ICCJ. Decizia nr. 3113/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3113/2006
Dosar nr. 4402/1/2006
Şedinţa publică din 16 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 446 din 19 decembrie 2005, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpaţii:
1. M.G.F., la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b), a art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeaşi infracţiune prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod;
2. B.V.C., la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi a art. 76 lit. b) din acelaşi cod.
3. U.I.Şt., la un an închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi a art. 76 lit. b) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pe duratele executării, de către fiecare inculpat, a pedepsei.
Pe latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 14, art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii vătămate Ş.A., suma de 37 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 17 august 2005, inculpaţii prieteni, pe drumul spre centrul municipiului Suceava, s-au intersectat cu un grup format din două fete şi patru băieţi.
M.G.F., pretextând că una din fete l-ar fi înjurat, a prins-o de mână, în sprijinul ei intervenind Ş.A. care, la rândul lui, a fost şi el imobilizat de acelaşi inculpat.
În continuare, B.V.C. l-a întrebat pe tânăr de unde este, acesta, într-un târziu spunându-i că locuieşte în Germania şi se află în vizită la o mătuşă, în tot acest timp el fiind imobilizat. B.V.C. i-a cerut bani, a fost refuzat, acest lucru făcându-l pe inculpat să-l caute în buzunare, de aici luând suma de 37 lei. După acest moment, inculpaţii i-au cerut tânărului şi telefonul mobil, însă datorită prezenţei în zonă a mai multor persoane, s-au îndepărtat, şi au împărţit banii.
Împotriva sentinţei, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, motivele invocate fiind nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii în sensul nemenţinerii, în ce-l priveşte pe inculpatul M.G.F., a beneficiului liberării condiţionate a restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 1018 din 5 noiembrie 2001 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 194 din 18 martie 2002, a Curţii de Apel Suceava, respectiv 635 zile închisoare, greşitei obligări a inculpaţilor la plata cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, numai a sumei de 500 lei, precum şi cuantumul pedepselor, considerat a fi prea mic.
Curtea de Apel Suceava, secţia minori şi familie, prin Decizia penală nr. 3 din 8 februarie 2006, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa şi:
- în baza dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen., a dispus menţinerea liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 635 zile închisoare în ce-l priveşte pe inculpatul M.G.F.;
- a obligat pe fiecare inculpat la plata, către stat, a sumei de câte 383 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (fond), din care suma de câte 250 lei reprezentând onorariile cuvenite avocaţilor desemnaţi apărători din oficiu (urmărire penală şi fond) s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei;
- a obligat pe fiecare inculpat la plata, către stat, a sumei de câte 220 lei cheltuieli judiciare în apel, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorarii pentru avocaţii desemnaţi apărători din oficiu, s-a dispus a fi avansate din acelaşi fond.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor.
Recursul declarat este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi de persoana infractorului.
În cauză, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite de inculpaţi este reflectat, pe de o parte, de limitele de pedeapsă stabilite de cod (închisoare de la 7 la 20 de ani), precum şi de modalitatea efectivă de comitere a acesteia.
Privind modalitatea de săvârşire a faptei, în procesul individualizării pedepselor, instanţa trebuia să reţină că inculpaţii au acostat partea vă6tămată pe stradă, că au imobilizat-o şi au deposedat-o de bani după ce i-au căutat buzunarele, intervenţia altor persoane împiedicându-i să-i sustragă şi alte bunuri (telefonul mobil).
Totodată, alături de considerarea vârstei inculpaţilor, tineri, instanţa trebuia să acorde atenţie circumstanţelor personale ale acestora, M.G.F. era recidivist postcondamnatoriu şi postexecutoriu, iar coinculpaţii, la rândul lor, fără a fi recidivişti aveau antecedente penale pentru fapte care au adus atingere patrimoniului persoanelor vătămate.
În aceeaşi ordine de idei, la aplicarea pedepselor, instanţa trebuia să considere şi poziţia procesuală a inculpaţilor, inculpatul M.G.F. nu a recunoscut săvârşirea faptei, iar coinculpaţii au declarat oscilant, fie recunoscând fapta, fie retractând recunoaşterea pe susţinerea că la urmărirea penală au fost constrânşi de presiuni exercitate de procuror.
Luând în considerare şi scopul pedepsei astfel cum prevede art. 52 C. pen., se apreciază că majorarea, cu câte 2 ani închisoare a pedepselor, va realiza prevenţia generală şi specială.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de parchet fiind fondat în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis.
Conform art. 189 alin. (1) C. proc. pen., cheltuielile judiciare necesare retribuirii apărătorilor desemnaţi din oficiu, se acoperă din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 3 din 8 februarie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia minori şi familie, privind pe inculpaţii M.G.F., B.V.C. şi U.I.Şt.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 446 din 19 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava, numai cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor.
Modifică pedepsele aplicate inculpaţilor, în sensul că le majorează după cum urmează:
- de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare, pentru inculpatul M.G.F.;
- de la 2 ani închisoare la 4 ani închisoare, pentru inculpatul B.V.C.;
- de la un an închisoare la 3 ani închisoare, pentru inculpatul U.I.Şt.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 18 august 2005, la 16 mai 2006.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7352/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3145/2006. Penal → |
|---|
