ICCJ. Decizia nr. 3083/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 511 din 31 octombrie 2005 a Tribunalului Dolj a fost condamnat inculpatul M.B., la pedepsele de 4 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) alin. (3) lit. h), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și de 2 ani închisoare, în baza art. 217 alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Potrivit art. 83 alin. (1) C. pen., și art. 7 din Legea nr. 543/2002 au fost revocate suspendarea condiționată a executării și beneficiul grațierii pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208, 209 lit. a), g) și i) C. pen., prin sentința penală nr. 389 din 6 februarie 2003 a Judecătoriei Craiova, dispunând executarea acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în total să fie executată pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv de la 14 noiembrie 2002 la 7 februarie 2003.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 32.724.725 ROL despăgubiri civile către partea civilă S.N.T.C. R. S.A Direcția Telecomunicații Dolj, precum și la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în noaptea de 27 iulie 2004, inculpatul M.B. a tăiat cu ferăstrăul 60 metri liniari de cablu telefonic dintre doi stâlpi, situați între localitățile Bratovoiești și Giorocul Mare, valorificând și apoi bunul sustras.
Inculpatul a recunoscut ca fiind ajutat de numitul M.M. s-a urcat pe stâlpi, a secționat cablul telefonic, l-a strâns într-un colac după care bunul sustras a fost valorificat, banii rezultați fiind împărțiți.
Referitor la participarea la săvârșirea infracțiunilor a lui M.M., s-a dispus disjungerea urmăririi penale.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului M.B. au fost stabilită în baza procesului verbal de cercetare a locului faptei, a procesului verbal de percheziție, a raportului de constatare tehnico - științifică și a raportului de expertiză aflat la dosar, a declarațiilor martorilor R.M. și G.V.B. probe coroborate cu declarațiile inculpatului.
Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia penală nr. 10 din 16 ianuarie 2006, a respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe, considerând nefondată critica formulată în sensul că pedeapsa aplicată este prea severă.
Astfel, instanța de control judiciar a apreciat că pedepsele pentru infracțiunile concurente au fost corect individualizate și că nu există motive de reducere a cuantumului acestora.
împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul M.B., care invocând dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa a fost greșit individualizată solicitând redozarea ei.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului M.B., în săvârșirea în noaptea de 27/28 iulie 2004 a infracțiunilor de furt calificat și distrugere de cabluri de telecomunicații.
Probele administrate în cauză, menționate anterior, au confirmat că inculpatul a tăiat cablu telefonic cu un ferăstrău, 60 metri liniari între localitățile Bratovoiești și Giorocul Mare întrerupând astfel legăturile telefonice din rețeaua R. pe acea distanță și cauzând societății de telecomunicații un prejudiciu de 32.724.725 ROL.
Referitor la pedepsele aplicate pentru infracțiunile de furt calificat și distrugere se constată că acestea au fost individualizate înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în mod corect în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social grav al faptelor, împrejurările săvârșirii lor, întinderea pagubei produse și persoana inculpatului aflat în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l o pedeapsă de 2 ani aplicată pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat.
Se mai constată, că pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat potrivit art. 83 C. pen., și 7 din Legea nr. 543/2002 pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare, este de natură a asigura conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Deoarece au fost respectate dispozițiile legale arătate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor împrejurări cărora să le fi conferită semnificația juridică a circumstanțelor atenuante și să justifice coborârea pedepselor sub minimul legal, critica recurentului în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.
Față de considerentele ce preced constatând nefondat cazul de casare invocat și nerezultând motive de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
S-a stabilit ca onorariul pentru apărătorul din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3072/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3071/2006. Penal → |
|---|
