ICCJ. Decizia nr. 3321/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3321/2006
Dosar nr. 43373/3/2005
Şedinţa publică din 24 mai 2006
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 145 din 7 februarie 2006, Tribunalul Bucureşti, a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul A.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei soluţii, în termen legal, a declarat apel condamnatul, care a susţinut că, în mod greşit, i s-a respins cererea fără a se ţine seama de situaţia dificilă în care se află familia sa.
Prin Decizia penală nr. 227/ A din 22 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că cererea condamnatului este nefondată, deoarece situaţia precară a familiei este preexistentă condamnării sale şi executării pedepsei în care se află la acest moment.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul, care a reiterat susţinerile anterioare solicitând admiterea cererii şi întreruperea executării pedepsei pentru a-şi ajuta familia aflată într-o situaţie materială precară.
Critica formulată va fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se că recursul este nefondat.
Instanţele au pronunţat o soluţie corectă, în concordanţă atât cu actele cauzei cât şi cu dispoziţiile legale în materie.
Este evident că familia petentului are o situaţie precară şi această împrejurare este atestată şi de referatul de anchetă socială întocmit în cauză.
Dar, potrivit art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., această situaţie, nu constituie în sensul legii, o împrejurare specială care să conducă la întreruperea executării pedepsei, deoarece ea a fost preexistentă comiterii faptei şi nu poate fi remediată de condamnat în perioada celor 3 luni cât s-ar putea întrerupe executarea pedepsei.
Pentru aceste considerente, în mod justificat, instanţele au apreciat corect că în cauză nu sunt realizate cerinţele art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., pentru întreruperea executării pedepsei.
Pentru aceleaşi considerente, critica formulată nu este fondată şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de condamnat se va respinge.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 227 din 22 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 40 lei RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3293/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3343/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
