ICCJ. Decizia nr. 3072/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

Prin sentința penală nr. 1657 din 22 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul O.I.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul O.I.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenția de la 12 iunie 2003, la zi.

în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul B.R.I.S. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenția de la 12 iunie 2003, la zi.

în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpata la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A aplicat art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

A menținut starea de arest a inculpatei, în baza art. 350 C. proc. pen., iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă, prevenția de la 12 iunie 2003, la zi.

în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul P.O., zis B. la pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A aplicat art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenția de la 22 iulie 2003, la zi.

în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul O.I.V. cantitatea de 0,33 grame heroină rămasă după probele de laborator.

A luat act că proba constând în cantitatea de 0,10 grame heroină a fost consumată în procesul de laborator.

A luat act că probele constând în două bucăți material plastic (o fiolă din material plastic și 2 seringi de unică folosință au fost distruse în procesul de laborator).

în temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul O.I.V. sumele de 1.250.000 lei și 500.000 lei, iar de la inculpatul B.I.S., sumele de 600.000 lei și 3.320.000 lei.

A luat act că proba cu masa de 0,005 grame conținând heroina privind pe numiții N. și B. a fost consumată în procesul de laborator.

în temeiul art. 17 alin. 9 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpata cantitatea de 0,46 grame de heroină rămasă în urma analizelor de laborator.

A luat act că proba constând în cantitatea de 0,72 grame de substanță pulverulentă a fost consumată în procesul de laborator.

în temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpata suma de 2.000.000 lei.

în baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpată cartela SIM.

în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea celor 16 cartușe cu glonț calibru 5,6 mm depuse la I.G.P.R.

în temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 2.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Investigatorul acoperit J., nume de cod, și colaboratorul acestuia J., nume de cod, s-au deplasat în cartierul Militari pentru a se întâlni cu inculpatul B.R.I.S., iar în zona benzinăriei P., colaboratorul J. a cumpărat de la inculpat două doze de heroină ambalate în punguțe din material plastic de culoare albă, contra sumei de 600.000 lei.

Raportul de constatare tehnico-științifică nr. S/350960 din 13 mai 2003 al L.A.F.C.D., din cadrul I.G.P. a concluzionat că substanța cu masa de 0,05 grame cumpărată de la inculpatul B.I.S. era heroină.

Colaboratorul J. a declarat faptul că heroina vândută de inculpatul B.I.S. provine de la inculpatul P.O.

La data de 5 iunie 2003, investigatorul acoperit L., nume de cod, și colaboratorul acestuia B., nume de cod, s-au deplasat în cartierul Drumul Taberei unde s-au întâlnit cu inculpații O.I.V. și B.R.I.S.

Colaboratorul B. a cumpărat în mod direct de la inculpatul O.I.V. un număr de 5 punguțe din material plastic de culoare albă, în care se afla o substanță pulverulentă de culoare bej, cu suma de 1.250.000 lei.

în momentul în care inculpatul O.I.V. a vândut cele 5 doze de heroină, lângă acesta se afla inculpatul B.R.I.S., care a văzut întreaga "tranzacție", asigurând paza.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 364341 din 6 iunie 2003 al L.A.F.C.D. din cadrul I.G.P., proba analizată a avut masa netă de 0,41 grame și conținea heroină în amestec cu cofeină.

în aceeași modalitate, la data de 10 iunie 2003, investigatorul acoperit L. și colaboratorul acestuia B. s-au întâlnit cu inculpatul O.I.V., în aceeași zonă și au cumpărat de la acesta un număr de două punguțe din material plastic alb transparent ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej.

Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 384470 din 11 iunie 2003 a evidențiat că proba analizată cu masa de 0,10 grame este heroină(diacetilmorfina).

La data de 12 iunie 2003, investigatorul acoperit S. și colaboratorul P. s-au deplasat în cartierul Ferentari unde colaboratorul P. a primit de la S. suma de 1.400.000 lei formată din 14 bancnote a câte 100.000 lei, bancnote ale căror serii au fost consemnate anterior într-un proces-verbal, în vederea cumpărării cantității de 1 gram heroină de la inculpata

Colaboratorul P. a mers în apartamentul inculpatei M.C., unde a cumpărat în mod direct de la inculpată o punguță din plastic alb transparent, ce conținea o substanță pulverulentă de culoare bej, în schimbul sumei de 1.400.000 lei.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 364546 din 12 iunie 2003, proba supusă analizei cu masa netă de 0,46 grame este heroină.

La data de 3 iunie 2003, investigatorul acoperit K. și colaboratorul acestuia V. s-au deplasat în cartierul Ferentari pentru a cumpăra cantitatea de un gram heroină de la inculpatul P.O., zis B.

Colaboratorul V. a primit de la investigatorul acoperit K. suma de 1.400.000 lei, după care s-a întâlnit cu inculpatul P.O., în fața blocului în care domiciliază inculpatul. Numitul V. i-a dat în mod direct lui B. (inculpatul P.O.) suma de 1.400.000 lei, primind în schimb de la acesta o punguță din plastic de culoare albă, care conținea o substanță pulverulentă de culoare bej.

După ce a primit banii de la V., inculpatul P.O., personal, a luat punguța, mai sus-amintită ce era îngropată în nisipul aflat de jur împrejurul bătătorului de covoare, de lângă ghena de gunoi a blocului unde locuiește inculpatul.

Din declarațiile colaboratorului V. rezultă că o parte din heroina deținută de către inculpatul P.O. zis B. este vândută prin intermediul unei vecine de bloc, respectiv inculpata

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 364243 din 3 iunie 2003, proba indicată mai sus, cu masa netă de 0,57 grame este heroină.

Din cercetări a mai reieșit că martorii T.I. și P.G.D. mai cumpăraseră cantități de un gram sau cinci grame de heroină, de la inculpatul P.O. și M.C.; martorii cunoscând, atât faptul că inculpata vindea heroină pentru inculpatul P.O., cât și locurile unde erau ascunse drogurile.

Astfel, martorul T.I. a mers direct la inculpatul P.O., plătindu-i acestuia suma de 6.000.000 lei după care inculpatul a mers la bătătorul de covoare și din nisipul aflat lângă acesta a scos o punguță din material plastic de culoare albă, închisă prin răsucire și topire, care conținea o substanță pulverulentă de culoare bej-maro.

După încheierea acestei tranzacții, martorii T.I. și P.G.D. au încercat să părăsească zona, dar în apropiere au fost opriți de un echipaj de poliție, ocazie cu care în buzunarul pantalonilor martorului T.I., polițiștii au găsit heroina cumpărată anterior de la inculpatul P.O. zis B.

Cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului O.I.V., în prezența martorilor T.A. și A.L.A., în bucătărie și sufragerie au fost găsite și ridicate două bucăți din material plastic de culoare albă (pistoane de seringi), o fiolă din material plastic, două seringi de unică folosință care prezentau urme materiale, de culoare brună și două fiole din sticlă, sparte care prezentau urme de culoare brună cu aspect de arsură.

De asemenea, în sufragerie au fost găsite și ridicate un număr de 19 cartușe de vânătoare cu inscripția "79" și 4 cartușe de vânătoare inscripționată 4 mm și MG 12, iar din probatoriile administrate a rezultat faptul că muniția aparținea lui O.I., tatăl inculpatului O.I.V.

Asupra inculpatului B.R.I.S., a fost găsită și ridicată suma de 3.320.000 lei.

La data de 12 iunie 2003, la orele 14,30, după ce investigatorul acoperit S. și colaboratorul acestuia P. au cumpărat de la inculpata M.C. un gram de heroină contra sumei de 1.400.000 lei, s-a procedat la pătrunderea în locuința inculpatei M.C.

S-a procedat la efectuarea percheziției, în prezența martorilor asistenți S.R. și D.D., ocazie cu care, în sufragerie, lângă fereastră, pe o masă acoperită cu ziar, a fost găsită și ridicată suma de 1.400.000 lei, formată din 14 bancnote de 100.000 lei, care fusese folosită de colaboratorul P. pentru cumpărarea cantității de un gram heroină.

împotriva sentinței penale au declarat apel inculpații P.O., susținând că probele administrate nu dovedesc vinovăția sa, iar M.C., O.I.V. și B.R.I.S. au solicitat reducerea pedepselor, prin reținerea în favoarea lor a circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 - art. 76 C. pen.

Prin decizia penală nr. 160 din 9 martie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile inculpaților, a desființat în parte sentința penală și rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului O.I.V. și a repus în individualitatea lor pedepsele componente.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 16 din Legea nr. 143/2000 de la 7 ani închisoare, la 5 ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul O.I.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare ce va fi sporită cu 2 luni, în final, inculpatul executând 5 ani și 2 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A aplicat art. 71 și 64 C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B.R.I.S. și a repus în individualitatea lor pedepsele componente.

A redus pedeapsa aplicată acestui inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la 7 ani închisoare, la 5 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu 2 luni, în final, inculpatul executând 5 ani și 2 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A aplicat art. 71 și 64 din același cod.

A dispus reducerea pedepsei aplicată inculpatei M.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la 6 ani închisoare, la 5 ani închisoare.

A aplicat art. 71 și 64 C. pen.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului P.O. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 17 ani închisoare, la 11 ani închisoare.

A aplicat art. 71 și 64 C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

A dedus durata arestării preventive a inculpaților O.I.V., B.R.I.S. și M.C. de la 12 iunie 2003, la 9 martie 2005, iar pentru inculpatul P.O. de la 22 iulie 2003, la 9 martie 2005, menținând starea de arest a acestora.

împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații M.C., B.R.I.S. și O.I.V. care au invocat greșita individualizare a pedepselor în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), caz de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul recurent P.O. a criticat hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 6, 10 teza a II-a, pct. 17¹ și 18 C. proc. pen.

în esență, inculpatul a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de apel a încălcat dreptul la apărare, fiind nesocotite dispozițiile art. 6 C. proc. pen.

De asemenea, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen. și art. 6 pct. 2 și 3 din C.E.D.O., în sensul că, deși apelul este o cale devolutivă, nu s-a admis și nu s-a pronunțat cu privire la probele solicitate, în condițiile în care se urmărea dovedirea nevinovăției inculpatului în raport cu infracțiunea reținută în sarcina sa.

Prin decizia penală nr. 4075 din 4 iulie 2005, secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul P.O., a casat în parte decizia atacată numai în ceea ce îl privește pe acest inculpat și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București.

A menținut actele îndeplinite în fața instanței de apel, până la data de 1 martie 2005.

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

A menținut starea de arest a inculpatului P.O.

Recursurile declarate de inculpații M.C., O.I.V. și B.R.I.S. împotriva aceleiași decizii au fost respinse, ca nefondate, și a dedus din pedepsele aplicate acestor inculpați, timpul arestării preventive de la 12 iunie 2003, la 4 iulie 2005.

Recurenții inculpați O.I.V. și B.R.I.S. au fost obligați la plata sumei de câte 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurenta inculpată M.C., la plata cu același titlu a sumei de 1.800.000 lei, din care suma de 600.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

în motivarea acestei decizii, s-a reținut că, judecând cauza în apel, instanța a respins nejustificat, atât cererea inculpatului P.O. de amânare a cauzei, întrucât apărătorul său ales, din motive medicale, nu s-a putut prezenta pentru a-i asigura apărarea, cât și cererea de repunere a cauzei pe rol.

Procedând la judecarea cauzei în aceste condiții, instanța de apel a pronunțat o hotărâre contrară dispozițiilor legii, deoarece a nesocotit dispozițiile imperative prevăzute de lege, menite să garanteze părților exercitarea deplină a drepturilor procesuale, inclusiv a dreptului la apărare și în consecință, instanța supremă a dispus casarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, care va respecta dispozițiile art. 6 C. proc. pen., precum și celelalte norme ce guvernează judecarea cauzei în apel, examinând toate celelalte motive invocate de inculpatul P.O. în recurs.

Cu privire la recursurile declarate de inculpații M.C., O.I.V. și B.R.I.S. s-a reținut că nu sunt fondate, deoarece faptele și împrejurările săvârșirii lor, precum și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite, iar reducerea pedepselor de către instanța de apel se justifică, fără însă a putea coborî pedepsele sub aceste limite, ele reflectând în mod judicios gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor (caracterul lor continuat, scopul urmărit), precum și persoana inculpaților, atitudinea acestora pe întreaga durată a desfășurării procesului penal.

Curtea de Apel București, secția I penală, procedând la rejudecarea cauzei, prin decizia penală nr. 940 din 5 decembrie 2005 a admis apelul declarat de inculpatul P.O., a desființat în parte sentința penală atacată și a dispus reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 17 ani închisoare la 11 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A dedus prevenția de la 22 iulie 2003 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a motivat că, din analiza probatoriului administrat în cauză, rezultă că fapta și împrejurările săvârșirii ei, precum și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite de către instanța de fond, care a dispus condamnarea sa însă, având în vedere că acest ciclu procesual s-a declanșat ca urmare a recursului declarat de inculpatul P.O. și ținând seama de prevederile art. 372 C. proc. pen., potrivit cărora instanța, soluționând apelul, nu poate crea o situație mai grea celui care a exercitat calea de atac, a desființat în parte sentința penală nr. 1657 din 22 decembrie 2004, iar pe fond, a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 17 ani închisoare la 11 ani închisoare.

în termenul legal, decizia Curții de Apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul P.O. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

- hotărârea nu cuprinse motivele pe care se întemeiază soluția (motiv de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 9 C. proc. pen.);

- instanța nu s-a pronunțat cu privire la cereri esențiale de natură să garanteze drepturile inculpatului și să influențeze soluția procesului (motiv de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 10 C. proc. pen.);

- hotărârea este contrară legii (caz de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17¹ C. proc. pen.);

- s-a comis o eroare gravă de fapt (motiv de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen.);

Distinct de aceste două motive de recurs, care vizează hotărârea instanței de apel, inculpatul a mai invocat, în ce privește hotărârea instanței de fond, motivele de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 4 și pct. 6 C. proc. pen., susținând că ședința de judecată nu a fost publică, iar judecata a avut loc în lipsa apărătorului.

în dezvoltarea acestor motive de recurs, inculpatul a arătat că prin încheierea din 5 septembrie 2005, instanța de apel a luat în discuție cererea sa de probațiune, pe care a încuviințat-o în parte, în sensul audierii martorului T.I.

Cu privire la celelalte probe solicitate de inculpat, instanța de apel nu s-a pronunțat, lăsând să se înțeleagă că le-ar fi respins implicit, ceea ce contravine prevederilor art. 66 alin. (2), art. 67 și respectiv art. 302 C. proc. pen., în sensul că instanța trebuia să se pronunțe și să motiveze o eventuală respingere a acestor probe solicitate argumentat de către inculpat.

S-a mai arătat că instanța de apel, în rejudecare, a omis să se pronunțe asupra nulității hotărârii instanței de fond, deși, prin concluziile depuse a invocat mai multe neregularități, atât în cursul urmăririi penale, cât și la judecata în fond, care atrăgeau sancțiunea nulității absolute.

Recurentul inculpat a mai susținut că aspectele de nelegalitate a hotărârii instanței de apel, invocate în motivele de recurs formulate în primul ciclu procesual la pct. 4, sunt prezente și în al doilea ciclu procesual, instanța de apel nemanifestând nici o disponibilitate de a înlătura încălcările de lege, la care a făcut referire.

S-a mai apreciat că hotărârea este nelegală și netemeinică, în condițiile în care, în prezența unor declarații contradictorii, date în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, se impunea o analiză minuțioasă din partea instanței de apel, care să conducă la concluzii pertinente.

Or, neprocedând astfel, instanța de apel a pronunțat practic o soluție nemotivată.

Cu privire la hotărârea instanței de fond, s-a apreciat că este lovită de nulitate, deoarece ședința de judecată nu a fost publică, astfel cum s-a consemnat în minuta încheierii din 6 octombrie 2003, iar judecata s-a desfășurat în lipsa apărătorului ales, când s-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului P.O.

De asemenea, s-a apreciat că încheierea din 15 iulie 2004 este nulă, întrucât s-a menținut măsura arestării preventive care încetase de drept la data de 11 iulie 2004, conform motivelor arătate în cererea depusă la Curtea de Apel în primul ciclu procesual, odată cu motivele de apel.

Pentru toate aceste motive de casare, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, reluarea judecății urmând a se face, în opinia sa, de la actul procesual anterior celui din 6 octombrie 2003.

Examinând recursul declarat de inculpat, potrivit motivelor de recurs arătate, care au constituit și critici în apel, precum și în căile de atac exercitate de inculpat în primul ciclu procesual, a actelor și lucrărilor de la dosar, a sentinței și deciziei pronunțate în cauză, cum și din oficiu, potrivit alin. (3) al art. 385⁹C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat și atrage după sine casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel și anume, în ceea ce privește cazul prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 10 din același cod, text potrivit căruia, hotărârile sunt supuse casării, între altele, când instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Pe de altă parte, conform art. 356 C. proc. pen., considerentele hotărârii trebuie să cuprindă, printre altele, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate și de asemenea, instanța este obligată să analizeze și toate apărările făcute de inculpat.

Se reține, totodată, că potrivit prevederilor art. 385¹⁵alin. (1) C. proc. pen., instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs.

Din examinarea deciziei atacate, se constată că instanța de apel, procedând la rejudecarea apelului declarat de inculpatul P.O. a admis doar în parte probele solicitate de acesta, în sensul că a încuviințat și a audiat pe martorii T.I. și T.M., nemotivând însă, în vreun fel respingerea celorlalte probe propuse de inculpat prin cererea de probațiune, aflată la dosarul de apel și prin care se solicita:

- audierea ca martori a numiților B.D. și P.G.D., susținând că au cunoștință despre aspecte legate de cauză;

- reaudierea, în această calitate (de martor) a inculpaților B.R.I.S.,M.C. și O.I.V., motivând că nu a fost prezent în sala de judecată la audierea lor și nu a avut posibilitatea de a le pune întrebări;

- audierea, în condițiile prevăzute de art. 86²C. proc. pen., a investigatorului și colaboratorului sub acoperire, pentru a lămuri unele aspecte referitoare la neorganizarea flagrantului și neefectuarea percheziției, dacă au fost prelevate amprente de pe punguța de plastic, conținând droguri ce se afirmă că au fost vândute de către inculpat, precum și cu privire la întocmirea unui proces verbal în care să se fi consemnat seriile bancnotelor folosite la cumpărarea drogurilor;

- reaudierea martorului F.G., pentru a lămuri ce l-a determinat să formuleze denunțul împotriva inculpatului, la 4 luni de la arestarea acestuia și la un an și 7 luni de la propria arestare;

- încuviințarea depunerii și audierii unei casete audio, care ar fi relevantă în privința motivelor pentru care s-a urmărit arestarea și condamnarea inculpatului;

- încuviințarea probei cu înscrisuri .

Or, în cauză, se constată că instanța de apel nu a motivat, nici prin încheierile anterioare și nici prin decizia pronunțată, respingerea probatoriilor mai sus arătate, solicitate de inculpat, ceea ce echivalează cu o nepronunțare asupra unor cereri esențiale.

De asemenea, prin apelul motivat în scris, cât și prin motivele de recurs formulate în primul ciclu procesual în dosarul nr. 1977/2005, inculpatul a invocat aspecte de nelegalitate și netemeinicie a soluțiilor, arătând, între altele, că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la probele solicitate în apărare, cereri esențiale de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului, cât și împrejurarea că instanța de fond a renunțat la probele propune prin rechizitoriu, cu încălcarea prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că nu s-a dat citire declarațiilor de la urmărirea penală, că în cauză a existat și un caz de incompatibilitate și deși, instanța supremă, admițând recursul a dat îndrumarea ca în cadrul rejudecării să fie examinate toate celelalte motive invocate de inculpat, se constată că instanța de apel nu a analizat în nici un fel aceste susțineri.

Așa fiind, se constată că decizia atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 356 C. proc. pen., deoarece nu s-a pronunțat asupra cererilor și apărărilor făcute de inculpat, de natură a-i garanta drepturile și de a influența soluția procesului, cât și pentru omisiunea instanței de control judiciar de a se pronunța asupra tuturor motivelor de apel și respectiv de recurs invocate de acesta, în primul ciclu procesual, astfel cum s-a arătat mai sus, caz de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. și în consecință, decizia atacată va fi casată cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, ocazie cu care, urmează a fi analizate și motivele de casare pe care se întemeiază prezentul recurs.

întrucât în cauză nu au dispărut motivele pentru care față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive, această măsură urmează a fi menținută.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul P.O., a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

← ICCJ. Decizia nr. 3105/2006. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3083/2006. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3072/2006. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3072/2006. Penal