ICCJ. Decizia nr. 3293/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3293/2006
Dosar nr. 6232/1/2006
Şedinţa publică din 23 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11 din 3 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul I.G.F. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 6/P/2005 din 18 februarie 2005 a Parchetului de lângă Curtea de Apel Timişoara şi a rezoluţiei nr. 343/II/2/2005 din 11 aprilie 2005 a aceluiaşi parchet.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 lei (RON) din care 450 lei (RON) reprezintă onorariul apărătorului din oficiu pentru intimaţii F.P., F.T. şi I.I.
S-a reţinut că prin rezoluţia nr. 6/P/2005 din 18 februarie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici F.T. şi F.P., precum şi faţă de I.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289, 291 C. pen. şi art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele sesizate nu există.
Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că actele notariale întocmite de făptuitorii F.P. şi F.T. nu atestă fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului şi nici nu cuprind omisiuni făcute cu ştiinţă.
Nici unul dintre făptuitori nu s-a folosit de înscrisuri false, iar taxele notariale au fost calculate corect, pe baza legislaţiei fiscale aplicabile la data emiterii actelor.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neurmărire penală a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 343/II/2005 din 11 aprilie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul I.G.F. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Instanţa de fond a constata că soluţia parchetului de netrimitere în judecată este legală şi temeinică, din actele premergătoare în cauză nerezultând că făptuitorii intimaţi au săvârşit faptele pentru care au fost cercetaţi.
Notarii publici F.P. şi F.T. au întocmit acte de succesiune conform dispoziţiilor legale şi înscrisurilor făcute de tastatori.
La rândul său, I.I., s-a folosit de înscrisuri prin care se testase, în mod real, în favoarea sa.
Taxele succesorale au fost calculate corect, potrivit legislaţiei fiscale în vigoare.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs, în termen legal, petiţionarul I.G.F., solicitând admiterea acestuia, cererea deciziei atacate şi, pe fond, admiterea plângerii formulate şi trimiterea cauzei procurorului în vederea tragerii la răspundere penală a făptuitorilor.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţa de fond, judecând plângerea, a verificat rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că aceasta este legală şi temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat săvârşirea vreunei fapte, penale de către făptuitorii F.P., F.T. şi I.I., astfel că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de către procuror este corectă şi conformă materialului probator administrat.
În consecinţă, întrucât în cauză nu s-au constatat alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.G.F. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 3 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3209/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3321/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
