ICCJ. Decizia nr. 3108/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 10 din 19 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, în baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul K.T., la o pedeapsă de 20 de ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 8 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 27 iulie 2005.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile V.V. suma de 1.500 RON, iar către C.A.S. Galați 900,82 RON, cu același titlu de despăgubiri civile.
A mai fost obligat inculpatul că plătească către stat suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările dosarului, a arătat în esență, că reține următoarea situație de fapt:
în dimineața zilei de 26 iulie 2005, victima V.C. și fratele său V.V. s-au deplasat în localitate Cavadinești, pentru a potcovi un cal la numitul A.F. Deoarece nu cunoșteau unde locuiește acesta, cei doi au mers la locuința nepotului lor, inculpatul K.T., pentru a-i cere să-i ducă la fierar.
Inculpatul K.T., împreună cu cei doi unchi ai săi, au mers la potcovarul menționat, iar în jurul orelor 13,00, au revenit la domiciliul acestuia, unde împreună cu numiții E.C.A. și P.V., concubina inculpatului, au consumat cca. 5 litri de vin.
La un moment dat, victima V.C. a încercat să facă o glumă, înjurându-l de mamă pe inculpat, deși aceasta era decedată și soră cu el și V.V.
Inculpatul, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice și urmare a faptului că mama sa era decedată, s-a enervat și i-a aplicat o palmă peste față unchiului său, victima V.C., astfel că a intervenit V.V. care l-a lovit cu palma peste față pe inculpat și i-a reproșat că nu trebuia să-l lovească pe unchiul său și că acesta nu a vrut să-l jignească, însă, inculpatul s-a enervat și l-a lovit.
Pentru aplanarea conflictului a intervenit numita P.V., concubina inculpatului, care l-a tras deoparte pe acesta, reproșându-i că nu trebuia să-și lovească unchii, iar V.V. s-a deplasat la postul de poliție.
Inculpatul, rămânând împreună cu victima V.C., concubina sa și martorul E.C.A. și având o ură asupra victimei în legătură cu o moștenire, a luat o greblă și a început să-l lovească pe unchiul său cu partea metalică, până când aceasta a căzut jos.
La locul faptei au sosit V.V., împreună cu șeful de post și văzând starea în care se afla victima a fost transportată la Spitalul Județean Galați, însă, în urma leziunilor suferite, așa cum rezultă din raportul medico-legal, aceasta a decedat în aceeași zi, iar moartea a survenit în urma leziunilor traumatice produse, și ea, este rezultatul insuficienței respiratorii acute consecutivă unui politraumatism cu multiple fracturi costale ale oaselor lungi ale membrelor, precum și rupturi pleuropulmonare.
Se mai menționează că, în conținutul acestui raport că în afară de leziunile descrise s-au mai constatat multiple echimoze care sunt produse tot la data de 26 iulie 2005.
în contextul situației de fapt expuse și reținute, s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de inculpat, care în după amiaza zilei de 26 iulie 2005, în mod nejustificat a lovit pe unchiul său, victima V.C. cu o greblă în mai multe zone ale corpului, cauzându-i leziuni traumatice ce au avut drept consecință decesul acesteia în aceeași zi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzute de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., texte de lege în baza cărora, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 20 de ani închisoare și i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 8 ani, fiind obligatorie aplicarea pedepsei pentru comiterea acestei infracțiuni.
La individualizarea și aplicarea pedepsei s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că, o pedeapsă de 20 de ani închisoare este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
Reținând că nu au încetat temeiurile de fapt și de drept care au dus la arestarea inculpatului și că ele se mențin în continuare, în conformitate cu prevederile art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv.
în cauză, s-au constituit ca părți civile V.V. și C.A.S. Galați, cu privire la prejudiciul încercat de fiecare dintre acestea prin activitatea ilicită desfășurată de inculpat.
în urma administrării de probatorii s-a apreciat că sunt întrunite cerințele înscrise la art. 14 și 346 C. proc. pen., cum și de la art. 998 C. civ., fiind obligat inculpatul la despăgubiri civile în limita sumelor menționate în considerentele deciziei și justificate cu actele de la dosar.
în temeiul art. 362 și 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel numai de către inculpat, pe considerent că este vădit netemeinică sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, care este mare în raport de datele sale personale, în sensul că este infractor primar, că a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, că între el și victimă exista o stare conflictuală, iar în ziua comiterii faptei, aceasta l-a jignit, producându-i o puternică tulburare care nu a mai putut fi controlată, aspecte de natură ce duc la concluzia ireversibilă, că se impune reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Galați a examinat apelul inculpatului, în raport de motivul invocat, actele și lucrările de la dosar, sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. și, prin decizia penală nr. 62/ A din 02 martie 2006, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, potrivit art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-a motivat că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, întrucât instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, atât sub aspectul laturii penale, cât și al celei civile, iar pedeapsa de 20 de ani închisoare a fost aplicată cu interpretarea corectă a criteriilor înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
în temeiul art. 3853C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs tot de către inculpat, invocându-se aceleași aspecte ca și în apel, în sensul că pedeapsa aplicată de 20 de ani închisoare, este o pedeapsă mare, exagerată și în raport de datele sale personale, se impune a i se aplica circumstanțe atenuante personale, prevăzute de art. 74 și 76 C. pen., iar pe cale de consecință să-i fie redusă pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege, întrucât sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins printr-o pedeapsă mai mică.
Examinând recursul declarat, sub prisma motivului de recurs invocat, care a constituit și critică în apel, de actele și lucrările dosarului, de decizia și sentința pronunțate în cauză, de cazul de casare înscris la pct. 14 de la art. 3859C. proc. pen., se constată că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit mijloacelor de probă de la dosar, rezultă în mod neîndoielnic că instanțele au reținut o situație de fapt justă și conformă cu adevărul constând în aceea că, în ziua de 26 iulie 2005, inculpatul, în mod nejustificat a lovit pe unchiul său cu o greblă în mai multe zone ale corpului, cauzându-i grave traumatisme ce au dus la decesul acestuia, iar pe celălalt unchi V.V., în mod nejustificat, de asemenea, l-a lovit, astfel că activitatea sa materială în mod corect a fost încadrată în prevederile art. 174, raportat la art. 175 alin. (1). lit. c) C. pen.
Având în vedere gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările și modul în care a fost săvârșită infracțiunea și care constituie circumstanțe agravante de fapt și de text, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt cuprinse între 15-25 de ani închisoare, cum și datele personale ale inculpatului, care este infractor primar și a recunoscut comiterea faptei, se constată că pedeapsa aplicată de 20 de ani închisoare, nu este o pedeapsă mare, fiind corect individualizată.
Așa fiind, nu sunt temeiuri care să justifice aplicarea de circumstanțe atenuate personale prevăzute de art. 74 și 76 C. pen., ținându-se seama de gradul de pericol social mărit al faptei comise și periculozitatea socială a inculpatului, prin modul în care a comis infracțiunea, în sensul că i-a aplicat unchiului său lovituri puternice cu o greblă, corp apt de a ucide, în zone vitale până când aceasta nu a mai putut respira, iar acțiunea sa a fost oprită de intervenția concubinei sale, ceea ce presupune periculozitate social sporită și că nu sunt incidente prevederile art. 74 și 76 C. pen.
în consecință, motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare, în sensul pct. 14 de la art. 3859C. proc. pen., iar din oficiu nu se constată alte cazuri care să ducă la reformarea hotărârilor, astfel că, fiind pronunțate hotărâri legale și temeinice din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, cum și a tragerii la răspundere penală, că individualizarea pedepsei s-a făcut cu interpretarea corectă a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar pedeapsa de 20 de ani închisoare este de natură să ducă la reeducarea acestuia și să atingă scopului prevăzut de art. 52 C. pen., recursul declarat seva respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 27 iulie 2005 și până la 16 mai 2006, așa cum rezultă di actele dosarului.
Au fost văzute și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3112/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3105/2006. Penal → |
|---|
