ICCJ. Decizia nr. 3416/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 198 din 10 februarie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpații:
- S.G., la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 18 octombrie 2005.
- S.I., la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și c) C. pen., alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 869 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 168 din 10 iunie 2002 a Tribunalului Brașov, pe care îl contopește cu pedeapsa de 9 ani închisoare urmând ca inculpatul să execute 9 ani închisoare.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 18 octombrie 2005.
în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a obligat inculpații la 2.000.000 lei daune materiale și 15.000.000 lei daune morale către partea civilă M.M.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în noaptea de 17 octombrie 2005, folosind violența, au deposedat pe M.M. de un telefon mobil, un portofel cu suma de 300.000 lei, 10 dolari S.U.A. și alte bunuri, precum și un inel de argint și ceasul de la mână.
Fapta s-a petrecut în loc public, în parcul A.I. Cuza din sectorul 3 București.
Imediat după săvârșirea faptei, inculpații au fost prinși, asupra lor găsindu-se bunurile sustrase.
împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații, procurorul solicitând aplicarea dispozițiilor art. 116 C. pen., interdicția de a se afla în București o perioadă determinată după executarea pedepsei, iar inculpații reducerea pedepselor aplicate.
Prin decizia penală nr. 252 din 30 martie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis recursul procurorului și a interzis inculpaților prezența în București o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei și a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților.
împotriva acestei decizii, inculpații S.I. și S.G. au declarat recurs, motivat pe dispozițiile art. 3859pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei.
Recursurile sunt nefondate.
Ambele instanțe au stabilit corect situația de fapt pe baza probelor administrate, cât și încadrarea juridică a acestora, aplicând pedepse corespunzătoare gradului de pericol social ridicat al infracțiunii comise.
Premeditarea faptei, urmările produse, temeritatea de care au dat dovadă cei doi inculpați, fapta fiind comisă în loc public, necesită un tratament juridic adecvat, exprimat prin cuantumul pedepsei.
Inculpatul S.I., deși nu este recidivist, are antecedente penale, fiind condamnat în anul 2002 la 6 ani închisoare tot pentru infracțiunea de tâlhărie, situație în care pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată este corespunzătoare atât gravității faptei, cât și persoanei inculpatului, pericolului social concret pe care îl reprezintă.
întrucât nu se constată motive care din oficiu, să determine casarea celor două hotărâri, recursul inculpaților va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce arestarea preventivă pentru ambii inculpați de la 8 octombrie 2005.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații recurenții au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3420/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3412/2006. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
