dar și condițiile în care s-a săvârșit, reținerea scuzei provocării în favoarea inculpatului obligând la coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de textul incriminator, astfel încât nu se impune majorarea pedepsei.
Nici critica referitoare la reținerea scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen.), nu este fondată.
Starea de provocare a fost corect reținută în raport de faptul că inculpatul a comis infracțiunea sub stăpânirea unei tulburări psihice determinată de acțiunea victimei și a martorului, care au sustras grătarul respectiv, dar și în condițiile în care inculpatul prezintă afecțiuni psihice ce i-au accentuat starea emoțională și reacțiile la sustragerea comisă de victimă.
Astfel, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, inculpatul prezintă diagnosticul "tulburare organică de personalitate de tip impulsiv post TCC operat (lipsă substanță osoasă frontal temporal stâng)", având discernământul diminuat în raport cu fapta.
Cel de-al treilea motiv de recurs invocat se referă la cuantumul daunelor morale.
Curtea constată că această critică nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 3859C. proc. pen. (de altfel, este de observat că nici recurenții nu au făcut trimitere la motivele scrise, la vreunul din textele de la art. 3859C. proc. pen.).
Recursul devoluează, în principal, în drept și nu în fapt (cu excepția situațiilor prevăzute de art. 3859pct. 14 și 18 C. proc. pen.), iar cuantumul daunelor morale reprezintă o chestiune de apreciere care nu poate fi cenzurată de instanța de recurs în cadrul nici unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.
Tot pe latură civilă s-a criticat respingerea cererii de acordare a pomenirilor viitoare, critică ce, formal, s-ar putea încadra în cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen., dar care, de asemenea, nu este fondată, fiind vorba de un prejudiciu viitor și incert.
Tot nefondate sunt și criticile privind respingerea prestației periodice solicitată de partea civilă L.R. și neacordarea contravalorii împrumutului contractat anterior, ambele analizate în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
în mod corect s-a constatat că partea civilă L.R., soția victimei, nu se afla în întreținerea acesteia, întrucât victima era plecată de mai multă vreme din domiciliu, locuind pe străzi, astfel încât nu contribuia cu nimic la întreținerea soției sale.
Referitor la împrumutul de 23.000.000 lei ROL, acesta a fost contractat pentru achiziționarea de bunuri, astfel că nu se poate reține că prin fapta inculpatului s-a produs părții civile vreun prejudiciu.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile.
în temeiul art. 192 C. proc. pen., s-a dispus obligarea recurenților la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3044/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3035/2006. Penal → |
|---|
