ICCJ. Decizia nr. 3071/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

Prin sentința penală nr. 259 din 14 mai 2004, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpații:

G.M., la:

- 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), cu referire la art. 29 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP);

- un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca numitul inculpat să execute pedeapsa cea mai grea și anume un an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, astfel că, în final, urmează să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

în baza art. 81 și 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, după care s-a dispus descontopirea pedepsei rezultantă în pedepsele componente, respectiv un an și 6 luni închisoare, 10 luni închisoare și înlăturarea sporului de 6 luni închisoare.

în baza art. 1 din Legea nr. 534/2002 a constatat grațiată total și condiționat, pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), cu referire la art. 29 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive de la 21 iunie 1999 până la 29 iunie 1999.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea aceluiași inculpat, G.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481C. pen., cu referire la art. 258 C. pen. (pentru care s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2481C. pen.) și 290 C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și 292 C. pen.).

O.I.N., la

- un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și de art. 291 C. pen.

în baza art. 81 și 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 8 luni.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată s-a dedus durata arestării preventive de la 21 iunie 1999 până la 29 iunie 1999.

Prin aceeași hotărâre, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului O.I.N., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) [(prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.)], 290 C. pen., 248 C. pen., cu referire la art. 2481C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunile prevăzute de art. 2481C. pen.) și, respectiv, 25 C. pen., raportat la art. 2481C. pen.

Au fost respinse cererile de constituire de parte civilă formulate de SC D. SRL Brașov și F.Z.B. SA Brașov, ca tardive.

S-a constatat că A.P.A.P.S. București nu s-a constituit parte civilă în cauză.

în baza art. 348 C. proc. pen., a dispus:

- anularea parțială a procesului verbal de ședință al A.G.A. de la F.Z.B. SA din data de 15 decembrie 1997 cu privire la următorul text: "A.G.A. aprobă o ipotecă de gradul I pentru activele de la secția C. pentru firma asociată în vederea dezvoltării și obținerii de profit. A.G.A. împuternicește Consiliul Director să treacă la evaluarea activelor secundare conform legislației în vigoare pentru vânzarea acestora";

- hotărârea A.G.A. nr. 4 din 15 decembrie 1997.

- extrasul din ședința A.G.A. din 15 decembrie 1997;

- cele două împuterniciri, ambele având număr de înregistrare 1757 din 13 iulie 1998;

- extras din ședința A.G.A. din 15 decembrie 1997.

în baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

în baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a obligat partea civilă SC D. SRL Brașov să plătească statului suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

în temeiul art. 193 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească către partea vătămată SC F.Z.B. SA Brașov suma de câte 25.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în fapt următoarele:

în luna aprilie 1997, în baza unui contract de menegment, inculpatul G.M. a fost numit manager la SC F.Z. SA Bod, județul Brașov.

începând cu luna decembrie 1996, inculpatul O.I.N. a fost numit în funcția de prefect al Județului Brașov.

La data de 26 iunie 1997, inculpatul O.I.N. a fost mandatat ca reprezentant al F.P.S. în A.G.A. la două societăți comerciale și anume: SC F.Z.B. SA și SC V. SA.

Pentru această numire a fost necesar acordul inculpatului și depunerea unui curriculum vitae și a unei copii de pe diploma de studii.

în formulatul completat, tipizat, de curriculum vitae, inculpatul O.I.N. a trecut, la rubrica "locul de muncă actual/Funcția", doar Prefectura Brașov, omițând să treacă și calitatea pe care o avea la acel moment, respectiv de prefect al județului Brașov.

Pe baza acestor acte, F.P.S. Brașov a întocmit o listă cu persoanele propuse pentru a fi mandatate ca reprezentanți ai F.P.S. la diferite societăți comerciale, listă ce a fost înaintată la F.P.S. București, care avea calitatea de a lua hotărâri în ceea ce privește desemnarea reprezentanților săi în teritoriu.

La data de 14 iunie 1995, între SC F.Z.B. SA și SC L.F.O. SRL Constanța, s-a încheiat un contract de asociere în participațiune, asociere în cadrul căreia aportul adus de SC F.Z.B. SA îl constituia secția C.

Acest aport a fost predat efectiv administratorului asocierii în participațiune, conform procesului verbal de predare-primire, la data de 26 noiembrie 1996.

întrucât societatea comercială din Constanța nu-și îndeplinea atribuțiile contractuale, prin adresa nr. 1864 din 17 octombrie 1996, SC F.Z.B. SA i-a comunicat că înțelege să rezilieze contractul de asociere în participațiune.

La data de 15 noiembrie 1996, SC L.F.O.D. SRL Constanța a vândut numitului H.P. 40 % din acțiunile acesteia, refuzând, în același timp, să rezilieze contractul de asociere în participațiune încheiat cu SC F.Z.B. SA.

Diferit, SC L.F.O.D. SRL Constanța a încheiat, tot cu numitul H.P., de această dată în calitate de reprezentant al SC C. SRL, un contract de asociere cu nr. 249 din 2 iulie 1997, având ca obiect de activitate principal producția de tâmplărie metalică, turnare neferoase și comercializarea acestora.

Ulterior, H.P. a solicitat SC F.Z.B. SA să-i fie predate drepturile și obligațiile societății din Constanța ce decurgeau din contractul de asociere în participațiune nr. 1079/1995 sau să aprobe încheierea unui nou contract de asociere cu firma sa.

Urmare a acestei solicitări, inculpatul G.M. a întocmit un raport de prezentare care cuprinde mai multe opțiuni, raport pe care l-a înaintat la F.P.S. Brașov.

în cele din urmă, s-a optat pentru încheierea unui contract de asociere în participațiune, sens în care, în cadrul ședinței A.G.A. din 5 septembrie 1997, s-a aprobat încheierea contractului de asociere în participațiune cu SC V. SRL, acesta fiind una din firmele conduse de H.P.

La această asociere SC F.Z.B. SA a participat cu secția C.

Cu adresa nr. 2517 din 17 decembrie 1997 a fost înaintată către F.P.S. Brașov documentația necesară asocierii în participațiune împreună cu contractul de asociere, având nr. 69 din 12 decembrie 1997, spre aprobare.

Prin adresa cu nr. 217 din 20 ianuarie 1998, F.P.S. Brașov a comunicat avizul său favorabil cu privire la acest contract. Asocierea s-a materializat prin investiții făcute de secția C. a SC F.Z.B. SA de către H.P. prin SC V. SRL care, la data de 15 ianuarie 1998 și-a schimbat denumirea în SC E.M.P. SRL Brașov.

S-a precizat faptul că numitul H.P. era patronul unui grup de firme din Brașov, firme între care existau contracte de colaborare.

După încheierea contractului de asociere în participațiune, H.P. a dorit să obțină împrumuturi bancare pentru a le folosi în scopul activității asociației, însă când a solicitat băncilor acordarea împrumuturilor, acestea i-au limitat valoarea creditului la suma de un miliard de lei pentru societate.

De asemenea, pentru garantarea rambursării creditului acordat, băncile au solicitat instituirea unei garanții reale imobiliare.

în vederea obținerii unui credit mai mare, SC E.M.P. SRL a încheiat un număr de cinci protocoale cu cinci societăți comerciale prin care se obliga să răspundă solidar fiecare dintre acestea, pe perioada rambursării creditului, prin gajarea cu activele secției C.

Ulterior, la data de 29 iunie 1998, între SC F.Z.B. SA și SC E.M.P. SRL s-a încheiat protocolul cu nr. 198 prin care SC F.Z.B. SA este de acord cu protocoalele încheiate între SC E.M.P. SRL și SC C. SRL, SC E. SRL, SC D., SC I.D. SRL și SC B. SRL, precizându-se că nu denunță aceste protocoale, precum și a faptului că le consideră a fi operaționale când contractul de asociere între SC F.Z.B. SA și SC E.M.P. SRL se transformă în contract de leasing imobiliar, prin care SC E.M.P. SRL devine proprietar de drept al acestor active.

SC E.M.P. SRL a devenit proprietara secției C., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 868 din 4 februarie 2000, astfel că a preluat sarcina împrumuturilor de la bănci, urmând ca pentru rambursarea acestora să răspundă cu activul acestei secții (C.)

Legat de obținerea de credite de la bănci de către H.P. s-a reținut că activitatea infracțională a inculpaților G.M. și O.I.N. s-a desfășurat după cum urmează:

în vederea garantării creditelor, inculpatul O.I.N. a emis, în fals, o hotărâre A.G.A. de la SC F.Z.B., cu nr. 4 din 15 decembrie 1997, în care menționa că se aprobă, în virtutea contractului de asociere nr. 69 din 12 decembrie 1997, dintre SC F.Z.B. SA și SC V. SRL, ipotecarea cu activele secției C. în favoarea B. SA pentru acordarea unui credit SC V. SRL.

De asemenea, inculpatul O.I.N. a emis, tot în fals, și un extras din ședința A.G.A. din data de 15 decembrie 1997, în care a făcut următoarele mențiuni: "Dispoziții finale: se împuternicește domnul G.M., în calitate de director general al SC F.Z.B. SA, să angajeze gajarea secției C. Brașov, în virtutea art. 4 din prezenta ședință".

Același inculpat a mai emis în fals, două împuterniciri având același număr de înregistrare, respectiv 1757 din 23 iulie 1998.

în prima, inculpatul O.I.N. îl împuternicea pe inculpatul G.M. în baza hotărârii A.G.A. din 15 decembrie 1997 să ipotecheze imobilul situat în Brașov, terenul și construcții în suprafață de 27,586 mp și secția C. Brașov, în favoarea B. SA, sucursala Brașov, pentru creditul acordat SC E.M.P. SRL Brașov, în valoare de 4,7 miliarde lei.

în cea de a doua, îl împuternicea pe același inculpat, în baza hotărârii A.G.A din 15 decembrie 1997 și a Protocolului nr. 198 din 29 iunie 1998 să ipotecheze același imobil în favoarea B.I.R., sucursala Brașov, pentru liniile de creditare acordate societăților comerciale: E. SRL, D. SRL, I.D. SRL, C. SRL, E.M.P. SRL și B. SRL, în valoare de câte 1 miliard fiecare.

Toate aceste documente, emise în fals, i-au fost înmânate inculpatului G.M. care, la rândul său, a procedat în felul următor: i-a prezentat numitei C.G. hotărârea A.G.A. emisă de inculpatul O.I.N. solicitându-i să completeze procesul verbal de ședință A.G.A. din data de 15 decembrie 1997 în sensul că A.G.A. a aprobat ipotecarea secției C. în favoarea SC V. SRL, după care s-a deplasat cu reprezentanții celor două bănci la notarii publici M.G. și B.E., unde au semnat patru contracte de ipotecă privind secția C. în favoarea B.I.R. și unul în favoarea B., iar la data de 20 iulie 1998 a solicitat Oficiului Registrului Comerțului înscrierea mențiunilor din hotărârea A.G.A. din data de 15 decembrie 1997, ocazie în care a depus, în copie, hotărârea ce purta nr. 4, solicitând totodată, și publicarea în M. Of. al României.

în aceeași perioadă, urmare a intenției de privatizare a SC F.Z.B. SA de către F.P.S., s-a solicitat inculpatului G.M. întocmirea unui dosar de privatizare, privind oferta de vânzare a acțiunilor ce trebuia să cuprindă, conform solicitărilor F.P.S., datele economico-financiare, valabile la data de 1 iunie 1989.

Inculpatul G.M., a întocmit dosarul de prezentare și l-a înaintat la F.P.S. Brașov, care la rândul său, l-a înaintat F.P.S. București, ocazie cu care a întocmit o declarație de conformitate a datelor înscrise în dosarul de prezentare pe care l-a întocmit.

Pe baza dosarului prezentat de inculpatul G.M., la data de 24 august 1998, F.P.S. București a întocmit un nou dosar ce cuprinde aceleași date ca și cel inițial și, în baza acestuia, în luna decembrie 1998, a vândut pachetul majoritar de acțiuni firmei SC D. SRL Brașov, al cărui administrator era D.M.T.

întrucât dosarul de prezentare ce a stat la baza vânzării acțiunilor, nu făcea mențiune despre ipotecile instituite asupra secției C., în momentul în care a aflat despre existența acestora, administratorul SC D. SRL Brașov, D.M.T. a formulat plângere penală și a solicitat reducerea prețului acțiunilor cumpărate cu suma de 11.115.000.000 lei, reprezentând contravaloarea ipotecilor existente asupra activului C.

în aceste împrejurări, cu ocazia înmânării citațiilor primite de la I.PJ. Brașov, inculpatul G.M. i-a cerut numitei C.G. să declare organelor de poliție că a completat procesul verbal de ședință A.G.A. din data de 15 decembrie 1997 la aproximativ 15 minute după terminarea ședinței și nu în luna iunie 1998, însă aceasta nu a dat curs cererii inculpatului și a relatat organelor de poliție cum s-au petrecut lucrurile.

împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, partea civilă SC F.Z.B. SA și inculpații O.I.N. și G.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la:

- greșita achitare a inculpaților O.I.N. și G.M. pentru comiterea unor fapte pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care exista dovezi certe de vinovăție (motiv invocat în scris);

- constatarea intervenirii prescripției răspunderii penale pentru fapta de fals comisă de inculpatul O.I.N. (motiv invocat oral).

Inculpații O.I.N. și G.M. au criticat aceeași hotărâre cu privire la:

- greșita reținere că având calitate de parte civilă a SC F.Z.B. SA pentru infracțiunea de abuz în serviciu, în realitate această calitate având-o A.V.A.S., care nu a fost citată, motiv pentru care se impune desființarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare;

- achitarea pentru infracțiunile de fals și uz de fals în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 290 C. pen. și anume falsificarea prin modurile arătate de art. 288 C. pen.;

- faptele săvârșite nu au caracter penal deoarece, ipotecarea secției C., care reprezintă aproximativ 5 % din valoarea activelor societății, nu necesita aprobarea A.G.A., o astfel de aprobare fiind necesară doar dacă activul depășește 50 % din valoarea societății, considerent pentru care se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;

- achitarea inculpatului G.M. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, care în realitate nu a avut loc.

Partea civilă SC F.Z.B. SA, prin cererea din 10 februarie 2005, a solicitat a se lua act de faptul că își retrage apelul declarat.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 286/ A din 28 iunie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, în sensul că a desființat hotărârea primei instanțe în parte și rejudecând cauza a decis:

I. - înlăturarea din sentința apelată a dispoziției de achitare a inculpatului G.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., completarea încadrării juridice privind această infracțiune cu dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și condamnarea sus-numitului inculpat, în baza acestei dispoziții legale [(art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))], la un an și 6 luni închisoare (fapte săvârșite în luna iunie 1998, pct. 2 din rechizitoriu);

- contopirea, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a acestei pedepse cu pedepsele aplicate prin sentința apelată, respectiv un an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), cu referire la art. 29 C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea și anume un an și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în total, 2 ani închisoare.

A fost menținută dispoziția de aplicare a art. 81 și 82 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultantă, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

II. - înlăturarea din sentința apelată a dispoziției privind achitarea inculpatului O.I.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. (comisă la data de 5 mai 1997) și încetarea procesului penal pentru această faptă, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 124 și 122 alin. (1) lit. d) C. pen., întrucât pentru această faptă a intervenit prescripția răspunderii penale.

Au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.M. și O.I.N.

S-a luat act că partea civilă SC F.Z.B. SA și-a retras apelul pe care a obligat-o la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelată.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații O.I.N. și G.M. au fost obligați să plătească suma de câte 15.000.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

în motivarea acestei decizii instanța de apel a arătat următoarele:

1. Privitor la faptele de abuz în serviciu pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, prima instanță a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., reținând, în cazul inculpatului G.M. infracțiunea prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481C. pen., cu referire la art. 258 C. pen., iar în cazul inculpatului O.I.N. infracțiunea prevăzută de art. 248 cu referire la art. 2481C. pen., întrucât nici Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și nici inculpații nu au criticat prin motive de apel încadrarea juridică stabilită de prima instanță, situație în care urmează a se analiza doar critica formulată de parchet privind greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunile menționate.

Legat de acest aspect, s-a arătat că pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu, încriminată de art. 248 C. pen., la care fac trimitere și dispozițiile art. 2481și 258 C. pen., este necesar ca prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă, cu știință a atribuțiilor de serviciu să se cauzeze o tulburare a bunului mers al unui organ sau al unei instituții ori al altei unități sau o pagubă patrimoniului acesteia, ori, în speță, a arătat instanță de apel, prin ipotecarea actului C., nu s-a cauzat nici un prejudiciu și nu s-a tulburat bunul mers al vreunei instituții sau unități, pentru considerentul că ipotecile instituite în favoarea băncilor pentru garantarea împrumuturilor acordate nu constituie, prin ele însele, un prejudiciu pentru proprietarul activelor ipotecate și că un astfel de prejudiciu s-ar fi putut crea doar dacă băncile ar fi declanșat procedura executării silite asupra bunurilor ipotecate, în vederea recuperării împrumuturilor bancare, iar în momentul de față nu există nici măcar riscul unui prejudiciu viitor, având în vedere faptul că, între timp, SC E.M.P. SRL Brașov, care a beneficiat de împrumutul bancar garantat prin ipotecarea activului C. a devenit proprietarul acestui activ, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 864 din 4februarie 2000, prin care a preluat și sarcinile împrumuturilor bancare.

în același context, s-a mai arătat că este de reținut și faptul că nici SC D. SRL Brașov și nici SC F.Z.B. SA Brașov nu au fost în măsură să facă dovada că au suferit vreun prejudiciu sau că li s-ar fi cauzat vreo perturbare a activității prin ipotecarea activului C., situație care se identifică și în cazul F.P.S., introdus în cauză ca parte vătămată, în sensul că nu a semnalat existența vreunul prejudiciu cauzat prin ipotecarea activului C., neconstituindu-se parte civilă, motive pentru care critica parchetului referitor la acest aspect nu poate fi primită.

2. Cu privire la infracțiunile de fals pentru care inculpatul G.M. a fost trimis în judecată s-a arătat că în mod corect prima instanță a apreciat că actele considerate ca fiind falsificate nu sunt înscrisuri oficiale, așa cum este definită această noțiune prin dispozițiile art. 150 alin. (2) C. pen., motiv pentru care în sarcina acestui inculpat nu se poate reține comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

Cu toate acestea, a precizat instanța de apel, în mod greșit prima instanță a considerat că prima din aceste fapte, constând în aceea că inculpatul a prezentat numitei C.G. o hotărâre A.G.A. emisă în fals de inculpatul O.I.N., prin determinarea acesteia să o falsifice, fără vinovăție, procesul verbal de ședință din 15 decembrie 1997, ar constitui infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. în realitate, încadrarea juridică corectă a acestei fapte este aceea de participație improprie la infracțiunea de fals, prevăzută de art. 31 alin. (2) cu referire la art. 290 C. pen.

Referitor la al doilea act material al infracțiunii de fals, constând în emiterea în fals de către inculpatul G.M. a unui extras al ședinței A.G.A. din 15 decembrie 1997, s-a arătat că prima instanță a stabilit în mod corect încadrarea juridică în art. 290 C. pen.

Totuși, arată instanța de apel, în mod greșit prima instanță l-a achitat pe inculpatul G.M. pentru această faptă, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că înscrisul nu era apt să producă consecințe juridice, deoarece în el nu a fost menționată banca în favoarea căreia s-a aprobat ipotecarea activului C., cu precizarea că neindicarea în acest înscris a băncii în favoarea căreia va fi instituită ipoteca nu produce consecințe juridice. în realitate, extrasul întocmit în fals, semnat și ștampilat de inculpat, nu numai că a fost apt să producă consecințe juridice, ci chiar a produs aceste consecințe fiind folosit la Banca Internațională a Religiilor, sucursala Brașov și la B., sucursala Brașov, pentru instituirea ipotecilor asupra activului C.

S-a concluzionat că din moment ce, cele două acte materiale mai sus-menționate, respectiv participația improprie la falsificarea procesului verbal al ședinței A.G.A. din 15 decembrie 1997 și emiterea în fals a extrasului din acest proces verbal, au fost săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale în sarcina inculpatului G.M. trebuia să se rețină infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată [(art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))], cu consecința condamnării acestuia.

3. Cu privire la infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care inculpatul G.M. a fost trimis în judecată, s-a arătat că în mod corect prima instanță a reținut că i s-a dat o greșită încadrare juridică, deoarece faptele acestui inculpat de a depune la Oficiul Registrului Comerțului și la M. Of. hotărârea A.G.A. nr. 4/1997, despre care știa că este falsă, pentru a se efectua înscrierea de mențiuni și publicare, nu constituie infracțiunea de fals în declarații ci infracțiunea de uz de fals în formă continuată întrucât aceste acte materiale ca și celelalte acte de uz de fals pentru care a fost trimis în judecată, au la bază aceleași rezoluții infracționale, așa încât în mod corect prima instanță l-a condamnat sub încadrarea juridică prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Cu privire la achitarea inculpatului G.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), constând în ascunderea existenței ipotecilor față de F.P.S. Central s-a arătat că este corectă deoarece din declarațiile martorilor V.A., P.M. și T.V., care au deținut în acea perioadă funcția de consilier juridic, de director economic și respectiv de director comercial la SC F.Z.B. SA, rezultă că F.P.S. Central a solicitat date cu privire la situația economico-financiară pe o perioadă determinată de 6 luni, respectiv până la data de 30 iunie 1998, dată la care ipotecarea activului C. nu era efectuată, motiv pentru care nici ipotecile nu au fost menționate în caietul de sarcini.

4. Referitor la critica formulată de inculpatul G.M. potrivit căreia nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare s-a arătat că nu este întemeiată, întrucât încercarea acestuia de a determina pe martora G.C. să declare organelor de poliție în sensul că a completat procesul verbal al ședinței A.G.A. din 15 decembrie 1997 la numai 15 minute de la terminarea ședinței și nu în luna iunie 1998, cerere căreia martora nu i-a dat curs, întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, fără a avea relevanță dacă s-au produs ori nu consecințe din moment ce textul încriminator nu o cere, singura condiție fiind doar încercarea de a determina o persoană să declare mincinos, condiție care, în cauză, este îndeplinită.

5. Cu privire la critica formulată de parchet referitoare la greșita achitare a inculpatului O.I.N. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu s-a arătat că nu este întemeiată, acest aspect fiind analizat la pct. 1 din răspunsul la motivele de casare, motiv pentru care nu se mai impune reluarea celor consemnate.

6. în ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru care inculpatul O.I.N. a fost trimis în judecată, s-a arătat că în mod greșit s-a dispus achitarea de către prima instanță, din moment ce s-a stabilit că acesta, cu ocazia întocmirii curriculum vitae, cu bună știință, la rubrica "Locul de muncă actual/Funcția" a trecut doar Prefectura Brașov, fără a indica și funcția deținută, respectiv de prefect, situație în care nu s-ar fi putut face numirea sa ca reprezentant A.G.A. la cele două societăți comerciale, fiind astfel încălcate prevederile dispozițiilor art. 107 din Legea nr. 69/1991 privind administrația publică locală și ale H.G. nr. 755/1994 și nr. 680/1996, acte normative care interzic prefecților să facă parte din adunările generale ale acționarilor și respectiv din comisiile de administrație ale societăților comerciale.

Cu privire la acest aspect, s-a arătat că argumentele primei instanțe în sensul că această omisiune s-a datorat unei neglijențe și că nu a avut nici o consecință juridică, deoarece inculpatul era o persoană cunoscută, bucurându-se de notorietate atât pe plan local cât și la nivelul F.P.S. Central nu pot fi acceptate și este contrazisă de însăși faptul că din conținutul mandatului prin care era investit ca reprezentant în A.G.A. de la F.Z.B., se menționează că inculpatul are funcția de "inspector" la Prefectura Brașov și nu de prefect, așa cum stăteau lucrurile în realitate.

S-a concluzionat că din moment ce existau dovezi de netăgăduit cu privire la existența acestei infracțiuni, în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului O.I.N.

Cu toate acestea, întrucât de la data săvârșirii faptei, 5 iulie 1997, și până la judecata în apel s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale prevăzut de art. 124 C. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., în cauză urmează a se constata că inculpatului nu i se mai poate aplica pedeapsa prevăzută de textul încriminator, ci a se dispune încetarea procesului penal, astfel cum o impun dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

7. Referitor la critica formulată de parchet privind greșita achitare a inculpatului O.I.N. pentru infracțiunea de înșelăciune, astfel cum a fost calificată de prima instanță [(art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.)] s-a arătat că nu este întemeiată.

în legătură cu această critică s-a arătat că din moment ce infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune de prejudiciu a cărei existență este condiționată de scopul urmărit de făptuitor, și anume acela de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și deci de pricinuirea unei pagube, în cauză această cerință nu este îndeplinită, deoarece dobândirea de către inculpat în mod nelegal a calității de reprezentant al F.P.S. la A.G.A., la cele două societăți comerciale, nu a cauzat F.P.S. o pagubă, iar sumele de bani primite pentru participarea la ședințele A.G.A., reprezintă remunerația cuvenită pentru activitatea pe care a prestat-o, în sprijinul acestei soluții fiind și poziția procesuală a F.P.S. care nu s-a constituit parte civilă.

8. Cu privire la faptele de fals intelectual, de instigare la fals intelectual și de uz de fals, pentru care inculpatul O.I.N. a fost trimis în judecată, s-a arătat că în mod corect au fost considerate de prima instanță ca fiind acte materiale ale unei singure infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, deoarece din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul, în baza unei rezoluții infracționale unice, a emis Hotărârea A.G.A. din 15 decembrie 1997, un extras al acesteia și două împuterniciri din care reiese că A.G.A. a aprobat ipotecarea secției C. și că inculpatul G.M. a fost împuternicit să ipotecheze acest activ, acte pe care le-a înmânat acestuia în realizarea scopului urmărit.

Cu privire la apărarea inculpaților O.I.N. și G.M. în sensul că pentru ipotecarea activului C. nu era necesară aprobarea A.G.A. s-a arătat că nu poate fi primită, deoarece, conform art. 111 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 31/1990, coroborată cu dispozițiile art. 143 din aceeași lege, adunarea generală ordinară a acționarilor hotărăște gajarea uneia sau mai multor unități ale societății dacă valoarea acestora nu depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății, iar dacă această valoare este depășită, garanția poate fi constituită doar cu aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor dată în condițiile art. 215 din lege, procedură care, în mod evident nu a fost respectată în cauză.

împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpații G.M. și O.I.N.

Prin recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a criticat decizia atacată cu privire la:

- greșita achitare de către prima instanță, soluție menținută și de instanța de apel, a inculpaților G.M. și O.I.N. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor publice, prevăzută de art. 2481 C. pen.

Cu privire la această critică s-a arătat că în mod eronat cele două instanțe au reținut că nu se poate reține infracțiunea, de vreme ce nu sunt întrunite condițiile legale și anume nu s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unei instituții ori al unei unități sau o pagubă patrimoniului acesteia; în realitate însă, probele administrate au confirmat faptul că ambii inculpați au avut o contribuție egală la ipotecarea activului C. aparținând F.Z.B. în favoarea mai multor bănci pentru credite acordate societăților comerciale administrate de numitul H.P., deoarece ipoteca instituită în favoarea băncilor cu ocazia acordării împrumuturilor reprezintă un prejudiciu pentru proprietarul activelor, nefiind doar o garanție fără deposedare;

- greșita achitare a inculpatului G.M. pentru infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), din moment ce acesta a făcut afirmații necorespunzătoare adevărului la Oficiul Registrului Comerțului Brașov și M. Of. al României, privind luarea hotărârii de ipotecare a activului C., declarații făcute și la F.P.S. Central cu ocazia întocmirii dosarului de prezentare privind oferta de vânzare a acțiunilor gestionate de F.P.S. la F.Z.B., ascunzând în acest fel existența ipotecilor;

- greșita achitare a inculpatului O.I.N., pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. Referitor la această critică s-a arătat că deși instanța de apel l-a găsit vinovat pe inculpat pentru faptul de a menționa în curriculum vitae întocmit la 5 mai 1997, la rubrica "locul de muncă/Funcția" doar mențiunea "Prefectura Brașov", fără să precizeze că îndeplinește funcția de prefect, situație care l-ar fi făcut incompatibil să facă parte din consiliile de administrație a vreunei societăți comerciale, în mod nejustificat a dispus achitarea.

Ca urmare, procedând în acest fel și, mai mult, participând la ședințele A.G.A. de la SC V. SA, V. și SC F.Z.B. SA, a primit retribuția corespunzătoare, respectiv suma de 7.795.156 lei, care însă nu i se cuvenea, fiind obținută pe baza unor manopere frauduloase.

întrucât în cauză F.P.S. nu s-a constituit parte civilă, urmează ca această sumă de bani, obținută ilicit, să fie confiscată în favoarea statului, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen.

Oral, s-a mai solicitat a se constata că pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 291 C. pen.), uz de fals (prevăzută de art. 291 C. pen.) și fals în declarații (art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)) se impune încetarea procesului penal întrucât, referitor la aceste fapte a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, fiind îndeplinite cerințele art. 122 lit. d) cu referire la art. 124 C. pen.

Prin motive comune, scrise și susținute oral, inculpații G.M. și O.I.N., au criticat această decizie, cu privire la:

- greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, întrucât în cauză nu sunt întrunite cerințele impuse de lege și anume nu a existat intenția de a cauza pagube vreunei societăți comerciale, ci pur și simplu de a găsi soluții prin care să le salveze de la faliment, să le facă producătoare și rentabile, motiv pentru care se impune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen.;

- greșita condamnare a inculpatului G.M. pentru instigare la mărturie mincinoasă, neurmată de executare, pentru motivul că acesta nu este prevăzută de lege, având în vedere împrejurarea că i-a spus martorei C.G. să declare la poliție doar faptul că procesul-verbal al ședinței A.G.A. din 15 decembrie 1997 a fost întocmit după încheierea acesteia și nicidecum că nu a fost întocmit în timpul ședinței cum eronat s-a reținut, situație în care acest aspect nu prezintă nici o relevanță din punct de vedere juridic, și prin urmare se impune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

în subsidiar, au solicitat a se constata că pentru faptele în discuție a intervenit prescripția răspunderii penale, motiv pentru care să se dispună încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 și 124 C. pen.

Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpații G.M. și O.I.N. sunt fondate în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta.

A. Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați sunt de arătat următoarele:

1. Critica privind greșita achitare a inculpaților G.M. și O.I.N. pentru infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice prevăzută de art. 2481C. pen., este nefondată.

Din analiza probelor administrate în cauză, corect analizate și evaluate de instanțele de fond și apel, se constată că în cauză nu sunt întrunite, cumulativ, cerințele art. 2481. Pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 2481C. pen., este necesar că pe lângă activitatea defectuoasă a funcționarului public, subiect activ al infracțiunii, constând în neîndeplinirea unui act ori îndeplinirea defectuoasă a acestuia să se dovedească, în mod neîndoielnic, cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori unei alte unități la care se referă art. 145, sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Existența unei tulburări însemnate ori producerea vreunei pagube trebuie să fie dovedită în mod neîndoielnic, întrucât simpla afirmație nu realizează această cerință a legii.

în speță, în mod corect instanțele de fond și apel au arătat că prin ipotecarea unui activ, respectiv a secției C. aparținând SC F.Z.B. SA, care reprezintă aproximativ 5 % din valoarea patrimoniului acestei societăți comerciale, activ care de altfel a și făcut obiectul unui contract în participațiune cu firma aparținând numitului H.P., în vederea obținerii de împrumuturi bancare, chiar în condițiile în care nu au fost respectate prevederile legale, nu constituie, prin ea însăși pagubă, întrucât nu a fost înstrăinat și nici nu a fost de natură să producă o tulburare însemnată în activitatea societății titular a acestui activ.

Susținerea parchetului potrivit căreia nerambursarea către băncile în favoarea cărora s-a înscris ipoteca ar fi putut cauza o pagubă ori o tulburare este doar o prezumție sau chiar o posibilitate, dar nu un fapt împlinit la data când se pretinde că s-a comis fapta.

Că acesta este adevărul o dovedește în mod cert faptul că, ulterior, activul ipotecat, a fost trecut în proprietatea SC E.M.P. SRL Brașov, pe baza unui contract de vânzare-cumpărare, ocazie cu care s-a preluat atât drepturile cât și obligațiile acestui activ, respectiv obligațiile bancare în vederea cărora s-a dispus ipotecarea.

De altfel, nici societatea comercială căreia îi aparținea activul ipotecat, nu a reclamat cauzarea unei pagube și cu atât mai puțin producerea unei tulburări însemnate a mersului acesteia.

în concluzie, simpla constatare că ipotecarea activului C. s-a făcut cu nerespectarea prevederilor legale nu satisface cerințele la care s-a făcut referire (producerea unei tulburări însemnate cu cauzarea unui prejudiciu), și prin urmare în mod justificat s-a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea de abuz în contra intereselor publice prevăzută de art. 2481C. pen.

Pentru modul incorect în care s-a instituit ipoteca, cei vinovați urmează a răspunde pentru faptele săvârșite dacă acestea întrunesc elementele constitutive ale vreunei fapte prevăzută de legea penală, dar în nici un caz nu pot constitui temeiuri de condamnare pentru fapta în discuție.

2. Critica care se referă la greșita achitare a inculpatului G.M., pentru infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), este fondată.

Potrivit art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, declararea necorespunzătoare adevărului făcută unui organ sau instituție de stat ori unei alte unități, dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe.

în speță, omisiunea cu știință a inculpatului G.M. de a trece în dosarul de prezentare privind oferta de vânzare a activelor gestionate de F.P.S. la F.Z.B. a faptului că activul C. este ipotecat precum și a nedeclarării acestui fapt atât la Oficiul Registrului Comerțului Brașov și M. Of. al României întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, deoarece, pe de o parte, acestea nu corespund adevărului, iar, pe de altă parte, au fost de natură să producă consecințe juridice, lucru ce s-a și întâmplat când s-a dispus vânzarea activului în discuție către numitul T. care, luând cunoștință de existența ipotecii asupra activului a solicitat modificarea contractului de vânzare-cumpărare.

Prin urmare, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în cauză urmează a se reține vinovăția inculpatului G.M., însă având în vedere că de la data săvârșirii faptei și până în prezent, s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale, prevăzut de art. 124 C. pen., urmează a se dispune încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., la art. 122 lit. d) C. pen., cu referire la art. 124 C. pen., care constituie cauză de nepedepsire.

3. întemeiată se constată a fi și critica privind greșita achitare a inculpatului O.I.N. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, fapta are caracter agravat dacă înșelăciunea a fost săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, mijlocul fraudulos putând constitui prin el însuși o infracțiune.

Raportând cele mai sus arătate la cazul din speță se constată că inculpatul O.I.N., în vederea ocupării unui loc de reprezentant al F.P.S. în A.G.A. la două societăți comerciale, cu bună știință, cu ocazia completării formularului tipizat de curriculum vitae a trecut la rubrica "Locul de muncă actual/Funcția" doar Prefectura Brașov, fără însă a face precizarea că la acea dată îndeplinea funcția de prefect al județului Brașov, funcție care îl făcea incompatibil cu aceea de reprezentant A.G.A.

Pe baza acestei declarații, F.P.S. Brașov a întocmit o listă cu persoanele propuse a fi încadrate ca reprezentanți ai F.P.S. la diferite societăți comerciale către F.P.S. București, care avea calitatea de a hotărî în ce privește desemnarea reprezentanților în teritoriu. în aceste condiții F.P.S. București l-a mandatat pe inculpat ca reprezentant A.G.A.S în cadrul F.P.S. Brașov, iar acesta a participat la ședințele societăților comerciale și la luarea de hotărâri, fiind retribuit cu suma de 7.795.515 lei.

Este evident că dobândirea calității de reprezentant A.G.A. a fost dobândită de inculpat prin inducerea în eroare a F.P.S. București, pe baza unor mijloace frauduloase, în speță declarația în care, cu știință nu a trecut funcția pe care o îndeplinea, care îl făcea incompatibil cu funcția de reprezentant A.G.A. și pe baza căreia a obținut un folos ce nu i se cuvenea.

Prin urmare, fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în cauză se impunea condamnarea inculpatului.

Neprocedând în acest fel, instanțele de fond și apel, dispunând achitarea inculpatului O.I.N. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2), au comis o eroare gravă de fapt, motiv pentru care urmează a se casa ambele hotărâri, sub acest aspect, și a se dispune în consecință, și anume, condamnarea acestuia.

La stabilirea și aplicarea pedepsei pentru această infracțiune, urmează a se avea în vedere atât pericolul social al faptei cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Având în vedere faptul că inculpatul este o persoană în vârstă, căsătorit, cu 2 copii, fără antecedente penale și cu o conduită corespunzătoare anterior comiterii faptei, dar și pe parcursul procesului penal, cum și faptul că prejudiciul cauzat prin această infracțiune are o valoare redusă, în favoarea acestuia urmează a se reține circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

în cauză se va face și aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), având în vedere împrejurarea că de la data săvârșirii faptei și până în prezent a intervenit o lege nouă care este mai favorabilă sub aspectul condițiilor de încriminare.

De asemenea, se constată că în cauză sunt întrunite condițiile arătate în art. 81 C. pen., în sensul că pedeapsa ce se va aplica inculpatului nu va fi mai mare de 3 ani închisoare, acesta nu a mai fost anterior condamnat și se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, motiv pentru care se va dispune suspendarea condiționată a executării acesteia. Dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, în cauză se va face aplicarea dispozițiilor art. 82 și 83 C. pen.

4. Urmare a condamnării inculpatului O.I.N. pentru infracțiunea de înșelăciune și având în vedere că în cauză nu există constituire de parte civilă în ce privește suma de 7.795.156 lei, primită ca rezultat al săvârșirii acestei infracțiuni, urmează a se constata că este întemeiată și critica formulată de parchet prin care se solicita confiscarea acesteia în folosul statului în care sens se va face aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen.

5. Verificând actele și lucrările de la dosar se constată că este întemeiată și critica formulată de parchet, prin care se solicita a se constata că referitor la infracțiunile de fals în declarații, fals sub semnătură privată și uz de fals, prevăzute de art. 292, 290 și respectiv art. 291 C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul G.M. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., pentru care a fost condamnat O.I.N., a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

întrucât de la data săvârșirii faptelor mai sus-menționate de către inculpat, în anul 1997 și până la data judecării prezentelor recursuri s-a împlinit termenul de prescripție specială, prevăzut de art. 122 lit. d) raportat la art. 124 C. pen., respectiv de 7 ani și 6 luni, urmează a se constata că soluția de condamnare a acestora nu se mai justifică, impunându-se înlăturarea acesteia și încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.

Referitor la recursurile declarate de inculpații G.M. și O.I.N. urmează a se constata că sunt fondate în parte și anume numai în ceea ce privește intervenirea prescripției speciale pentru infracțiunile de fals în declarații, fals sub semnătură privată și uz de fals, în ce privește pe inculpatul G.M. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată la care a fost condamnat inculpatul O.I.N., motiv de casare analizat în cadrul recursului declarat de parchet, argumentele arătate cu acel prilej fiind valabile și în cadrul acestei critici.

Prin urmare, pentru faptele menționate și pentru care inculpații au fost condamnați, urmează a se dispune înlăturarea dispoziției de condamnare și încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., în cauză intervenind prescripția răspunderii penale.

în ce privesc celelalte critici formulate de inculpați prin care susțin că nu se fac vinovați de faptele pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care se impune a se dispune achitarea se constată că nu sunt întemeiate.

Vinovăția acestora pentru toate faptele pentru care au fost condamnați, fie de instanța de fond, apel sau recurs, este confirmată de probele de la dosar care au fost expuse pe larg în prezenta decizie și care nu se mai impun a fi reluate.

De menționat faptul că inculpații, în sprijinul susținerii nevinovăției lor, nu au adus dovezi care să contrazică pe cele existente la dosar, apărarea lor, sub acest aspect, limitându-se la nivelul declarativ și formal, ceea ce nu poate constitui temei al înlăturării răspunderii penale.

în consecință, s-a constatat că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpații G.M. și O.I.N. au fost fondate în limitele și pentru considerentele mai sus arătate, motiv pentru care s-au casat atât decizia atacată cât și hotărârea primei instanțe, astfel cum s-a dispus prin dispozitivul prezentei decizii.

← ICCJ. Decizia nr. 3083/2006. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3082/2006. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3071/2006. Penal