ICCJ. Decizia nr. 3146/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3146/2006
Dosar nr. 4533/1/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 516 din 21 decembrie 2005 Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpaţii minori:
1) T.L.A. ş.
2) S.I.M. zis B., la pedeapsa de 3 ani închisoare, fiecare, pentru săvârşirea în calitate de coautori a infracţiunii calificate de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicaţia art. 74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 99 şi 109 C. pen.
S-a făcut aplicaţia art. 71 şi 64 C. pen., pentru ambii inculpaţi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpaţilor, fiind computată din durata pedepsei închisorii, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), perioada executată prin reţinere/arestare preventivă cu începere de la 9 septembrie 2005 la zi.
Pe latură civilă, în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., au fost obligaţi în solidar coinculpaţii minori T.L.A. şi S.I.M. împreună cu părţile responsabile civilmente, la 25 lei RON daune materiale şi 500 lei RON daune morale către partea civilă I.C.C.
De asemenea, fiecare dintre inculpaţi în solidar cu părţile responsabile civilmente au fost obligate la suma de 100 lei RON cheltuieli judiciare statului.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în noaptea de 8 septembrie 2005, aflaţi la plimbare prin municipiul Vaslui într-un autoturism proprietate personală şi având nevoie de bani pentru alimentare cu benzină inculpaţii minori T.L.A. şi S.I.M. au deposedat prin violenţe fizice pe partea vătămată I.C.C. de suma de 250.000 lei ROL în următoarele împrejurări:
În seara zilei de 8 septembrie 2005 coinculpatul minor T.L.A. a intrat în posesia autoturismului proprietatea familiei marca Matiz, deplasându-se împreună cu prietenii acestuia, martorii B.N.D. şi T.C. din oraşul Huşi, unde domiciliază, în municipiul Vaslui.
În municipiul Vaslui cei trei s-au întâlnit cu un alt prieten M.I. şi o cunoştinţă a acestuia, coinculpatul S.I.M., aflat în cercetare pentru infracţiuni repetate de furt calificat. La volanul autoturismului a urcat martorul M.I., pe scaunul din dreapta faţă s-a aşezat inculpatul T.L.A., iar pe bancheta din spate au stat ceilalţi doi martori şi coinculpatul S.I.M. S-au plimbat prin oraş şi împrejurimi până la orele 23,40 când au constatat că nu au bani suficienţi pentru alimentare cu benzină la întoarcerea către domiciliu, hotărând să transporte persoane la ocazie.
În staţia de autobuz B. inculpatul T.L.A. a acostat partea vătămată I.C.C. şi a convenit cu acesta să-l transporte la serviciu cu suma de 10.000 lei. Partea vătămată a fost aşezată alături de ceilalţi trei ocupanţi în partea dreaptă, lângă portieră, pe bancheta din spate. A achitat imediat suma stabilită în care scop a scos din buzunarul stâng de la geacă un portmoneu (ocazie cu care la lumina telefonului mobil al părţii vătămate, în autoturism fiind întuneric, coinculpatul S.I.M., potrivit înţelegerii anterioare, a urmărit şi constatat că aceasta avea şi alţi bani în portmoneu).
La scurt timp de la pornire inculpatul T.L.A. s-a întors către partea vătămată şi i-a mai cerut 50.000 lei, fiind refuzat. Inculpatul i-a aplicat două palme. Partea vătămată a forţat deschiderea portierei dreapta pentru a determina oprirea autoturismului, însă aceasta era blocată. Inculpatul T.L.A. i-a mai aplicat doi pumni în faţă, anihilând astfel orice opoziţie a părţii vătămate faţă de intervenţia ulterioară a coinculpatului S.I.M. care s-a întins peste ceilalţi doi ocupanţi aflaţi la mijloc, a introdus mâna în buzunarul gecii şi i-a luat portmoneul din care a ridicat întreaga sumă de 250.000 lei.
Martorul M.I. a oprit autoturismul iar victima a coborât, fiindu-i restituit portmoneul gol. A făcut apel la un taximetrist fiind sesizate imediat organele de poliţie.
Banii sustraşi de la partea vătămată au fost predaţi inculpatului T.L.A., care i-a pus în torpedou, fiind folosiţi în continuare pentru alimentarea autoturismului la o staţie P.
Fiind daţi în urmărire locală inculpatul T.L.A. şi martorii B.N.D., T.C. au fost reţinuţi în aceeaşi noapte la întoarcere către domiciliu de un echipaj de poliţie, la ieşirea din municipiul Vaslui.
Situaţia de fapt amintită a fost stabilită pe baza plângerii şi declaraţiilor ulterioare ale părţii vătămate, recunoaşterea necondiţionată a coinculpatului S.I.M. care a arătat că „ocupantul banchetei din faţă dreaptă a autoturismului s-a întors spre I.C. şi i-a aplicat două lovituri cu palma sau pumnul, după care eu i-am luat din buzunarul de la geacă portofelul din care am scos toţi banii pe care i-am dat apoi lui T." confirmată în totalitate cu declaraţia martorului M.I., a cărui intervenţie pentru restituirea portofelului a fost respinsă întrucât „..S.I. a scos banii din portofel .. pe care i-a înmânat lui T. .. am oprit autoturismul şi astfel I.C. a avut posibilitatea să coboare din autoturism, iar când acesta a coborât S.I. i-a aruncat portmoneul gol".
În acelaşi sens au declarat la urmărirea penală şi martorii B.N.D. şi T.C.
Inculpatul T.L.A. a recunoscut doar faptul că a cerut 50.000 lei cu împrumut de la partea vătămată deşi nu o cunoştea. A declarat că nu a avut înţelegere cu celălalt coincuplat în sustragerea sumei de bani, lovirea părţii vătămate fiind motivată de împrejurarea că aceasta trăgea de portiera maşinii. În acelaşi sens au declarat la cercetarea judecătorească şi martorii B.N.D. şi T.C.
Instanţa a înlăturat aceste susţineri ca fiind nesincere şi în contradicţie cu situaţia de fapt stabilită prin celelalte mijloace de probă administrate în cauză pe baza căreia a reţinut vinovăţia inculpaţilor pentru săvârşirea în participaţie, în calitate de coautori, a infracţiunii calificate de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Vârsta inculpaţilor la data săvârşirii infracţiunii, cuprinsă între 17 ani şi 3 luni inculpatul S.I.M. şi respectiv 17 ani şi 10 luni coinculpatul T.L.A. a impus a se face aplicaţia art. 99 alin. (3) C. proc. pen., existenţa discernământului acestora fiind dovedită ex re.
La alegerea sancţiunii penale şi individualizarea judiciară ulterioară a acesteia, potrivit art. 100 alin. (1) şi (2), art. 109 şi respectiv 72 şi urm. C. pen., instanţa a avut în vedere pericolul social concret ridicat a faptei penale în raport de împrejurările în care a fost comisă, dezvoltarea intelectuală şi morală a inculpaţilor, starea fizică a acestora şi comportarea lor anterioară, reţinută cu semnificaţie de circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 lit. a) C. pen., precum şi condiţiile în care au crescut şi trăit aceştia constatate prin referatele de anchetă socială, aplicând fiecăruia pedeapsa închisorii al cărei cuantum a fost coborât sub minimul legal special de 3 ani şi 6 luni închisoare, până la 3 ani închisoare.
Prin apelul declarat în cauză de către inculpatul T.L.A. s-a solicitat în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că nu se poate reţine contribuţia de participant la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie dedusă judecăţii întrucât loviturile aplicate de acesta părţii vătămate nu au urmărit deposedarea de suma de bani, ci aplicarea unei corecţii pentru că a forţat portiera maşinii sale şi l-a insultat. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei adecvată a fi greşit individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (starea de minoritate, buna comportare anterioară şi lipsa de antecedente penale).
Prin Decizia penală nr. 10 din 23 februarie 2006, Curtea de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, fiind menţinută arestarea preventivă şi computată perioada executată în continuare la zi.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la suma de 70 lei RON cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut că inculpatul T.L.A. este coautor la infracţiunea de tâlhărie pentru a cărei săvârşire a fost condamnat în primă instanţă, întrucât violenţele fizice exercitate de acesta au urmărit şi realizat anihilarea oricărei opoziţii a părţii vătămate faţă de activitatea ilicită subsecventă privind deposedarea acesteia de suma de bani de celălalt participant, coinculpatul S.I.M.
Solicitarea subsidiară privind reducerea pedepsei a fost de asemenea respinsă, ca nefondată, în considerarea aplicării corecte a dispoziţiilor art. 72, 100 şi 109 C. pen.
Împotriva ambelor hotărâri s-a declarat în termen recurs de către inculpat reiterându-se criticile în nelegalitate şi netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Pentru a fi aplicabilă agravanta prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., este necesar ca tâlhăria să fie săvârşită de două sau mai multe persoane în condiţiile participaţiei. Dacă unul dintre inculpaţi a exercitat violenţe fizice împotriva victimei, iar celălalt a deposedat-o de bunul său, ambii inculpaţi sunt coautori ai infracţiunii de tâlhărie săvârşită; în adevăr, deşi fiecare inculpat a desfăşurat acte materiale distincte de ale celuilalt, amândoi au cooperat în mod nemijlocit la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 211 C. pen., prin acţiuni ce se completează reciproc.
Legătura subiectivă sus-menţionată cerută de lege între acţiunea de lovire şi aceea de furt este probată prin declaraţiile coinculpatului S.I.M. care a arătat că „..ştiam dinainte şi hotărâsem că în momentul în care aş fi observat că în portofel existau mai mulţi bani decât suma pretinsă de T.L.A. să luăm diferenţa de bani". Ea rezultă însă cu pregnanţă din acţiunile premergătoare, concomitente şi ulterioare sustragerii sumei de bani desfăşurate de inculpaţi (acostarea părţii vătămate de către coinculpatul T.L.A. care era proprietarul autoturismului pentru a cărei alimentare s-a convenit efectuarea cursei de ocazie; stabilirea preţului iniţial de 10.000 lei şi încasarea imediată a acestuia, ocazie cu care partea vătămată şi-a expus conţinutul portofelului; solicitarea cu împrumut a unei alte sume de bani de către inculpatul T.L.A., deşi nu se cunoştea cu partea vătămată şi refuzul acesteia; lovirea repetată a victimei de către acelaşi inculpat chiar şi după ce victima a încetat forţarea portierei care fusese blocată la urcare, intervenţia coinculpatului S.I.M. care a controlat partea vătămată în buzunar şi i-a ridicat din portmoneu întreaga sumă de 250.000 lei pe care a înmânat-o imediat inculpatului T.L.A.; oprirea autoturismului, coborârea victimei şi aruncarea portmoneului gol către aceasta; folosirea ulterioară a sumei de bani pentru alimentarea autoturismului potrivit înţelegerii iniţiale).
Ca atare, din coroborarea probelor dosarului rezultă că deşi au desfăşurat activităţi materiale distincte ambii inculpaţi au cooperat în mod nemijlocit la comiterea infracţiunii agravate de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) („pe timp de noapte") şi alin. (21) lit. a) C. pen. („de două sau mai multe persoane împreună").
În raport cu pericolul social concret ridicat al infracţiunii, poziţia procesuală parţial nesinceră pe parcursul procesului penal şi constatările anchetei sociale care atestă predispoziţia spre violenţă a inculpatului, pedeapsa aplicată redusă sub minimul legal special de 3 ani şi 6 luni închisoare până la 3 ani închisoare prin aplicare de circumstanţe atenuante judiciare, este în concordanţă cu prevederile art. 72, 100 şi 109 C. pen., nefiind justificată reducerea sa.
Examinând cauza din oficiu în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se reţine legalitatea şi temeinicia celorlalte rezolvări juridice adoptate în fond şi apel, astfel încât recursul inculpatului se va respinge ca nefondat potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 9 septembrie 2005 la zi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la suma de 120 lei RON cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.L.A. împotriva deciziei penale nr. 10 din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 septembrie 2005 la 17 mai 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3145/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3189/2006. Penal → |
|---|
