ICCJ. Decizia nr. 3244/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1577 din 12 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 3512/2005, Tribunalul București, secția I penală, a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., condamnarea inculpatului minor P.M.S., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 797 din 21 martie 2005 a Judecătoriei sectorului 1 București și s-a dispus ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării de la 11 decembrie 2004 la 23 martie 2005 și de la 10 mai 2005 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
Prin aceeași sentință, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul B.B. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 10 mai 2005 la zi, iar conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Cei doi inculpați au fost obligați în solidar, iar, cel minor în solidar și cu părțile responsabile civilmente, la plata despăgubirilor civile către partea civilă S.G.
împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații P.M.S. și B.B., solicitând redozarea pedepselor aplicate, pe care le consideră prea mari.
Prin decizia penală nr. 173/A/2006 din 3 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 23712/3/2005 al Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.
Din pedeapsa aplicată inculpatului minor P.M.S. s-a dedus perioada executată de la 12 decembrie 2004 la 23 martie 2005 și arestarea preventivă de la 10 mai 2005 la zi, iar pentru inculpatul B.B. s-a dedus arestarea preventivă de la 10 mai 2005, la zi.
A fost menținută starea de arest a inculpaților.
Totodată, apelanții inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Nemulțumit de soluția instanței de apel, inculpatul B.B. a atacat-o cu recurs, solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Este nejustificată solicitarea inculpatului B.B. de a fi achitat pe motiv că nu el este autorul infracțiunii de tâlhărie în condițiile în care, din probele administrate în cauză rezultă, fără dubiu, că în seara de 31 aprilie 2005, în jurul orelor 23,00, partea civilă S.G. a fost deposedat, prin violență, de mai multe bunuri de către inculpații P.M.S. și B.B.
Astfel, declarațiile inculpaților date la urmărirea penală prin care recunosc săvârșirea faptei (inculpatul B.B. a recunoscut doar sustragerea gecii părții vătămate) se coroborează cu declarațiile martorului C.A. și părții civile care i-a recunoscut pe cei doi inculpați.
Precizările făcute de partea civilă S.G. în cadrul cercetării judecătorești conform cărora nu poate spune cu exactitate că cei doi inculpați l-au agresat, în mod corect nu au fost luate în seamă de instanțe, care au dat eficiență declarațiilor acestuia de la urmărirea penală, având în vedere că ele au fost date imediat după săvârșirea faptei, când evenimentele erau proaspete în memoria părții civile.
Nici critica privind greșita individualizare a pedepsei nu poate fi primită, neavând fundament juridic.
Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Instanțele de fond și de apel au efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului B.B., atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale arătate mai sus.
Condițiile concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, gradul ridicat al pericolului social concret al faptei, precum și atitudinea inculpatului după săvârșirea acesteia nu justifică reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și de apel.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 383 alin. (2), raportat la art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 10 mai 2005 până la 22 mai 2006.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3250/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3246/2006. Penal → |
|---|
