ICCJ. Decizia nr. 3112/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 480/ D din 28 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul C.R.C., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată pentru art. 208 și 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 și art. 76 C. pen., art. 99 și urm. C. pen., prin sentința penală nr. 2468/2004, pronunțată de Judecătoria Bacău, pedeapsă care să se execute separat de cea aplicată prin prezenta sentință, în total să execute 3 ani și 10 luni închisoare,
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore și arestarea preventivă, începând cu data de 18 mai 2005.
De asemenea, prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul P.R.C., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în ziua de 18 mai 2005, inculpații C.R.C. și P.R.C., aflându-se pe str. Tipografilor din municipiul Bacău și sesizând-o pe partea vătămată M.R. că are la gât un lănțișor de aur cu cruciuliță și medalion, au luat hotărârea să-i sustragă aceste bunuri în momentul în care aceasta ajunge în dreptul lor.
Conform înțelegerii, în momentul în care partea vătămată a ajuns la locul unde se aflau cei doi, P.R.C. i-a distras atenția, intrând în discuție, iar C.R.C. i-a smuls lanțul de la gât și a fugit.
Ulterior, cei doi s-au reîntâlnit și au amanetat bunurile menționate la Casa de amanet SC I.C. SRL Bacău, însă în faza de urmărire penală acestea au fost ridicate de organele de poliție și restituite părții vătămate, care nu s-a mai constituit ca parte civilă.
în contextul situației de fapt expuse și reținute, s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de inculpatul C.R., care prin smulgere i-a luat părții vătămate un lănțișor cu cruciuliță și medalion din aur, după care a fugit, iar celălalt inculpat, potrivit înțelegerii a ținut-o de vorbă pe partea vătămată M.R., pentru a-i distrage atenția, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă, iar cea a lui P.R.C., de complicitate la această infracțiune.
Cum la data săvârșirii infracțiunii de către inculpatul C.R.C. acesta nu împlinise vârsta de 18 ani, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 99 și urm. C. pen.
Prin urmare, în baza textelor de lege menționate mai sus, inculpatul C.R.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Cum din conținutul fișei de cazier existente la dosar, rezultă că inculpatul C.R.C., prin sentința penală nr. 2468/2004 a Judecătoriei Bacău, a fost condamnat, la o pedeapsă de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată și cu aplicarea circumstanțelor atenuante personale, iar în perioada termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., a săvârșit infracțiunea de față, potrivit art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a acestei pedepse și s-a dispus să se execute separat de cea aplicată prin prezenta sentință, în total deci, să execute 3 ani și 10 luni închisoare.
Potrivit art. 362 și 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către cei doi inculpați și de către partea responsabilă civilmente C.M., pe motiv de netemeinicie, invocând o singură critică comună, aceea privind individualizarea greșită a pedepsei, în sensul că li s-au aplicat pedepse mari, care nu corespund gravității faptei și periculozității lor sociale și că, deși sunt incidente prevederile art. 74 și 76 C. pen., acestea nu li s-au aplicat.
Curtea de Apel Bacău, secția penală, a examinat apelurile declarate de inculpați și partea responsabilă civilmente, mama inculpatului minor, C.E., în raport de motivul invocat, actele și lucrările dosarului, sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., și prin decizia penală nr. 407 din 13 decembrie 2005, a fost admis numai apelul inculpatului P.R., desființată în parte sentința și, rejudecând, prin aplicarea circumstanțelor atenuante personale, i s-a redus pedeapsa de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Apelurile inculpatului minor și a părții responsabile civilmente, au fost respinse, ca nefondate.
în rest au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar în temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților și potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), li s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și a arestului preventiv.
în considerentele deciziei s-a arătat că motivul comun de apel este întemeiat numai pentru inculpatul major, P.R., astfel că, în raport de buna conduită a acestuia anterior comiterii faptei, contribuția redusă la sustragerea bunurilor de către inculpatul minor, că a recunoscut și regretat comiterea faptei, că este infractor primar, sunt tot atâtea elemente de natură să ducă la concluzia că în cauză sunt incidente prevederile art. 74 și 76 C. pen., și pe cale de consecință, reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, care este de 7 ani închisoare, la 4 ani închisoare.
S-a motivat că o pedeapsă de 4 ani închisoare este de natură să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei.
Referitor la apelurile declarate de inculpatul minor și mama acestuia, partea responsabilă civilmente, s-a apreciat că nu sunt întemeiate, în raport de gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă infracțiunea cum și de datele inculpatului, care nu este la primul contact cu legea penală, că acesta prin comportamentul său prezintă periculozitate social sporită, elemente de natură ce duc la concluzia că nu sunt incidente prevederile art. 74 și 76 C. pen.
în consecință, cele două apeluri au fost respinse, ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Decizia și sentința au fost atacate cu recurs numai de către inculpatul minor C.R.C., care prin apărător, a invocat o singură critică și aceasta a constituit și motiv de apel și care constă în greșita individualizare a pedepsei, în sensul neaplicării prevederilor art. 74 și 76 C. pen.
Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat, de actele și lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, de cazul de casare înscris la pct. 14 de la art. 3859C. proc. pen., se constată că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru considerente ce se vor dezvolta în continuare.
Potrivit actelor și lucrărilor de la dosar, rezultă în mod cert și ireversibil că instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, juste, drepte și conforme cu prevederile legii, atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, a rezolvării laturii civile, cum și a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicate.
Se constată că, în mod just instanțele au apreciat că în cauză nu sunt incidente circumstanțele atenuante personale, nu numai în raport de gradul de pericol social mărit al faptei comise, dar și de periculozitatea socială a inculpatului, care nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat în anul 2004, la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată și a beneficiat de circumstanțe atenuante personale, astfel că pedeapsa aplicată de 3 ani și 6 luni închisoare la limita minimă prevăzută de lege nu este o pedeapsă mare, având în vedere că maximul de pedeapsă pentru infracțiunea comisă de către inculpat este de 10 ani închisoare.
Așa fiind, și având în vedere perseverența infracțională a inculpatului, modul și împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, se constată că motivul de recurs invocat nu este întemeiat, întrucât pedeapsa aplicată a fost just individualizată și ea reflectă gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia.
Din oficiu, potrivit pct. 3 de la art. 3859C. proc. pen., nu se constată cazuri de casare care să ducă la reformarea hotărârilor.
în consecință, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 18 mai 2005 și până la 16 mai 2006, potrivit actelor de la dosar.
Au fost văzute și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3137/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3108/2006. Penal → |
|---|
