ICCJ. Decizia nr. 7352/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7352/2006
Dosar nr. 16384/1/2006
Şedinţa publică din 22 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 12 decembrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 2207/46/2005 al Curţii de Apel Piteşti, s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest pentru inculpaţii P.V.S., I.E.G., D.I., P.V., B.C., S.L.G., D.M. şi P.I.F., N.C.B., I.O.P., B.M.C., M.C.N., P.F., D.A.I., L.C.M., H.A., S.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 160b alin. (3), raportat la art. 3002 C. proc. pen., astfel încât Curtea a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive pe care a menţinut-o pentru fiecare inculpat.
De asemenea, măsura arestării preventive a fost apreciată ca fiind justificată şi în raport cu dispoziţiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în concret această măsură fiind necesară pentru a se asigura buna desfăşurare în continuare a procesului penal.
Totodată, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1431 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii fiind prevăzute de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani şi totodată există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei hotărâri, inculpaţii I.E.G., P.V.S. şi S.L.G., în termen legal, au declarat recursuri.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat instanţa legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b din acelaşi cod.
Conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică o asemenea măsură, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea stării de arest preventiv.
Prin încheierea atacată, instanţa Curţii de Apel Piteşti, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, fiind îndeplinite cerinţele art. 148 lit. f) C. proc. pen., în mod corect, a dispus menţinerea măsurii arestării preventive.
Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin rechizitoriul emis de D.I.I.C.O.T.S.T. Alba Iulia, inculpaţii au fost trimişi în judecată, după cum urmează:
Inculpatul S.L.G., a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 şi 10 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (1) şi (2), art. 330 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.; inculpatul P.V.S. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 264 C. pen., art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen.; inculpatul I.E.G., a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 264 C. pen., în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.
Prin urmare se constată că menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor de către Curtea de Apel Piteşti este justificată, aceştia fiind trimişi în judecată pentru infracţiuni pentru care legea prevede pedepse mai mari de4 ani şi există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002, ale art. 160b alin. (3), art. 148 lit. f) C. proc. pen., precum şi ale art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din C.E.D.O., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi, vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistenţa juridică inculpatului S.L.G., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.E.G., P.V.S. şi S.L.G. împotriva încheierii din 12 decembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. 2207/46/2005.
Obligă recurenţii inculpaţi I.E.G. şi P.V.S. la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat S.L.G. la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7345/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3113/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
