ICCJ. Decizia nr. 7345/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.7345/2006
Dosar nr. 16267/1/2006
Şedinţa publică din 20 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 6 decembrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 1038/64/2006 al Curţii de Apel Braşov, s-a dispus, menţinerea stării de arest a inculpatului K.G., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 33 din 19 noiembrie 2005 emis de Tribunalul Covasna.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că măsura arestării preventive faţă de inculpat s-a luat cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale raportat la starea de fapt cu care a fost sesizată instanţa, constatându-se legalitatea ei.
Această măsură a fost menţinută pe baza condamnării, chiar nedefinitivă, pronunţată de un tribunal competent, respectându-se dispoziţiile procesuale penale ale Convenţiei.
S-a constatat, de asemenea, că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006 iar temeiurile de fapt şi de drept ale arestării preventive nu s-au modificat sau încetat.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs prin care a solicitat revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b din acelaşi cod.
Conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică o asemenea măsură, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea stării de arest preventiv.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., fiind îndeplinite cerinţele art. 148 lit. f) C. proc. pen., a dispus menţinerea măsurii arestării preventive.
Potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost iniţial arestat în vederea aducerii lui în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive temeinice de a bănui că a comis o infracţiune.
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută în baza condamnării de un tribunal competent, în speţă de Tribunalul Covasna, care l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi b) C. pen., în baza art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.
Chiar dacă sentinţa penală nu a rămas definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002, ale art. 160b alin. (3), art. 148 lit. f) C. proc. pen., precum şi ale art. 5 pct. 1 lit. a) şi c din C.E.D.O., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.G. împotriva încheierii din 6 decembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 1038/64/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7117/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 7352/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
