ICCJ. Decizia nr. 3209/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3209/2006
Dosar nr. 6402/1/2006
Şedinţa publică din 19 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6 din 4 ianuarie 2006 a Tribunalului Tulcea, în baza art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A., la pedeapsa de 22 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 2311 din 12 octombrie 2004 a Judecătoriei Tulcea, care s-a adăugat la pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă penală, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa rezultantă, de 24 de ani.
S-a făcut aplicarea art. 71, cu referire, la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 alin. (2), coroborat cu art. 176 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 20 februarie 2005, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a brichetei folosite la săvârşirea infracţiunii.
A fost admisă în parte acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., la plata sumei de 101.491.526 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi la 1.000.000.000 lei daune morale către părţile civile M.M. şi M.P.
S-a făcut aplicaţiunea art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., cu privire la cheltuielile judiciare.
În fapt, s-a reţinut că, la 18 februarie 2005, inculpatul l-a lovit pe minorul M.D.A. cu capul de pereţi şi cu picioarele la nivelul capului şi corpului, după care a incendiat corpul victimei, producându-i decesul.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi, în raport de pericolul social concret al infracţiunii săvârşite, de modalitatea de săvârşire a faptei penale, de urmarea produsă, de persoana inculpatului, pedeapsa a fost stabilită la 22 ani şi 6 luni închisoare.
Întrucât prin fapta comisă inculpatul a produs părţilor civile un prejudiciu, acesta a fost obligat la despăgubiri materiale şi morale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea cât şi inculpatul, invocând netemeinicia pedepsei aplicate, Parchetul susţinând că aceasta este prea mică iar inculpatul, că aceasta este mult prea mare.
Curtea de Apel Constanţa, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia penală nr. 13/ MP din 17 martie 2006, a admis, ca fondate, cele două apeluri, desfiinţând, în parte, sentinţa penală nr. 6 din 4 ianuarie 2006 a Tribunalului Tulcea şi înlăturând pedeapsa accesorie, prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen.
S-a motivat că hotărârea primei instanţe este greşită în ce priveşte interzicerea exerciţiului drepturilor părinteşti prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., deoarece din probele administrate nu rezultă că se impune aplicarea acestei pedepse, atâta timp cât apelantul-inculpat nu are copii şi nici nu s-a motivat în vreun fel necesitatea aplicării acesteia.
În rest, instanţa de control judiciar a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele indicate în apel, respectiv că pedeapsa aplicată este prea mare, faţă de faptul că nu a fost conştient în momentul în care a dat foc corpului victimei, fiind sub influenţa diazepamului luat datorită bolii de care suferă şi este tânăr, cu grave probleme psihice, ce impun reducerea pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul a încercat, la 18 februarie 2005, să întreţină un raport sexual oral cu minorul M.D.A. şi în urma refuzului acestuia, l-a lovit cu capul de pereţi, cu picioarele pe corp şi în cap, dându-i foc şi producându-i, astfel decesul.
La dozarea şi proporţionalizarea pedepsei, instanţa a trebuit să ţină seama de gravitatea deosebită a acestei fapte, dar şi de faptul că, inculpatul, aşa cum rezultă din expertiza făcută, prezintă tulburări de personalitate, de tip impulsiv exploziv, pe fond microsechelar, intelect liminar, dar păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, având, astfel discernământul păstrat. Ea a ţinut seama, prin urmare şi de boala de care suferă inculpatul, de faptul că este tânăr, de problemele psihice, pe care le are, numai aceasta explicând faptul că instanţa s-a oprit la pedeapsa de 22 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă ce nu este deloc, excesivă, cum crede inculpatul, ci, dimpotrivă, corespunzătoare, criteriilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În raport de cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 februarie 2005, la 19 mai 2006.
Văzând şi reglementarea privind cheltuielile judiciare către stat, inclusiv, onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 13/ MP din 17 martie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 februarie 2005 la 19 mai 2006.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3181/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3293/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
