ICCJ. Decizia nr. 3246/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 209 din 4 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr. 831/2005, în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., art. 99 și următoarele C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte a fost condamnat inculpatul B.I.D. la o pedeapsă de un an închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. S-a constatat acoperit prin plată, prejudiciul cauzat părții civile T.E. Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente B.M., la plata sumei de 11.228.107 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare către C.J.A.S. Buzău.
Prin aceeași sentință, inculpatul a mai fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente B.M., la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 26 martie 2005, în jurul orelor 18,00, în timp ce se afla în barul numit L.C., jucând tenis de masă cu alți tineri, inculpatul minor B.I.D., în vârstă de 16 ani și 6 luni, a observat că barmanul a refuzat să-i mai vândă băuturi alcoolice victimei V.G., care se afla deja într-o stare avansată de ebrietate.
După ce între barman și V.G. a avut loc un schimb de replici dure, victima nemulțumită s-a deplasat către locul în care se afla inculpatul care, iritat de comportamentul acesteia a lovit-o cu pumnul în zona maxilarului stâng.
Urmare loviturii aplicate, victima a căzut pe spate, pe terasa din beton, rămânând în stare de inconștiență.
După câteva minute victima și-a revenit, fiind condusă la domiciliul său de martorii C.G. și B.C.G.
în cursul nopții, deși a încercat să se deplaseze, victima și-a pierdut permanent echilibrul, dar mama acesteia, respectiv V.M., știind că adeseori fiul său consuma băuturi alcoolice, crezând că se află într-o stare avansată de ebrietate, nu a dat importanță acestui fapt.
A doua zi, întrucât starea victimei s-a agravat, a fost transportată la Spitalul județean Buzău, diagnosticul la internare fiind "traumatism cranio-cerebral - suspect hematom parietal stâng".
Deoarece evoluția bolii a fost nefavorabilă, la data de 5 aprilie 2005, V.G. a decedat în spital.
Din raportul de autopsie medico-legală a rezultat că decesul s-a datorat contuziei și compresiei cerebrale, prin hematom subdural și intracerebral, consecutiv unui traumatism cranio-cerebral închis.
S-a stabilit că leziunile au fost produse prin lovire cu corp dur (zona echimozată paramentonier stâng), urmată de cădere și lovire de plan dur.
Atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând fapta săvârșită.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul și partea civilă T.E. (sora victimei).
Apelanta parte civilă a invocat un singur motiv de apel, solicitând majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, față de gravitatea faptei comise.
Apelantul inculpat a solicitat desființarea, în parte, a sentinței atacate și aplicarea dispozițiilor art. 861C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 4 din 20 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă T.E. și de inculpatul B.I.D.
Au fost obligați apelanții să plătească statului câte 200.000 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat că, nu se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, întrucât acesta nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, ci doar de a-i aplica o corecție, nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, nu este cunoscut cu antecedente penale, face parte dintr-o familie organizată și, fiind minor la data săvârșirii faptei, i s-au aplicat dispozițiile art. 109 C. pen., potrivit cărora, limitele pedepselor prevăzute de lege se reduc la jumătate.
Totodată, instanța de apel, constatând că potrivit art. 861alin. (3) C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusă în cazul infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care viza stabilirea acestei modalități de executare a pedepsei.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.I.D. care, prin apărătorul ales, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii și mai mult a cuantumului pedepsei aplicate.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C: proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857C. proc. pen., constată că prima instanță, a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către acesta, încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
în mod corect instanțele de fond și apel au reținut în favoarea inculpatului minor, circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., acordând importanța cuvenită împrejurărilor care au atribuit faptei săvârșite și persoanei inculpatului un pericol social redus.
Nefondată este însă solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa starea de provocare prevăzută de art. 73 C. pen.
Pentru reținerea circumstanței atenuante legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., este necesară îndeplinirea a trei condiții cumulative:
- infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții.
- această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei.
- provocarea să se fi produs prin violență ori prin atingerea gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.
Probele administrate în cauză au stabilit că, la momentul săvârșirii faptei, acțiunile victimei, aflată într-o stare avansată de ebrietate, nu au întrunit condițiile actului provocator prevăzute în art. 73 lit. b) C. pen., nefiind de natură să producă inculpatului o stare de tulburare sau emoție puternică, care să justifice reacția violentă față de aceasta. Dimpotrivă, reacția inculpatului a fost una spontană, a unui client al barului, deranjat de comportamentul nefiresc al victimei, aflată într-o stare avansată de ebrietate, împrejurare ce a fost avută în vedere de instanțele de fond și apel la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.D.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul - inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3244/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3242/2006. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs → |
|---|
