ICCJ. Decizia nr. 3343/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3343/2006
Dosar nr. 47007/3/2005
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 127 din 2 februarie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 47007/3/2005, în temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus condamnarea inculpatei B.M., la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen., raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive începând cu data de 13 septembrie 2005 până la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatei.
De asemenea, inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, pe data de 12 septembrie 2005, inculpata a fost surprinsă în flagrant, în timp ce vindea 3 doze de heroină, pentru suma de 600.000 lei, martorului denunţător P.M.
Împotriva acestei sentinţe a declaratapel inculpata B.M., solicitând reducerea pedepsei pe care o consideră prea aspră în raport de fapta săvârşită şi de datele ei personale.
Prin Decizia penală nr. 182 din 8 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul inculpatei şi s-a desfiinţat în parte sentinţa atacată. În rejudecare, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen., şi s-a redus pedeapsa de la 10 ani la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 13 septembrie 2005 până la zi şi a fost menţinută starea de arest a inculpatei.
Nemulţumită de soluţia instanţei de apel, inculpata a atacat-o cu recurs, solicitând reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, întrucât o consideră prea aspră.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 72 C. proc. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Instanţa de apel a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale arătate mai sus.
Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei (traficul de droguri) este deosebit de gravă, inculpata făcând o obişnuinţă din activitatea de distribuire a acestor substanţe.
În aceste condiţii nu se poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care a operat instanţa de apel.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.M.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, durata arestului preventiv începând cu data de 13 septembrie 2005, până la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.M. împotriva deciziei penale nr. 182 din 8 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 septembrie 2005 la 25 mai 2006.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3321/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 3392/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
