ICCJ. Decizia nr. 3217/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3217/2006
Dosar nr. 5799/1/2006
Şedinţa publică din 19 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56/ S din 2 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Braşov, în dosarul penal nr. 1184/2005, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de către condamnatul O.M.I., relativ la pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 151 din 5 mai 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 RON, s-a dispus a fi înaintat din fondul Ministerului Justiţiei, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat să plătească statului suma de 350 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că prin cererea de revizuire formulată, O.M.I., condamnat, la 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., a arătat că nu a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa şi poate dovedi cu martori că nu s-a aflat în comuna Caţa, locul comiterii infracţiunii.
Prin sentinţa penală nr. 167/2005, Tribunalul Braşov a respins această cerere, însă, prin Decizia penală nr. 198 din 15 iunie 2005, Curtea de Apel Braşov a admis apelul condamnatului, a desfiinţat menţionata sentinţă, a admis, în principiu, cererea de revizuire şi a trimis cauza la Tribunalul Braşov, pentru continuarea judecăţii.
Din probele administrate în cauză, atât în faza iniţială a procesului cât şi ulterior, admiterii în principiu, a cererii de revizuire Tribunalul Braşov a reţinut că cererea este neîntemeiată întrucât, audiate fiind în faţa instanţei şi în prezenţa revizuientului, părţile vătămate P.T.I. şi P.V. l-au identificat, fără dubii, pe condamnat ca fiind cel care, în noaptea de 27 martie 2003, prin efracţie, a pătruns în locuinţa lor din Caţa şi, prin ameninţare cu un cuţit şi aplicarea mai multor lovituri, l-au deposedat, de o anumită sumă de bani. Pe de altă parte, martorul B.G. jr., fără echivoc a învederat instanţei că petentul condamnat, care a fost angajat la o stână aparţinându-i acestuia a părăsit judeţul Timiş „cel târziu la mijlocul lunii martie 2003", fiind perfect plauzibilă posibilitatea comiterii faptei de către condamnat în 27 martie 2003, într-o comună din Braşov.
S-a reţinut că martorul B.G. senior, în vârstă de 66 ani, a arătat că nu poate preciza cu exactitate, momentul în care condamnatul O.M.I. a părăsit jud. Timiş, sens în care susţinerile sale, văzute şi prin prisma depoziţiilor părţii vătămate şi ale martorului B.G., la Judecătoria Rupea, nu ar prezenta relevanţă deosebită în cauză.
Apelul declarat de revizuientul O.M.I. împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Braşov, secţia penală, prin Decizia nr. 88/ AP din 15 martie 2006.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuientul, considerând-o netemeinică şi nelegală, deoarece, nu s-a acceptat audierea martorilor propuşi în dovedirea nevinovăţiei sale.
Recursul este nefondat.
Aşa cum, corect, a reţinut instanţa de apel, cu ocazia judecării cererii de revizuire, după admiterea în principiu, revizuientul a solicitat instanţei audierea a trei martori, B.G. jr., B.G. sn. şi O.I., pentru a dovedi că la data comiterii faptei, se afla împreună cu aceştia, în comuna Macedonia, judeţul Timiş.
Prima instanţă a efectuat toate demersurile necesare în vederea identificării corecte a martorilor indicaţi de condamnat, audiindu-i, pe primii doi. În privinţa martorului O.I., pornind de la starea de sănătate a acestuia, aflat, imobilizat la pat şi având în vedere depoziţiile celorlalţi martori propuşi de revizuient, în mod just, s-a apreciat că audierea acestuia nu mai este utilă în cauză, făcându-se aplicarea art. 329 alin. ultim C. proc. pen.
Tribunalul Braşov a audiat din nou părţile vătămate, reţinând, în mod temeinic, că acestea l-au identificat fără dubii pe condamnat, ca fiind autorul tâlhăriei.
Cât priveşte declaraţiile martorului B.S., date în cursul urmăririi penale şi al primei judecăţi în fond, s-a constatat că acesta nu a furnizat informaţii directe, care, să confirme săvârşirea infracţiunii de către revizuient, ci doar a identificat o geacă găsită la faţa locului, ca aparţinându-i condamnatului.
Martorul N.I. a confirmat susţinerile inculpatului privind încercării de a-şi găsi împreună de lucru, eşecul acestora, în acest demers, identificând, de asemenea geaca găsită la faţa locului, ca aparţinându-i condamnatului, dar, necunoscând, nimic cert, cu privire la fapta comisă.
În raport de conţinutul probelor discutate, de faptul că, inculpatul n-a reuşit să dovedească, pe bază de probe, existenţa reală a vreunui temei de revizuire din cele prevăzute de lege, în mod temeinic şi legal, prima instanţa a respins, cererea de revizuire, ca nefondată şi instanţa de apel a menţinut hotărârea.
În atare situaţie, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul O.M.I. împotriva deciziei penale nr. 88/ Ap din 15 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Obligă pe recurentul revizuient să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3164/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 3247/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
