ICCJ. Decizia nr. 3386/2006. Penal

Comentarii

0

Prin sentința penală nr. 137 din 28 februarie 2005 a Tribunalului Iași, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților:

1. A.K.S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 279 alin. (1), art. 280,art. 288 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 289,art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 323 alin. (1) și (2), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), combinat cu art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 208 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) [(prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215, raportat la art. 229 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 33,art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP))]

S-a constatat că inculpatul A.K.S. a fost arestat preventiv de la 11 februarie 1993 până la 11 martie 1994.

2. S.M.B., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), combinat cu art. 40 din Legea nr. 82/1991,art. 291,art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., art. 208 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 33,art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 1 iulie 1993 până la 9 iulie 1993.

3. C.H.O., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), combinat cu art. 40 din Legea nr. 82/1991,art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 33,art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

4. P.C.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) cu aplicarea art. 33,art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

5. H.I.‚ pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

6. D.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) [(prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) și (2) cu referire la art. 229 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))], art. 289,art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., art. 208 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33,art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

S-a constatat că inculpatul D.A. a fost reținut și arestat preventiv de la 14 aprilie 1993 până la 11 martie 1994.

7. H.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) [(prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) și (2), cu referire la art. 229 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))], art. 289,art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 208 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33,art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), intervenind prescripția răspunderii penale.

S-a constatat că inculpatul H.I. a fost arestat preventiv de la 24 martie 1993 până la 20 octombrie 1993.

8. N.B., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 289,art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 323 alin. (1) și (2), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), combinat cu art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 208 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33,art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) [(prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) cu referire la art. 229 alin. (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))], intervenind decesul inculpatului.

S-a constatat că inculpatul N.B. a fost reținut și arestat preventiv la 10 martie 1993 până la 5 octombrie 1993.

9. în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., dispune achitarea inculpatului M.H.A.M.S., pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 33,art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

în baza dispozițiilor art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul A.K.S. să plătească cu titlu de despăgubiri civile:

- suma de 220.409.275 lei la care se adaugă dobânda de 0,06 % pe zi de întârziere calculată până la data plății către partea civilă D.G.F.P. Iași;

- suma de 22.389.037 lei către partea civilă D.R.V. Iași. A fost respinsă cererea părții civile D.R.V. Iași privind obligarea inculpatului C.H.O., la plata despăgubirilor civile.

în baza dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A.K.S. a pistolului ridicat de organele de poliție conform procesului verbal încheiat la data de 11 iunie 1992.

în baza dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța, în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut:

La data de 11 iunie 1992, organele de poliție au constatat că inculpatul A.K.S. deținea la sediul firmei S. un pistol cu gaze iritant-lacrimogen, cumpărat în jurul datei de 3-4 iunie 1992 de la martorul M.C., în schimbul unei cantități de marfă în valoare de 20.000 lei. De față la realizarea tranzacției se afla și martorul C.I. Inculpatul a pus pistolul și încărcătorul cu cele 3 cartușe în sertarul biroului unde a fost găsit de organele de poliție la data de 11 iunie 1992.

Din expertiza balistică efectuată în cauză, rezultă că pistolul poate fi adus în stare de funcționare.

în luna mai 1991, inculpatul a cumpărat autoturismul marca Mercedes de la cetățeanul arab M.M., pe care l-a cunoscut în municipiul București, autoturismul fiind sustras din Germania.

Inculpatul a susținut că la data cumpărării, vânzătorul ce nu a putut fi identificat, i-a înmânat un certificat de înmatriculare în Republica Liban, din care rezultă că A.K.S. este proprietarul acestui autoturism și că l-ar fi dobândit prin cumpărare în Liban.

Cunoscând proveniența ilicită a autoturismului, inculpatul a împrumutat un alt autoturism de aceeași marcă de la studentul grec F.I., însă și de la acesta a sustras plăcuța inscripționată cu seria și numărul sașiului pe care apoi o montase la autoturismul său. în continuare a acoperit cu un strat de chit numărul real al șasiului pentru a nu permite identificarea acestuia.

După această modificare, inculpatul a făcut verificarea și omologarea la Registrul auto român, a plătit taxele și asigurarea și a completat cererea prin care solicită înmatricularea pe numele său.

Cererea de înmatriculare și celelalte acte sunt depuse la data de 1 august 1991 la Serviciul circulației, unde autoturismul este înmatriculat.

întrucât seria șasiului a fost schimbată, lucrătorii de poliție nu au putut să stabilească proveniența din furt a mașinii.

în luna aprilie 1992, inculpatul a vândut această mașină studentului grec G.I., după care o radiază din evidența circulației, împrejurare în care reintră în posesia originalului certificatului de înmatriculare libanez, pe care l-a distrus. în continuare, pentru a legaliza vânzarea mașinii, inculpatul procură un certificat de înmatriculare libanez în alb pe care îl completează în fals cu datele de stare civilă ale cumpărătorului și cu caracteristicile autoturismului, înmânându-l lui G.I.

Expertiza criminalistică a acestui certificat concluzionează că este falsificat și nu corespunde celor folosite în Liban pentru înmatricularea autoturismelor.

în vederea înmatriculării autoturismului pe numele cumpărătorului, același inculpat a tradus și autentificat traducerea certificatului de înmatriculare astfel falsificat.

în baza acestor acte, G.I. a obținut reînmatricularea autoturismului sub același număr.

Autoturismul în cauză a fost indisponibilizat, iar la data de 31 martie 1993 a fost restituit proprietarului de la care a fost furat prin B.M. de la societatea R.A.

Inculpatul A.K.S. a declarat că a cumpărat un autoturism Mercedes, neînmatriculat, în luna noiembrie 1992 din București, de la cetățeanul arab M.H.S., patronul firmei S.F. Efectuându-se verificări la C.C.I. București, s-a constatat că această firmă nu există, neputându-se identifica nici persoana vânzătorului.

în vederea înmatriculării acestui autoturism, inculpatul și-a procurat un formulat de certificat de înmatriculare libanez, pe care l-a completat în fals cu datele sale de stare civilă și caracteristicile mașinii. Expertiza grafică și criminalistică efectuată, atestă faptul că scrisul de pe certificat a fost realizat de inculpat și că formularul în sine nu corespunde actelor de același fel destinate înregistrării autoturismelor în Liban.

După cumpărare revinde autoturismul firmei H. SRL al cărei patron este.

în vederea înmatriculării, inculpatul, fără verificarea și omologarea autoturismului la R.A.R., a solicitat Serviciului Circulație înmatricularea imediată a mașinii.

Dându-și seama că activitatea ilegală desfășurată va fi descoperită, inculpatul ascunde autoturismul, astfel că acesta nu a putut fi găsit.

Autoturismul în cauză este comunicat ca fiind furat la data de 10 februarie 1991 din Germania.

în legătură cu autoturismul marca V.W. Golf de culoare neagră, neînmatriculat, inculpatul a declarat că a cumpărat acest autoturism în vara anului 1992 de la cetățeanul arab M.H.S., ce nu a putut fi identificat.

Procedând ca anterior, inculpatul A.K.S. a completat personal certificatul de înmatriculare și a solicitat Serviciului de Circulație înmatricularea mașinii.

Audiat fiind, inculpatul a recunoscut parțial activitatea desfășurată, recunoaștere ce se coroborează cu expertiza grafică efectuată ce atestă că scrisul este realizat de el.

SC S. SRL Iași a fost constituită la data de 31 octombrie 1991, fiind înregistrată la Camera de Comerț și Industrie Iași, având inițial ca asociat unic pe B.E., soția inculpatului A.K.S.. De la data de 10 decembrie 1991 au dobândit calitatea de asociați D.A., B.C. și G.P.

Prin sentința civilă nr. 143 din 12 ianuarie 1993 a Judecătoriei Iași, dobândesc calitatea de asociați inculpații A.K.S. și N.B.

SC H. SRL a fost constituită la data de 29 mai 1992, având calitatea de asociați inculpații A.K.S., N.B. și B.E.

Sediile sociale ale ambelor societăți au fost declarate în imobilul din Iași.

Biroul și depozitul firmei H. SRL sunt amplasate într-un spațiu de la parterul blocului 583 G din Șos. Păcurari achiziționat de S. SRL și închiriat de către SC H. SRL.

Firma I.M.H. Suceava SRL a fost înființată la data de 5 aprilie 1992. Are ca asociat unic pe inculpatul H.I., cu un capital social de 70 milioane lei.

SC M. Suceava a fost constituită la 19 martie 1991. Are ca unic asociat pe inculpatul H.I.

SC R.C. Piatra Neamț a fost constituită la 15 mai 1992 și are ca asociați pe cercetatul B.C. și soția sa B.M.

Deși, până la data de 27 ianuarie 1993, inculpații A.K.S. și N.B. nu au avut calitatea de asociați, întreaga activitate a societăților era în principal realizată de ei, fiindu-le recunoscută calitatea de patroni.

Inculpații A.K.S. și N.B., în cursul anilor 1992, 1993 au primit din fosta Republică Cehoslovacia și din Ungaria, însemnate cantități de palinkă, rom, votcă, Jelinek și cafea, ce nu au fost supuse vămuirii.

în momentul primirii acestor mărfuri, inculpații dobândeau calitatea de importator direct și aveau obligația declarării lor organelor vamale pentru stabilirea de către acestea a taxelor aferente. Totodată, din aceeași calitate deriva și obligația părții către bugetul statului român a impozitului pe circulația mărfurilor.

Pentru a se sustrage obligației de plată a celor două categorii de impozitare, inculpații, fără a contabiliza în evidența firmelor S. și H. mărfurile astfel primite, au procedat la valorificarea lor, fie prin înregistrarea mărfurilor în gestiunea celor două firme ca fiind aprovizionate de la firme reale sau fictive ce funcționau pe teritoriul României; prin această calitate de importator direct cu obligația plății celor două categorii de taxe era transferată acestora, fie expediau mărfurile către beneficiari și întocmeau în fals facturi în care furnizorul era o altă firmă reală sau fictivă decât S. și H. La întocmirea în fals a acestor facturi, inculpații se foloseau de ștampila, de asemenea, falsificată.

O altă modalitate a constat în aceea că în înțelegerea cu inculpatul D.A., primii doi inculpați expediau către beneficiari mărfurile lor, dar cu facturi întocmite în fals la firma patronată de D.A. în aceste facturi furnizorul era în loc de SC S. sau H. firma A.D.C.

în factura ce însoțea marfa și care rămânea la beneficiar era menționată valoarea reală a mărfurilor, iar în exemplarul facturii contabilizate la firma S. valoarea mărfurilor era mult diminuată.

S-au expediat mărfuri întocmindu-se facturi în care firmele beneficiare ori nu exista în realitate, ori nu au intrat niciodată în relații de afaceri cu firmele inculpaților.

în această activitate infracțională, inculpații A.K.S. și N.B. au atras pe ceilalți inculpați.

La data de 30 ianuarie 1993 organele de poliție au efectuat un control la SC S., ocazie cu care s-au inventariat mărfurile existente în acel moment în depozitul din str. Lascăr Catargi, respectiv:

- 29.865 sticle de votcă Jelinek în valoare de 23.145.375 lei;

- 19.467 sticle cu rom Jelinek în valoare de 15.321.750 lei.

Valoarea a fost stabilită pe baza facturilor identificate la societate, în care prețul de livrare al importatorului pentru ambele sortimente era la data inventarului de 775 lei/sticla de 1 l.

Valoarea totală a celor două sortimente de marfă este de 38.467.125 lei.

Cu același prilej, organele de poliție au ridicat din locuința lui A.K.S., 2 certificate de calitate scrise în limba cehă pentru sortimentele de rom și votcă Jelinek și o chitanță în alb, purtând ștampila SC A. SRL Cluj-Napoca.

Pentru justificarea cantității de rom și votcă inventariate, în timpul controlului, inculpatul A.K.S. a produs în fals o factură în care la furnizor apărea denumirea unei firme fictive.

în noaptea de 9 februarie 1993, la ora la care inculpatul A.K.S. și N.B. se aflau pe aeroportul Otopeni pentru a părăsi România, la sediul firmei S. din str. Lascăr Catargi a izbucnit un incendiu. Urmare acestuia, organele de poliție au efectuat, la 11 februarie 1993, o nouă verificare la sediul firmei, constatându-se că marfa inventariată la 30 ianuarie 1993 a dispărut, o parte din documentele contabile ale firmei au dispărut, de asemenea, iar altele au fost total sau parțial distruse de foc.

Din cantitățile de rom și votcă Jelinek inventariate la data de 30 ianuarie 1993, la data de 11 februarie 1993 s-au găsit doar 2.595 sticle de votcă.

în baza documentelor găsite la firmă și în urma cercetărilor în legătură cu aprovizionarea și livrarea cantităților de rom și votcă Jelinek, în intervalul 30 ianuarie - 11 februarie 1993 s-a stabilit că, în jurul datei de 27-27 ianuarie 1993, la sediul firmei S. au sosit două autocamioane TIR ungurești, din care s-au descărcat 42.000 sticle cu votcă și rom Jelinek.

Marfa a fost descărcată și introdusă în depozitul firmei fără documente de livrare și nu a fost recepționată. Inculpații A.K.S. și N.B. au dispus magazionerului V.D. introducerea mărfii în depozitul fără documente de livrare.

Ulterior controlului inculpații au dispus transportarea unei părți din marfă, inventariată, la un depozit clandestin și într-un spațiu din locuința numitului A.V. din Tg. Frumos.

Cantitatea de aproximativ 20.000 sticle cu votcă a fost transportată la depozitul din Tg. Frumos cu autocamionul firmei S., condus de martorul M.M. și cu autocamionul condus de numitul P.A.

SC I.M.H. Suceava, având ca unic asociat pe J.I. s-a aprovizionat în sistem en-gross cu mărfuri de la firmele S. și H. începând cu lunile iulie - august 1992.

Din luna noiembrie 1992, între inculpatul A.K.S. și N.B. pe de o parte și inculpatul H.I., pe de altă parte, a intervenit înțelegerea ca valorificarea unor cantități de rom, votcă și cafea introduse fără documente în depozitele primilor, să se facă prin firma ultimului. în acest scop și în baza aceleiași înțelegeri pe timpul transportului mărfurilor, în cele mai frecvente cazuri, erau însoțite de o factură cu conținut real întocmită de firma furnizoare S. sau H. La destinație, însă, inculpatul H.I., sau din dispoziția sa alt salariat al firmei, transcriau mărfurile din factura reală pe o altă factură procurată de inculpatul A.K.S. sau N.B., dar în contul căreia figura ca furnizor în locul firmelor S. sau H., o firmă fictivă.

Factura destinată însoțirii transportului era, după transcriere, restituită inculpaților A.K.S. sau N.B., care o distrugeau.

în evidența contabilă a firmei I.M.H. Suceava, mărfurile erau înregistrate ca fiind aprovizionate de la firmele fictive ce erau înscrise în facturile întocmite în fals.

Plata mărfurilor recepționate de la firma I.M.H. Suceava, cu astfel de facturi s-a făcut direct de inculpatul H.I., pe baza înțelegerii dintre inculpați și a convorbirilor telefonice purtate cu prilejul recepționării acestor mărfuri.

în perioada noiembrie 1992 - februarie 1993 au fost identificate următoarele transporturi de rom, votcă și cafea de la firmele S. sau H. la I.M.H. Suceava.

La data de 21 noiembrie 1992, inculpatul H.I., a trimis pe magazionerul C.V. cu autofurgoneta firmei I.M.H. condusă de H.I.F., la firmele S. și H., pentru a ridica marfa.

Cu factura nr. 1739 din 21 noiembrie 1992, cei doi au ridicat de la firmele menționate, produse în valoare totală de 1.090.482 lei, din care suma de 371.250 lei reprezintă contravaloarea a 750 sticle cu votcă Jelinek.

Cu toate că furnizorii reali erau SC S. și H., din dispoziția inculpaților s-a întocmit în fals factura, înscriindu-se la rubrica furnizorului firma A.S. București. Această factură întocmită în fals a fost înmânată de inculpatul A.K.S. și N.B., delegatului C.V., care sesizând falsul i l-a adus la cunoștință inculpatului H.I. Acesta i-a dat însă dispoziția magazionerului să recepționeze marfa conform facturii întocmite în fals.

în legătură cu firma A.S. București, s-a stabilit în cursul urmăririi penale, că ea nu există în realitate, iar ștampila acesteia aplicată pe factură este falsificată.

Evidența falsului este relevată prin aceea că în interiorul ștampilei apare înscris sediul social în municipiul București, iar numărul de înmatriculare imprimat, în care, primele două cifre indică numărul județului pe teritoriul căruia ființează firma, este 22, corespunzător județului Iași și nu 40, cel corespunzător municipiului București.

La data de 25 noiembrie 1992, inculpatul H.I. l-a trimis pe C.V. cu autovehiculul 21 Suceava 759, pentru a ridica mărfurile de la firmele S. și H.

Delegatul a ridicat marfa de la sediul firmei H. unde i s-a întocmit factura reală nr. 1791 din 25 noiembrie 1992, de către martora M.V. Pentru că în factură erau înscrise cantități de rom și votcă Jelinek, depozitate la firma S., delegatul a fost trimis pentru ridicarea lor, la sediul acestei firme. Aici, factura întocmită de M.V. i-a fost retrasă de inculpații A.K.S. și N.B. în locul acesteia, s-a întocmit în fals factura nr. 947 din 25 noiembrie 1992 pentru mărfuri în valoare de 1.753.540 lei. Această factură întocmită în fals poartă la rubrica Furnizor, denumirea firmei A.N. București.

La data de 19 decembrie 1992, C.V., a fost trimis de inculpatul H.I. la firma S. de unde a ridicat cu autovehiculul, mărfurile înscrise în factura nr. 6501 din 18 decembrie 1992, în valoare de 4.065.480 lei. Din dispoziția inculpaților A.K.S. și N.B., factura a fost întocmită de martora D.M.

După încărcarea mărfurilor, inculpatul A.K.S. i-a comunicat lui C.V. că după discuția telefonică avută cu inculpatul H.I., a stabilit să livreze firmei I.M.H. Suceava și alte mărfuri pentru transportul cărora va fi folosit autocamionul firmei S., condus de M.M.

Atât din depozitul firmei S. cât și din depozitul clandestin din Tg. Frumos, în cele două mijloace de transport s-au încărcat 4-500 sticle rom și 4.485 sticle votcă Jelinek, în valoare totală de 5.174.900 lei.

în aceeași zi, cele două mijloace de transport au plecat spre Suceava. La sediul firmei I.M.H., inculpatul H.I. a discutat prin telefon cu inculpații A.K.S. și N.B., stabilindu-se ca aici să se realizeze transcrierea pe formulate falsificate la denumirea furnizorului a facturilor care au însoțit marfa din cele două mijloace de transport.

Cele două facturi în alb, pe care urma să se facă transcrierea, purtau la furnizor ștampila firmei M.B. București. în legătură cu aceste formulare pe care urma să se realizeze transcrierea, învinuitul M.M. a susținut că le-a prezentat într-un plic închis, iar C.V. susține că acesta a prezentat formulare propriu-zise în vederea transcrierii. Cert este că urmare înțelegerii în timpul convorbirii telefonice dintre inculpații H.I., A.K.S. și N.B., din dispoziția primului și după dictarea făcută de H.I., C.V. a realizat transcrierea facturilor.

Inculpatul H.I. cu acest prilej, a diminuat adaosul comercial înscris în facturile inițial emise de firma S. cu suma de 45.000 lei.

Așa procedându-se, factura nr. 6501 emisă de S. a devenit factura nr. 4737 din 19 decembrie 1992, emisă de M.B. București.

în aceleași împrejurări, urmare aceleiași înțelegeri a fost întocmită în fals, prin transcrierea facturilor ce a însoțit transportul, factura nr. 4736 din 19 decembrie 1992, pentru romul, vodca transportate de M.M. și tot numele firmei furnizoare M.B. București.

După transcriere, facturile ce au însoțit transportul au fost returnate prin M.M., inculpaților A.K.S. și N.B. ce urmau să le distrugă.

în timpul urmăririi penale, la sediul firmei S. a fost identificat exemplarul al treilea al facturii nr. 6501 din 18 decembrie 1992.

Valoarea facturilor nr. 4737 și 4736 întocmite în fals este de 4.065.480 lei, respectiv de 5.174.900 lei.

Dispoziția inculpatului H.I. de a diminua valoarea uneia din facturi atestă, în planul laturii subiective, înțelegerea dintre inculpați cu privire la întreaga activitate infracțională.

Expertiza grafică a facturilor întocmite în fals, relevă faptul că acestea au fost scrise de C.V. Această împrejurare este recunoscută de C.V., care arată că a scris facturile din dispoziția inculpatului H.I., transcrierea făcându-se după dictarea realizată de inculpat.

Verificările făcute la C.C.I. București, demonstrează inexistența firmei M.B.

La sediul firmei I.M.H. Suceava, au fost identificate un număr de 5 chitanțe purtând ștampila firmei M.B. prin care inculpatul a achitat firmei S. contravaloarea mărfurilor livrate de aceasta în numele firmei inexistente.

Factura nr. 4801 din 21 decembrie 1992 purtând la furnizor denumirea firmei M.B. București, se referă la transportul a 19.824 cutii cu bere H. și L. în valoare totală de 4.757.760 lei. De asemenea, și în același scop, această factură a fost întocmită în fals.

Berea livrată în realitate de firma S. către I.M.H. Suceava, a fost transportată cu autocamionul condus de M.M., care declară că pe timpul transportului marfa a fost însoțită de o factură purtând la furnizor denumirea firmei S. Când a ajuns cu marfa la Suceava, învinuitul i-a predat lui H.I. o factură în care furnizorul era SC M.B.

Ca și precedentele facturi, aceasta a fost transcrisă de martora B.M.L., din dispoziția inculpatului H.I.

După retranscriere, factura întocmită în fals a fost înregistrată în contabilitate, iar factura care a însoțit transportul, restituită prin intermediul lui M.M., inculpaților A.K.S. și N.B., care au distrus-o.

Cu factura nr. 98 din 29 ianuarie 1993, firma S. livrează către I.N.H. Suceava 2.130 sticle cu rom Jelinek în valoare de 1.725.300 lei, iar cu factura nr. 367 din 29 ianuarie 1993, firma H. livrează aceluiași beneficiar, 8.000 pachete cafea A. în valoare de 5.040.000 lei. Mărfurile din cele două facturi au fost transportate la Suceava, cu mijlocul de transport al firmei I.M.H. Transportul era însoțit de cele două facturi cu conținut real întocmite de către D.M., prima factură, și M.V. cea de-a doua.

La data de 30 ianuarie 1993, în timp ce inculpatul H.I. era plecat la București, firma S. a executat către I.M.H. Suceava, 9.000 sticle votcă Jelinek, în valoare de 7.290.000 lei. La plecarea acestui transport spre Suceava, inculpatul A.K.S. i-a dat învinuitului M.M. un plic cu facturi ce urmau să fie întocmite în fals la destinație, șoferul primind și dispoziția de a recupera facturile reale 98 și 367 din 29 ianuarie 1993, pentru mărfurile transportate cu autocamionul firmei I.M.H. condus de martorul P.I.

în noaptea de 31 ianuarie 1993, M.M. transporta la I.M.H. Suceava, alte 10.260 sticle cu rom Jelinek în valoare de 8.202.800 lei. Acest ultim transport a fost recepționat corect și contabilizat de către C.V., ca marfă provenind, conform facturii reale, de la SC S.

Când, după recepție, acesta a formulat cerere de restituire a facturilor, C.V. l-a anunțat despre această cerere pe inculpatul H.I. Acesta i-a înmânat lui C.V. o factură în alb, ce purta la rubrica furnizorului denumirea firmei A.S. București, dându-i dispoziția să transcrie pe conținutul facturii ce a însoțit transportul, să modifice recepția cu datele falsificate și să-i restituie lui M.M. factura solicitată. Transcrierea a fost realizată de salariata B.M.L.

Tot în această zi de 1 februarie 1993, inculpatul H.I. înmâna un formular de factură purtând la furnizor denumirea firmei A.S. Cluj și dispune ca pe aceasta să fie transcrise mărfurile din facturile 98 și 367 din 29 ianuarie 1993, precum și cele 9.000 sticle cu votcă aduse de M.M. la 30 ianuarie 1993. După nota înmânată de inculpat și dictată de C.V., B.M.L. a întocmit în fals factura nr. 112 din 30 ianuarie 1993, această factură întocmită în fals, fiind ulterior contabilizată.

în cursul urmăririi penale s-a stabilit inexistența firmelor A.S. București și A.S. Cluj.

S-a stabilit prin expertiză că facturile 98 din 31 ianuarie 1993 și 112 din 30 ianuarie 1993, au fost scrise de către salariata B.M., împrejurare care, coroborată cu declarația acesteia, relevă că activitatea a fost realizată din dispoziția dată de inculpatul H.I.

Trebuie relevat faptul că toate facturile enumerate poartă în conținutul lor mențiunea că taxele vamale și impozitul pe circulația mărfurilor au fost achitate de importator.

Ori, este dovedit în mod cert, că au avut calitatea de importatori direcți inculpații A.K.S. și N.B. și că aceștia au plătit statului român cele două categorii de taxe, iar pentru a se sustrage plății acestora, au recurs la fapte incriminate ca infracțiuni.

Prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale a cercetaților C.V. și B.M.L., pentru lipsa laturii subiective în realizarea activităților materiale efectuate urmare dispoziției date de inculpatul H.I.

O altă parte a mărfurilor importate în mod direct de către inculpații A.K.S. și N.B. pentru a se sustrage obligației de plată către statul român a celor două categorii de taxe, a fost valorificată prin intermediul firmei SC A.C. patronată de inculpatul D.A.

între partenerul de afaceri al acestuia din urmă s-au numărat firmele SC M. SUCEAVA și SC B.C. Piatra Neamț.

în scopul anterior declarat, inculpatul N.B. s-a înțeles cu D.A. ca acesta să ajute la valorificarea mărfurilor importate direct de firma S. Pentru acest ajutor înțelegerea stabilită cu inculpatul D.A. să primească un procent de 2 % din valoarea mărfurilor valorificate.

Despre această înțelegere cunoștea și inculpatul A.K.S., care în mai multe rânduri a primit de la D.A., parte din valoarea mărfurilor valorificate.

în realizarea acestei înțelegeri inculpatul D.A. a preluat fără acte de livrare din depozitele firmelor S. și H. cantități de votcă, rom și cafea, pe care le-a vândut fie cu facturi emise în numele firmei A.C., fie în numele firmelor O.T.C. SRL București sau A.S. București, cunoscând despre inexistența acestora.

Un prim partener angrenat în această activitate de valorificare a fost firma M. Suceava, patronată de inculpatul H.I.

Pentru întocmirea documentelor de livrare, inculpatul D.A. s-a folosit de salariatul său, C.C.L., care a executat dispozițiile date de inculpa.

în perioada octombrie 1992 - ianuarie 1993, în modalitățile arătate mai sus, firmele S. și H., au valorificat cu ajutorul inculpatului D.A. următoarele mărfuri:

la data de 24 octombrie 1992, cu factura nr. 175 din 24 octombrie 1992, întocmită în fals, inculpatul D.A. livrează cantitatea de 9.000 sticle votcă și rom Jelinek, în valoare de 4.059.000 lei. Marfa a fost ridicată din depozitele firmei S., livrată conform facturii întocmite în fals, de către firma A.S. București și recepționată de firma SC M. Suceava. Fiind convins că mărfurile sunt aprovizionate prin firma inculpatului D.A., inculpatul H.I. recepționează marfa ca fiind primită de la firma A.C. Iași.

Exemplarul facturii ce urmează a fi întocmită în fals și care purta la rubrica furnizorului denumirea firmei A.S. București, i-a fost înmânat inculpatului D.A. de către N.B., la sediul firmei S. Această factură, după falsificare, a fost transmisă de D.A. inculpatului H.I., după ce acesta din urmă făcuse deja recepția mărfii ca provenind de la SC A.C.

Verificându-se la SC M. Suceava, factura cu nr. 175 din 24 octombrie 1992, se constată că aceasta, alături de alte facturi și acte contabile, au făcut obiectul faptei penale de sustragere, reclamată de H.I. organelor de poliție locale.

Recepțiile verificate atestă că factura 175 din 24 octombrie 1992, a însoțit transportul de votcă și rom, primit de inculpatul H.I. de la firma A.C. căreia i-a achitat și contravaloarea mărfii, prin firma A.S. București.

în evidențele firmei A.C. a fost găsit exemplarul 2 al facturii 175 din 24 octombrie 1992, întocmită de SC A.C. către SC M. Suceava, de aceeași valoare, 4.059.000 lei, dar în care, în locul cantităților de votcă și rom Jelinek, efectiv recepționate la Suceava, se referă la alte mărfuri. Cu privire la proveniența acestora, s-au făcut cercetări în altă cauză.

La data de 7 noiembrie 1992, delegatul firmei M. Suceava, G.I. ridică de la depozitul firmei A.C. diferite mărfuri, iar direct din depozitele firme S. 10.500 sticle votcă și 7.500 sticle rom, acestea din urmă în valoare de 8.370.000 lei.

Valoric, cantitățile de rom și votcă la care se referă sunt înscrise în factura nr. 181 din 7 noiembrie 1992, dar faptic în această factură apar înscrise alte sortimente de marfă.

La data de 25 ianuarie 1993, inculpatul H.I. a ridicat de la firma A.C., diferite mărfuri, iar direct de la firma S., 6.000 sticle votcă și 3.270 sticle rom "Jelinek", acestea din urmă în valoare de 5.833.500 lei.

Exemplarul nr. 2 al facturii nr. 1990 din 25 ianuarie 1993, nu se referă faptic la aceste sortimente, deși valoric ele sunt înscrise în ea.

La data de 21 ianuarie 1993, inculpatul H.I., cu avizul de expediție nr. 287 din 21 ianuarie 1993, a ridicat de la firma A.C. diferite mărfuri, iar direct din depozitele firmei, între alte produse și 1.350 sticle cu votcă și rom "Jelinek" în valoare de 1.194.750 lei, acestea din urmă fiind încărcate din depozitele firmei S.

La Suceava, vodca și romul au fost recepționate cu NIR-ul 179 din 21 ianuarie 1993, ca provenind de la firma A.C.

La data de 10 decembrie 1992, delegatul firmei M. Suceava, G.I. a încărcat în mijlocul de transport din depozitele firmei S. 15.000 sticle cu votcă și rom Jelinek, în valoare de 9.150.000 lei. Factura nr. 267 din 10 decembrie 1992, purtând la rubrica furnizorului denumirea firmei O.T.C. București i-a fost redată spre falsificare inculpatului D.A., de către inculpatul N.B., iar primul inculpat, după falsificare a remis-o delegatului firmei T.C.

Inculpatul H.I., deși cunoștea faptul că marfa provine de la S. și valorificarea este intermediată de inculpatul D.A., a acceptat recepționarea mărfii ca fiind aprovizionată de la firma O.T.C. București, întocmind NIR-ul nr. 139 din 10 decembrie 1992.

La data de 29 ianuarie 1993, inculpatul H.I. s-a deplasat cu mijlocul său de transport la SC A.C., de unde a ridicat diferite mărfuri, iar în continuare, în aceeași zi, a încărcat din depozitul firmei S. 750 sticle cu votcă Jelinek. Pentru mărfurile ridicate de la ambele firme, i s-a întocmit în fals, referitor la votcă, factura nr. 382 din 29 ianuarie 1993. Marfa a fost recepționată la SC M. Suceava cu NIR - 182 din 29 ianuarie 1993.

Așa cum s-a arătat, imediat după controlul efectuat la 30 ianuarie 1993, la firma S. inculpatul N.B. și A.K.S. au transportat 20.000 sticle cu votcă la depozitul clandestin din Tg. Frumos. Din această cantitate de vodcă, firma S., în baza aceleiași înțelegeri cu inculpatul D.A. și cu consimțământul inculpatului H.I., au expediat în jurul datei de 2-3 februarie 1993, cantitatea de 13.830 sticle cu votcă, în valoare de 10.815.060 lei. Marfa a fost ridicată de la depozitul din Tg. Frumos și transportată cu autocamionul condus de M.M. și respectiv P.A., la locul de încărcare fiind prezent și numitul V.D. trimis de inculpatul A.K.S.

Pentru vodca livrată inculpatul D.A. a întocmit în fals avizele de expediție 294 și respectiv 647. Marfa a fost însoțită la SC M. Suceava, de către delegatul acestei firme, R.V. Un exemplar al avizelor a fost dat după confirmarea transportului, șoferului M.M., care l-a restituit inculpatului D.A.

Exemplarul nr. 1 al avizelor a fost ridicat de firma M. Suceava, de către organele de poliție.

în baza aceleiași înțelegeri ale inculpaților, în jurul datei de 5-6 ianuarie 1993, M.M. a transportat la SC M. Suceava 7.425 kg cafea A. și 5000 baxuri cu țigări Wincester. Inculpatul H.I. a recepționat cantitățile de 13.830 sticle votcă, 395 kg cafea Alvordado și 4.000 pachete țigări înaintea primirii efective a mărfii, pe baza unei discuții telefonice avute cu inculpatul D.A.

Ulterior NIR-ul cu nr. 183 din 31 ianuarie 1993 a fost făcut în baza unei facturi în alb, adusă la firma M. de C.C.L., acestuia fiindu-i dată de inculpatul D.A., care, la rândul său o primise de la N.B.

Factura a fost completată în fals de către C.C.L., în biroul inculpatului H.I. și aceasta avea înscris la rubrica furnizorului, denumirea firmei SC O.T.C. București și nr. 453 din 31 ianuarie 1993.

Valoarea totală a mărfurilor prevăzute în cele două avize de expediție întocmite în fals, precum și în factura nr. 453 este de 31.410.160 lei.

Cu privire la plățile efectuate de SC M. Suceava pentru mărfurile recepționate în modalitățile descrise mai sus, s-a stabilit că inculpatul H.I., le-a achitat cu numerar pe măsura vânzării direct inculpatului D.A. care îi emitea chitanță falsificată conform facturii.

Chitanțele pentru facturile falsificate sub denumirea O.T.C. îi erau date inculpatului D.A. odată cu facturile în alb, de către inculpatul N.B.

Inculpatul D.A. a recunoscut în mod constant că după încasarea în numerar a contravalorii mărfurilor și reținerea comisionului de 2 %, diferența a înmânat-o inculpaților N.B. și A.K.S.

în total, firmele S. și H. au valorificat la SC M. Suceava, cu ajutorul inculpatului D.A., mărfuri pentru care nu s-au plătit cele două categorii de taxe, în valoare totală de 52.067.916 lei.

Și în aceste cazuri facturile purtau mențiunea că taxele vamale și I.C.M. - ul au fost achitate de importator.

Din actul de control al D.F.P. Iași, rezultă că valoarea totală a celor două categorii de taxe datorate statului pentru mărfurile livrate către firma SC T.C. Suceava, este de 25.692.763 lei, din care _. 6.618.390 lei taxe vamale și 18.974.373 lei I.C.M. - ul.

La data de 7 februarie 1993, cantitatea de 9850 sticle cu votcă și rom Jelinek în valoare de 7.616.100 lei a fost expediată din depozitele firmei S. cu autocamionul condus de M.M., la firma SC R.C. Piatra Neamț.

Marfa era însoțită de avizul de expediție cu nr. 295 emis în numele firmei A.C. și întocmită în fals din dispoziția inculpatului D.A. de către salariatul acestuia C.C.L.

Marfa a fost recepționată la SC P.C. Piatra Neamț. Factura nr. 242 din 8 februarie 1993, întocmită în fals la firma A.C. a fost transmisă prin fax la SC R.C. Piatra neamț.

Această cantitate de votcă nu a fost achitată de beneficiar firmei patronată de inculpatul D.A.

Pe factura 242 întocmită s-a făcut în fals mențiunea că taxele vamale și I.C.M. - ul au fost achitate de importatori.

SC S. a livrat votcă, rom și cafea, întocmindu-se facturi către firme care nu există sau care nu au avut relații de afaceri cu furnizorul.

La data de 31 ianuarie 1993 s-a întocmit la firma S. factura nr. 102 prin care se livra firmei R. Slatina, 1.500 sticle cu votcă, în valoare de 1.215.000 lei.

Deși firma beneficiară există în realitate, în urma verificărilor s-a stabilit că nu a făcut niciodată afaceri cu furnizorul, deci nu a primit această marfă.

La data de 1 februarie 1993 firma S. cu factura întocmită în fals nr. 107 a livrat cantitatea de 1.500 sticle votcă în valoare de 1.215.000 lei către firma T.C. SRL Suceava. în urma verificărilor s-a stabilit că această firmă nu este înregistrată la C.C.I.J. Suceava.

La data de 2 februarie 1993, firma S. a emis factura întocmită în fals cu nr. 111, prin care s-a livrat către SC C. Piatra Neamț, cantitatea de 1.500 sticle vodcă, în valoare de 1.215.000 lei. în urma verificărilor s-a stabilit că o astfel de firmă nu există înregistrată la C.C.I.J. Neamț.

Cele trei facturi au fost recunoscute ca fiind scrise de către facturiera D.M. și au fost contabilizate după ce a primit de la inculpați contravaloarea lor.

Referitor la livrările din depozitele S. și H. a unor însemnate cantități de cafea A., în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că în jurul datei de 20 ianuarie 1993, inculpații N.B. și A.K.S. au importat cantitatea de 19 tone cafea. în scopul deja expus, ei au dirijat transportul la firma S.P. SRL Bârlad, de unde, în zilele următoare a fost preluată cu autocamionul firmei S., condus de M.M. și apoi livrată în modalitățile prezentate.

Din relațiile sosite de la D.R.P. Iași și Vama Iași, rezultă că pentru întreaga cantitate de mărfuri valorificată, inculpații nu au plătit statului român cele două categorii de impozite.

Cu privire la autoturismul marca Mercedes de culoare roșie, înmatriculată în mod succesiv în România, acest autoturism a fost dobândit de inculpatul A.K.S. prin cumpărare de la cetățeanul străin F.M., întocmindu-se de către primul actele de vânzare-cumpărare pe numele cetățenilor români C.D., vânzător și D.M., cumpărător, astfel că prin întocmirea în fals a acestui contract, autoturismul a putut fi înmatriculat definitiv în România.

După o anumită perioadă, inculpatul A.K.S. folosind aceeași metodă de vânzare-cumpărare pe numele unor cetățeni români, a înstrăinat autoturismul către cetățeanul grec G.I., actele fiind întocmite între D.M., vânzător și C.R.B., cumpărător.

în momentul cumpărării de către cetățeanul grec a autoturismului, acesta este deja înmatriculat pe numele lui C.R.B.

întrucât cetățeanul grec a pretins înmatricularea autoturismului pe numele său, inculpatul A.K.S. i l-a înmatriculat prin folosirea unui certificat de înmatriculare libanez falsificat. Actele necesare înmatriculării sub acest număr au fost întocmite în baza certificatului de origine libanez, falsificat prin ridicarea seriei de către inculpat și înscrierea datelor de identitate în limba arabă, cu excepția deținătorului cetățean grec, înscris cu numele greșit, cu caractere latine.

După înmatriculare, G.I. a vândut același autoturism concetățeanului său G.P.D. care, în eroare aflându-se cu privire la certificatul libanez falsificat.

Prin inducerea în eroare a cumpărătorilor cu privire la autenticitatea actelor de înmatriculare cât și prin falsificarea și folosirea în acest scop a certificatului de înmatriculare libanez, inculpatul A.K.S. a dobândit pentru el prețul autoturismului în sumă de 2.700 dolari S.U.A.

Activitățile inculpatului au fost dovedite prin:

- documentația de înmatriculare ridicată de la Serviciul Circulație, expertiza criminalistică a certificatului de înmatriculare libanez, acest certificat și declarațiile martorilor C.D., D.M., C.R.B., G.I., G.P.D.

Autoturismul Renault 18 TS Break, culoare roșie a aparținut cetățeanului arab E.D.E.N. care în anul 1991, după absolvirea facultății a părăsit România. înainte de plecarea din țară, proprietarul a vândut autoturismul numitului N.A. care, neputându-l înmatricula a solicitat în acest sens ajutorul inculpatului A.K.S. contra sumei de 200 dolari S.U.A., inculpatul, având la dispoziție certificatul de înmatriculare 4792/1982 pe numele fostului proprietar, l-a falsificat în sensul ștergerii numelui proprietarului și înscrierii în loc a numelui N.A. și a obținut în baza actului astfel falsificat întreaga documentație necesară înmatriculării pe numele lui N.A. Tot inculpatul s-a ocupat și de înmatricularea autoturismului la Serviciul Circulație.

Documentația ridicată de la Serviciul Circulație, expertizarea criminalistică a certificatului 4792/1987, certificatul propriu-zis și declarațiile martorilor N.A., Z.H., I.M. confirmă activitatea infracțională a inculpatului.

în legătură cu autoturismul Mercedes 200, culoarea albastru metalizat, inculpatul a susținut că a cumpărat acest autoturism de la un cetățean arab rămas neidentificat, fără a poseda vreun act în acest sens.

Același inculpat susține că autoturismul a fost înmatriculat pe numele său în Liban și că, pe această bază a înmatriculat autoturismul în România.

După înmatriculare, inculpatul a plecat cu autoturismul în Iordania de unde a revenit fără el ca urmare a producerii unui accident de trafic.

Din adresa B.N.I. nr. 149659 din 24 mai 1993, rezultă că acest autoturism a fost furat din Italia și că face parte din categoria celor urmărite pe piața neagră din țările Orientului Mijlociu.

Certificatul de înmatriculare libanez cu seria 70555/1986/B întocmit pe numele inculpatului și prezentat de acesta s-a dovedit a fi fals, fapt atestat de împrejurarea că seria acestuia apare multiplicată în 5 cazuri dintre cele 54 la care se referă expertiza efectuată.

Folosirea de către inculpat a certificatului dovedit a fi falsificat cât și "coincidența" că un document cu aceeași serie a fost folosit de inculpatul N.B. pentru înmatriculare pe numele firmei H. a autoturismului W.W Pasat dovedit a fi sustras din Ungaria, atestă faptul că A.K.S. a dispus de aceste documente false și le-a folosit la traficul ilegal de autoturisme în care a fost implicat.

în legătură cu autoturismul W.W. Pasat de culoare albă, inculpatul N.B. a arătat că autoturismul i-a fost adus din Liban de un concetățean rămas nei8dentificat, odată cu certificatul de înmatriculare pe numele său, întocmit în Liban.

Expertiza efectuată a stabilit că certificatul de înmatriculare este întocmit în fals ca și în cazul autoturismului a cărei situație a fost descrisă anterior. Folosind acest certificat, inculpatul a reușit "indigenizarea" lui.

Din cercetările efectuate prin Interpol Wiesbordan, rezultă că autoturismul a fost sustras din Budapesta la data de 7 iunie 1992.

în scopul recuperării prejudiciului autoturismului a fost predat firmei R.A. pentru a fi restituit firmei, parte vătămată, A.G. din Germania.

Documentația ridicată de la serviciul circulație, certificatul întocmit în fals în Liban, expertiza efectuată și dovada sustragerii autoturismului confirmă activitatea ilicită comisă de inculpatul N.B.

în legătură cu autoturismul Mercedes 228, de culoare albă, s-a stabilit că acest autoturism a fost introdus în România la data de 17 februarie 1992 de către inculpatul A.K.S. fiind dobândit prin cumpărare din Liban.

Certificatul de înmatriculare cu seria 70506/1986/B prezentat de inculpat, s-a dovedit prin expertiză că este falsificat, aceeași expertiză constată existența unor alte 4 certificate de înmatriculare cu aceeași serie. Cunoscând această împrejurare și pentru a putea înmatricula autoturismul, inculpatul A.K.S. i l-a donat soției sale B.E. care l-a înmatriculat pe numele firmei S. Iași.

Din examinarea criminalistică a autoturismului a rezultat că seria șasiului imprimată de constructor a fost ascunsă prin acoperire cu o peliculă de vopsea și că ea nu corespunde cu cea imprimată pe plăcuța de identificare aplicată la vedere.

Așa cum s-a expus anterior, inculpații s-au aprovizionat cu băuturi alcoolice direct din străinătate și în scopul sustragerii mărfurilor astfel aprovizionate de la plata celor două categorii de taxe, au întocmit în fals documentele contabile în numele unor firme furnizoare care în timpul desfășurării urmăririi penale s-au dovedit a fi fictive.

Din declarațiile martorilor V.D., P.N., L.I., G.P., M.M., G.L., M.C., S.C. și C.I., rezultă că în perioada mai - decembrie 1992 și ianuarie 1993, la depozitul firmei S. din Iași au fost aduse cu camioanele TIR, înmatriculate în Cehoslovacia și Ungaria, conduse de șoferi străini, cantități importante de vodcă, rom, bere care au fost introduse în depozit.

Astfel, martorul G.P., declară că în anul 1992 a participat la descărcarea a aproximativ 20 camioane TIR. Martorul G.L. declară că a participat la descărcarea în depozitul firmei S. a 5-6 camioane cu astfel de mărfuri.

Magazionerul firmei S., V.D., care avea și gestiunea depozitului arată că, din dispoziția celor doi inculpați a introdus în depozit, fără documente de livrare, băuturi alcoolice de proveniență străină descărcate din autocamioane cehoslovace și ungurești. Pentru aceste mărfuri, inculpații întocmeau în fals documentele de aprovizionare și livrare pe numele unor firme fictive și utilizând ștampile falsificate. Același martor declară că a văzut asupra inculpaților ștampile false pe care le utilizau la întocmirea documentelor de aprovizionare, livrare ci și de mărfuri de la firmele A.N., A.S., M.B., G. și S.

în această modalitate inculpații au importat direct din străinătate băuturi alcoolice în valoare de __ 341642.820 lei. Valoarea a fost stabilită pentru mărfuri cert identificate și sortimentul ca fiind importate de inculpați și regăsite în evidențele firmelor beneficiare.

Deosebit de documentele întocmite în fals prin care inculpații au introdus și valorificat prin firmele S. și H. mărfuri "spălate", sustrase de la plata celor două categorii de taxe, prin intermediul firmelor fantomă inexistente, la SC S. au fost identificate factura nr. 3012 din 13 decembrie 1992 emisă de SC G.SRL București, cuprinzând mărfuri (bere, votcă și rom) în valoare totală de 10.996.298 lei, precum și o chitanță emisă de firmă prin care se atestă plata în numerar către firma furnizoare a contravalorii mărfurilor înscrise în factură. în afară de ștampila firmei G. nici factura și nici chitanța nu cuprind alte denumiri de identificare ale firmei furnizoare. Din verificările efectuate la Oficiul Registrului Comerțului București, a rezultat că o firmă cu denumire SC G. SRL nu există, iar factura și chitanța au fost întocmite în fals cu scopul de a nu se putea cunoaște importatorul real al mărfurilor în valoare de 10.996.298 lei pentru care statul român trebuia să încaseze cele două categorii de taxe ce însumează 6.061.122 lei contravaloarea accizelor și 1.551.848 lei contravaloarea taxelor vamale.

Cu ocazia cercetărilor la sediul firmei SC S. SRL au fost identificate două procese-verbale întocmite în fals pentru datele de 18 decembrie 1992 și 30 decembrie 1992 și înregistrate în evidența contabilă a firmei prin care se atestă că pentru mărfurile primite de la diverși furnizori în perioada iunie - octombrie 1992, plata aceasta a fost făcută în numerar de către inculpatul N.B. din avansurile ridicate de la casieria firmei în momentul aprovizionării fără emiterea chitanțelor de plată în numerar emise de furnizori.

Valorile înscrise pe cele două procese-verbale însumează 184.569.568 lei. Totodată, la contabilitatea firmei inculpații au depus 12 chitanțe pentru suma totală de 157.073.318 lei, achitată în numerar diferiților furnizori pentru mărfuri livrate de aceștia.

Suma totală din cele două procese-verbale și cele 12 chitanțe este de 342.416.826 lei și reprezintă, potrivit evidenței contabile a firmei S. avansuri acordate inculpaților din casă pentru achiziționarea de mărfuri. Ca atare, aceste avansuri ar fi obligații ale firmei S. către furnizorii acesteia. Din actul de constatare al D.G.F. Iași rezultă că din suma totală avansată, 124.615.227 lei reprezintă obligații ale firmei S. către inculpații A.K.S. și N.B. care au fost titularii avansurilor. Ori, din același act rezultă că tocmai suma de 124.615.227 lei este valoarea celor două categorii de taxe datorate statului și însușite de inculpați.

în cursul urmăririi penale s-a stabilit că nu există în evidența contabilă a firmei S. nici un alt document care să ateste avansarea de sume în numerar din casă și că, o parte din firmele înscrise în cele două procese-verbale sau nu există în realitate, sau nu au avut relații comerciale cu firmele S. și H.

Astfel, la C.C.I.T. au fost verificate firmele furnizoare înscrise în procesul-verbal datat 18 decembrie 1992, la pozițiile 1, 2, 6, 7 (A.S., A.S. București, R. București) nu există. S-au dovedit inexistența firmelor înscrise în procesul-verbal datate 30 decembrie 1992 la pozițiile 2, 3, 4, 8, 9, 10, 11, 13, 14).

Aceste două firme ar fi furnizat firmelor S. și H., mărfuri în valoare de 31.871.000 lei și respectiv de 18.223.080 lei.

La firmele S. și H. au fost identificate chitanțe care ar fi fost emise de SC A.S. și SC A.S. purtând ștampila acestora. Prin raportul de constatare tehnico-științifică s-a făcut dovada falsificării acestor ștampile.

O chitanță în "alb" purtând ștampila firmei SC A.S. Cluj a cărei inexistență a fost identificată la firma S., stabilindu-se că ștampila aplicată pe ea este falsificată în felul următor: în interiorul amprentei ștampilei este înscris codul J.22-9329. în conținutul codului numeric al firmelor înregistrate la C.C.I., codul J 22 este corespunzător județului Iași și nu județului Cluj.

Același cod numeric corespunzător județului Iași apare și pe chitanțe identificate ca fiind emise de firma A.S. București.

în luna decembrie 1992 la SC S. s-au primit 5 containere cu bere Bavaria și H., transportate cu autovehicule înmatriculate în județul Constanța. Marfa a fost recepționată la SC S. și livrată în cea mai mare parte la SC H. (declarațiile martorilor V.D., D.M., M.V., C.V.).

La firma S. nu au fost identificate documentele de proveniență a mărfii, pe baza fișelor de magazie și a facturilor de transfer de la S. la H. s-a stabilit că s-au introdus în depozit 232.752 cutii cu bere, însumând la prețul importatorului valoarea de 69.636.260 lei.

Din această cantitate, inculpații nu au evidențiat intrarea a 14.342 cutii cu bere în valoare de 3.226.950 lei. Prin această omisiune, situația financiară a firmei S. a fost falsificată cu 3.226.950 lei.

După transferul berii la firma H. inculpații au majorat6 prețul importatorului pentru 111.120 cutii cu bere "Bavaria" și 49272 cutii cu bere H. cu suma totală de 9.130.800 lei.

Majorarea prețului a fost realizată prin distrugerea notelor de recepție și fișelor de magazie, inițiale, și înlocuirea lor cu altele purtând prețul majorat.

Prin aceste activități inculpații au înfățișat în evidențele contabile ale firmei H. datorii față de SC S. de 9.130.800 lei.

După majorarea în modul arătat al prețului în înțelegere cu inculpatul S.M.B., patronul firmei SC M. București, inculpații au livrat acestei firme 133.248 cutii cu bere la prețul importatorului, deci "non-profit".

Această marfă în valoare de 42.770.880 lei a fost transportată de mijloacele de transport conduse de martorii M.M., C.I., P.D. și descărcată la depozitul din București.

La firma beneficiară, SC M. a fost înregistrată intrarea a numai 17.088 cutii8 cu bere H. în valoare de 4.699.200 lei primită cu factura 420 din 9 februarie 1993 de la SC H. Iași și pentru care s-a întocmit NIR 18 din 19 februarie 1993.

Facturile nr. 239, 240 și 241 din 20 ianuarie 1993 și factura 398 din 4 februarie emise de SC H. pentru diferența de marfă nu au fost înregistrate în evidențele SC M. în locul acestor facturi la sediul acesteia din urmă au fost identificate facturile nr. 121 din 21 ianuarie 1993 și nr. 211 din 22 ianuarie 1993 ca fiind emise de firma SC D. București.

Contravaloarea ambelor facturi apare ca fiind plătită în numerar la data primirii mărfii cu chitanțele nr. 102 din 21 ianuarie 1993 și nr. 96 din 22 ianuarie 1993 însemnând 29.719.000 lei.

Din verificarea efectuată s-a constatat că firma SC D. nu există.

în consecință, inculpatul S.M.B. a înregistrat în contabilitate bere în valoare de 4.690.200 lei primită de la SC H. Iași pentru diferența de marfă în valoare de 38.071.680 lei a întocmit în fals facturile care atestă că marfa i-ar fi fost livrată de SC D.C. București.

în evidențele contabile ale firmei H. suma de 38.071.680 lei apare ca neîncasată de la SC M. București. în aceleași evidențe o parte din cantitățile de bere ar fi fost livrate firmei H. cu factura nr. 6115 din 18 decembrie 1992 de către SC M.B. București a cărei inexistență a fost dovedită.

S-a stabilit prin constatarea tehnico-științifică că factura nr. 6115 din 18 decembrie 1992 a fost întocmită din dispoziția inculpaților de către martora D.M., angajata firmei S.

La data de 11 ianuarie 1993, inculpații, prin intermediul cetățeanului arab M.I.A.I. au cumpărat firma SC S. SRL din Iași, de la R.M.

în acest mod actele de constituire ale firmei SC S. au ajuns în posesia inculpaților care au confecționat și ștampila corespunzătoare.

Ajunși în posesia documentelor firmei inculpații au folosit această firmă pentru acoperirea activităților infracționale.

în scopul desfășurării acestor activități inculpații au închiriat un spațiu de depozitare în incinta aerobazei Iași folosind ștampila firmei S.

La data de 12 ianuarie 1993 firma R.J. din Cehoslovacia a expediat către firma SC S. cantitatea de 1.400 cartoane cu 42.000 sticle cu rom și votcă Jelinek, cu factura externă seria A nr. 555917 și transportată cu autovehicule cehoslovace.

La data de 15 ianuarie 1993, inculpații A.K.S. și N.B. s-au prezentat la vamă cu documentele și ștampila firmei SC S. SRL unde au cerut martorului C.M. prin intermediul inculpatului C.H.O. să li se întocmească proces-verbal de custodie pentru marfa din cele 2 TIR-uri cehoslovace sub motivul că nu au primit facturile cu prețul mărfii și în lipsa acestora nu se puteau calcula taxele vamale. Inculpații au obținut procesul-verbal cerut prin care marfa era lăsată în custodie sub supravegherea vamală la sediul firmei S. din str. Bucium și de garantat plata taxelor vamale cu fila C.E.C. în valoare de 5.313.000 lei.

Pentru marfa din cele două mijloace de transport nu s-au întocmit declarațiile vamale de import.

Deși în procesul-verbal de custodie s-a făcut mențiunea expresă că marfa este sub supraveghere vamală și este interzisă comercializarea ei, inculpații au transportat-o la sediul firmei S. și au depozitat-o fără a o înregistra contabil. Ulterior au comercializat-o folosind fie metoda facturilor duble, fie fără documente de livrare.

Astfel, la firma SC S. București au fost identificate facturile nr. 2 din 14 ianuarie 1993 și nr. 15 din 15 ianuarie 1993 ce atestă livrarea de către SC S. a cantităților de 9.975 sticle de votcă în valoare de 7.531.121 lei și 9.000 sticle cu rom în valoare de 6.795.000 lei.

Patronul firmei beneficiare atestă primirea mărfii și plata în numerar a acesteia.

în evidențele firmei S. au fost identificate exemplarul 3 al facturilor nr. 2 din 14 ianuarie 1993 și nr. 15 din 15 ianuarie 1993 pe care s-a făcut înscrierea altor sortimente de mărfuri decât cele cuprinse în exemplarul 1 al facturilor ridicate de la SC S.

Valoarea mărfurilor înscrise în exemplarul 3 al facturilor este doar de 27.314 lei.

Importul prin firma SC S. SRL a creat posibilitatea comercializării mărfii de către inculpați și fără a întocmi nici un document de livrare. Așa se explică de ce pentru diferența de 11.025 sticle votcă și 12.000 sticle rom din acest import nu au fost identificate alte documente de livrare.

Valoarea băuturilor importate de către inculpați prin firma SC S. este de 31.500.000 lei. Prin introducerea mărfii în depozitul firmei S. și neînregistrarea ei în contabilitate, inculpații au diminuat activul real al firmei cu valoarea mărfii.

Taxele vamale fiind achitate, prejudiciul penal la acest import reprezentat prin impozitul pe circulația mărfurilor este de 18.900.000 lei.

Inculpatul C.H.O. este expeditor internațional la R. Iași participând împreună cu organele vamale la operațiunile de vămuire a mărfurilor derulate prin Vama Iași.

Cunoscându-se cu inculpații de la importul descris, inculpatul a acceptat propunerea acestora de a colabora în afaceri.

C.H.O. este asociat unic al firmei SC H. SRL și a acceptat propunerea inculpaților de a face un import pe numele firmei sale cu suportarea de către inculpați a plății taxelor vamale și cu condiția ca aceștia din urmă să comercializeze mărfurile importate.

Acceptarea propunerii s-a făcut pentru un comision de 3 %.

Pe baza acestei înțelegeri inculpații au comandat în Cehoslovacia un import de bere ANTAL și votcă Jelinek pentru firma SC H.

Importul în valoare de 32.597.350 lei a sosit în Vama Iași la data de 15 noiembrie 1992.

Inculpatul, pe numele firmei căruia sosise importul, a întocmit declarațiile vamale de import pe baza cărora au fost calculate taxele vamale diminuate prin subevaluarea cu suma de 2.998.163 lei.

Taxele vamale au fost achitate de inculpatul C.H.O. cu banii primiți de la inculpații A.K.S. și N.B.

La cererea acestora, inculpatul C.H.O. a recepționat marfa la firma SC H. iar marfa a fost efectiv transportată și introdusă în depozitele firmei S.

Tot la cererea inculpaților, inculpatul C.H.O. a întocmit în fals facturile nr. 1 din 13 ianuarie 1993 și nr. 2 din 15 ianuarie 1993 prin care toată marfa apare ca fiind livrată de firma H. către firma SC N. SRL București. Aceasta din urmă s-a dovedit a fi fictivă.

După introducerea efectivă în depozitele firmei S. inculpații au comercializat marfa în valoare de 32.597.350 lei fără a achita accizele în valoare de 18.646.704 lei.

în evidențele SC S. nu au fost identificate documentele care să ateste că mărfurile au fost achiziționate de la "importatorul" SC H. Mai mult, pentru a ascunde proveniența mărfii, inculpații l-au instigat pe învinuit cerându-i să întocmească facturile 1 și 2 către firma inexistentă SC N. București.

Activitatea inculpaților în raport cu firmele SC M. SRL Cluj-Napoca și SC H. Iași.

în cursul urmăririi penale, în evidențele firmei SC H. a fost identificată factura nr. 1452 din 11 decembrie 1992, din care rezultă că SC M. din Cluj-Napoca a livrat firmei H. rom, votcă și cogniac în valoare de 3.252.000 lei. Pentru marfa din această factură apare ca fiind întocmită NIR 117 din 11 decembrie 1992, iar pentru plata ei apare ca fiind întocmită chitanțele nr. 1702 din 11 decembrie 1992 și nr. 1703 din 11 decembrie 1993.

întreaga cantitate de marfă apare ca fiind comercializată în lunile decembrie 1992 - ianuarie 1993 cu prețul de aprovizionare, deci "non-profit".

Cunoscându-se procedurile folosite de inculpați s-a procedat la verificarea firmei SC M. SRL. S-a constatat că în municipiul Cluj, această societate ființează și este patronată de martorul P.T. Audiat fiind, acesta a declarat că în cursul anului 1992 nici nu a importat și nici nu a livrat băuturi alcoolice.

Constatarea criminalistică efectuată asupra specimenelor de ștampilă ridicată de la firma din Cluj cu cele aplicate pe documentele contabile ridicate de la SC H. a concluzionat că ștampila aplicată pe factura nr. 1452 din 11 decembrie 1992 și pe chitanțe este falsificată.

Dovada faptelor inculpaților în legătură cu comercializarea mărfurilor din această factură este atestată și de faptul că verificările efectuate la Vama Borș nu confirmă vămuirea mărfurilor importate de firma SC M. și că aceștia au întocmit în procedeele cunoscute documente de aprovizionare falsificate pentru a ascunde calitatea de importator direct cu obligația plății celor două categorii de taxe.

în luna ianuarie 1993 inculpații, prin intermediul inculpatului D.A., au obținut pentru 2-3 zile folosința unui spațiu de depozitare împrumutat. în seara de 21 ianuarie 1993, inculpatul N.B., care s-a recomandat sub numele de M.H., a dirijat la depozitul din incinta firmei SC A. două autovehicule TIR înmatriculate în Ungaria, încărcate cu băuturi alcoolice și sosite direct la sediul firmei S. Din mijloacele de transport marfă a fost descărcată cu ajutorul martorilor S.A., C.G., C.G.C.V. Au fost descărcate în depozite 3067 baxuri a 15 sticle votcă și rom Jelinek.

întrucât la cererea magazionerului depozitului, F.D., inculpatul nu a prezentat documentele mărfii, acesta a întocmit un proces verbal de custodie ce poartă mențiunea declarată de inculpat. Astfel, se consemnează conform declarațiilor inculpatului N.B. că marfa ar aparține firmei SC A.S. București, reprezentată prin delegatul M.H.

Ambele mențiuni s-au dovedit a fi declarate în fals. Este deja dovedit faptul că firma SC A.S. București nu există, iar falsificarea identității de către inculpat este atestată prin declarația numitului D.A.

în acest fel, inculpații au achiziționat direct din străinătate fără a-și declina calitatea de importator, 46.005 sticle votcă și rom în valoare de 36.699.750 lei.

Marfa astfel introdusă în circuitul comercial nu a fost evidențiată în contabilitatea firmelor S. sau H., diminuându-se prin aceasta activul real cu valoarea mărfii.

Ulterior inculpații au procedat la comercializarea acestei cantități de marfă.

O cantitate de 11.520 sticle cu votcă și rom Jelinek au fost livrate cu prețul de importator din depozitul SC A. către SC T.I. SRL Iași, în următoarele condiții:

- în jurul datei de 25 ianuarie 1993 inculpatul P.C.R., patron al firmei SC T.I. SRL Iași l-a contactat pe inculpatul N.B. în scopul de a se aproviziona de la acesta cu băuturi alcoolice. împreună cu inculpatul se afla asociatul său, I.V.

Inculpatul N.B., pentru onorarea cererii l-a trimis pe inculpat împreună cu martorul V.D. și mijlocul de transport al firmei S. la depozitul din incinta firmei SC A. unde, sub supravegherea directă a lui V.D. au fost încărcate în auto, proprietatea firmei S., 11.520 sticle votcă și rom. Inițial, pentru această marfă, inculpatul N.B. i-a înmânat învinuitului factura nr. 418 din 26 ianuarie 1993 emisă în numele firmei SC A.S. București, iar inculpatul a recepționat marfa ca provenind de la această firmă, la data de 29 ianuarie 1993.

După efectuarea recepției inculpatul N.B. i-a cerut inculpatului P.C.R. să-i restituie factura nr. 418 din 26 ianuarie 1993 și după restituire i-a înmânat pentru întreaga cantitate de marfă livrată două facturi emise în numele firmei furnizoare SC O. Timișoara, beneficiarul mărfii din această factură fiind, bineînțeles, SC T.I. SRL Iași.

Facturile nr. 173 din 24 ianuarie 1993 și nr. 250 din 27 ianuarie 1993, cuprinzând mărfurile livrate către SC R.I. SRL au valoarea totală de 9.456.600 lei și la beneficiar au fost înregistrate cu nr. 223 din 29 ianuarie 1993 de către inculpatul P.C.R.

Cu ocazia cercetărilor au fost ridicate facturile și chitanțele nr. 418 din 2 februarie 1993, nr. 383 din 20 februarie 1993 și nr. 733 din 25 februarie 1993 însumând 9.000.000 lei. Prin aceste3 chitanțe se atestă că SC T.I. a achitat suma către SC O. Timișoara.

După verificări s-a stabilit că la C.C.I. Timișoara nu există înregistrată o firmă cu denumirea SC O.

Audiat fiind, inculpatul a arătat că a achitat suma de 9.000.000 lei inculpatului N.B. care i-a întocmit și chitanțele de încasare a sumei.

Falsificarea actelor contabile folosite pentru comercializarea acestei cantități de mărfuri, rezultă și din împrejurarea că inculpatul N.B., la data de 20 februarie și 25 februarie 1993 când ele apar ca fiind de el emise, se află în stare de arest preventiv.

Separat de această cantitate de marfă, s-a stabilit că un număr de 9.000 sticle de votcă și rom în valoare de 7.453.000 lei a fost preluată din depozitul SC A. și transportată, din dispoziția inculpaților, la locuința asociatului I.V., de unde apoi a ajuns la SC T.I. SRL. Pentru marfă, inculpatul P.C.R. nu a primit documente contabile și deci marfa nu apare evidențiată în contabilitate.

în evidența firmei T.I. s-a ident6ificat dispoziția de livrare nr. 172 din 27 ianuarie 1993 prin care această firmă livrează 5.000 sticle rom și 6.000 sticle votcă în valoare de 7.453.800 lei firmei D.I. Prin declarația martorului P.I. s-a stabilit însă că această cantitate de marfă a fost transportată și introdusă în depozitul firmei SC S.

în raport de întreaga cantitate de marfă introdusă în depozitul SC A., inculpații A.K.S. și N.B. care au și valorificat-o în modalitățile arătate fără a o înregistra în evidențele firmelor S. și H., au ascuns activele cu valoarea mărfurilor, respectiv 36.698.750 lei.

Situația de fapt expusă este dovedită cu procesele verbale de constatare încheiate de D.G.F.P. Iași, procesele-verbale de constatare, procesele-verbale de percheziție, relațiile de la Administrația Financiară Iași, procesele-verbale de cercetare la fața locului încheiate în datele de 10 februarie 1993, 6 martie 1993, raportul de expertiză nr. 131.137/2 din 29 martie 1993, relațiile C.C.I. a româniei, relații C.C.I. a județului Cluj și Neamț, procesele verbale încheiate în datele de 16 martie 1993, 17 martie 1993, relațiile O.R.C., procesele-verbale de constatare, rapoartele de constatare tehnico-științifică din 30 martie 1993, documentele fiscale și contabile ridicate, declarațiile martorilor M.M., V.D., G.P., C.I., L.I., M.C., M.C., M.M., F.I.I, G.I., F.S., M.F., P.M., D.M., A.V., P.N., C.S., M.I.V., C.V., H.F., C.O., B.M., M.N.V., P.M., O.A., C.I., C.C.L., C.V., P.A., R.V., D.F., C.G., B.I., H.C.

în declarațiile date, inculpații au arătat că nu se fac vinovați de faptele imputate, învederând faptul că nu au încălcat prevederile legale în derularea relațiilor de afaceri dintre ei.

Apărările formulate în acest sens, au fost infirmate de materialul probator administrat ce conturează vinovăția inculpaților, evidențiată de modalitatea concretă în care aceștia au comis activitatea ilicită reținută de instanță și de scopul urmărit prin manopere frauduloase, în vederea diminuării pasivului firmelor pe care le patronau cu repercusiuni asupra evidenței contabile, înlesnind totodată și sustragerea patronilor societăților S. și H. de la plata accizelor și taxelor vamale datorate statului.

S-a reținut că, faptele enumerate anterior constituie pentru inculpatul A.K.S., infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 279 alin. (1), art. 280,art. 288 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 289,art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 323 alin. (1) și (2), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), combinat cu art. 40 din Lege nr. 82/1991, cu aplicarea art6.41 alin. (2) C. pen., art. 208 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) [(prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215, raportat la art. 229 alin. (3) cu aplicarea art. 421 alin. (2) C. pen.)], art. 33,art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

- S.M.B., infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), combinat cu art. 40 din Legea nr. 82/1991,art. 291,art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., art. 208 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 33,art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

- C.H.O., infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), combinat cu art. 40 din Legea nr. 82/1991,art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 33,art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

- P.C.R., infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), combinat cu art. 40 din Legea nr. 82/1991,art. 291,art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 33,art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

- H.I., infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), asrt.13 C. pen.

- D.A., infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) [(prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) și (2), cu referire la art. 229 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))], art. 289,art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., art. 208 alin. (1) Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33,art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

- H.I., infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) [(prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) și (2), cu referire la art. 229 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))], art. 289,art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 208 alin. (1), Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33,art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

- N.B., infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 323 alin. (1) și (2), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), combinat cu art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 208 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33,art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) [(prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) cu referire la art. 229 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))].A fost pusă în discuție pentru inculpații A.K.S., N.B., H.I., D.A., în cursul primei judecăți schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) [(pentru A.K. și N.B.) și respectiv, art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru D.A. și H.I.)].Pentru toate faptele s-au reținut dispozițiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Având în vedere limitele de pedeapsă pentru infracțiunile imputate inculpaților A.K.S., S.M.B., C.H.O., P.C.R., H.I., D.A., H.I., prin rechizitoriu, stabilite de legea în vigoare la data comiterii, instanța constatând că în speță a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, urmare a împlinirii termenelor prevăzute de art. 122 și 124 C. pen. în consecință, instanța, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților sus-menționați.

în baza aceluiași temei legal va fi încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N.B., însă, urmare a decesului acestuia intervenit în cursul judecății la data de 13 mai 1997.

în privința inculpatului M.H.A.S. instanța a dispus achitarea sa pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 33,art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., reți9nând că nu s-a dovedit săvârșirea infracțiunilor de către inculpat.

în rechizitoriul din 7 martie 1994 s-a reținut că, la data de 22 ianuarie 1993, inculpații A.K.S. și N.B. au expediat firmei SC S. București, 21.000 sticle de votcă și rom cu autovehiculul închiriat între ei de I.T.A. Iași, dar pentru firma SC S. SRL Iași, dobândită după cesionarea contractului de societate. Autovehiculul a fost condus de martorul C.M.

Martorul a descărcat marfa la depozitul firme SC S. București fiind preluată de patronul acesteia, inculpatul M.H.A.M.S.

Martorul C.M. atestă că a încărcat marfa din depozitul SC A., a primit de la inculpatul A.K.S. două facturi însoțitoare, a descărcat marfa la destinație, unde i s-a confirmat sub semnătură și ștampila destinatarului inculpatul S.M.B. primirea ei.

Constatarea criminalistică efectuată asupra ștampilei aplicată de foaia de transport și cu ștampila firmei S. aplicată de inculpat atestă identitatea acestora.

Din verificarea evidenței contabile a firmei inculpatului, rezultă că acesta nu a înregistrat primirea celor 21.000 sticle, diminuându-se astfel activul real al societății cu valoarea mărfii neînregistrate.

Prin același act, inculpatul i-ar fi ajutat pe inculpați să se sustragă de la plata I.C.M. și taxei vamale, prejudiciul cauzat împreună statului român fiind de 9.954.000 lei.

Probele enumerate în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, nu au fost identificate în cuprinsul volumelor dosarului de urmărire penală.

Având în vedere că prin procesul-verbal încheiat, la data de 7 iunie 2001, instanța a constatat că din dosarul de urmărire penală nr. 1163/P/1993 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași lipsesc față de măsurile luate de instanță, conform art. 508 C. proc. pen., pentru găsirea acestora, lipsa copiilor oficiale de pe actele respective, vizând conținutul adreselor nr. 48519 din 21 septembrie 2001 și nr. 48737 din 2 noiembrie 2001 ale I.P.J. Iași din care rezultă că raportul de expertiză grafologică privind pe inculpatul M.H.S. a fost păstrată în arhiva instituției timp de 5 ani, după care a fost distrus, precum și conținutul adresei emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, la data de 12 februarie 2002, din care reiese faptul că dosarul nr. 374/P/1993 are 1.021 file, nefiind probată o numerotare greșită a filelor anterior trimiterii dosarului la instanță, iar urma de dosar nu cuprinde copii după înscrisurile dispărute, s-a constatat că lipsa înscrisurilor respective nu poate fi complinită prin administrarea altor mijloace de probă.

în aceste condiții, instanța nu a putut examina probele pe care s-a întemeiat soluția de trimitere în judecată a acestui inculpat.

Având în vedere și poziția sa de nerecunoaștere a faptelor, precum și principiul de drept, instanța urmează a dispune achitarea inculpatului M.H.S. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, a căror comitere de către el nu a fost dovedită cu probe certe.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că partea civilă D.R.V.I. Iași, a solicitat obligarea inculpatului A.K.S., patronul SC S., la plata taxelor vamale, în valoare de 22.389.037 lei către bugetul de stat, reprezentând contravaloarea mărfurilor nevămuite și vândute apoi societăților A.S. M., T.I., M. Suceava, precum și a inculpatului C.H.O., patronul SC H. SRL, la plata sumei de 2.999.163 lei, reprezentând taxe vamale neachitate pentru cele 5 importuri efectuate, în total 25.388.200 lei, în conformitate cu art. 41 C. proc. pen., H.G. nr. 779/1991,art. 10, 12, O.G. nr. 26/1993 în vigoare la data comiterii infracțiunilor.

în cursul rejudecării cauzei, partea civilă, D.G.F.P. Iași a învederat instanței că prejudiciul cauzat bugetului de stat este în sumă de 477.810.704 lei și dobânda legală de 0,06 % pe fiecare zi de întârziere, calculată până la data plății și achitării integrale a debitului conform H.G. nr. 67/2004 și a O.G. nr. 92/2003 în sarcina inculpaților A.K.S. și N.B., administratori ai SC S. SRL și SC H. SRL Iași care se structurează după cum urmează:

1. Accize aferente mărfurilor comercializate care au fost depozitate la SC A. SA în sumă de 22.019.850 lei.

2. Accize aferente valorii a 12 facturi achitate pentru achiziții de mărfuri în sumă de 124.609.327 lei neachitată.

3. Accize pentru 232.759 sticle bere Bavaria și Holand, achiziționate și comercializate de SC S. SRL, prin depozitul SC H. SRL Iași, în sumă de 31.336.317 lei.

4. Accize pentru mărfuri de la SC S. SRL Iași, comercializate de către SC S. SRL (cuprinse în actul de control din 25 august 1993 - în sumă de 18.900.000 lei).

5. Diferența de accize pentru mărfuri importate și comercializate de S.C. H. SRL în sumă de 5.531.459 lei;6. Accize aferente mărfurilor cuprinse în factura nr. 5013 consemnată în procesul verbal de control din 8 iulie 1993, comercializate de S.C. S. SRL, în valoare de 6.061.122 lei.

7. Accize aferente mărfurilor cuprinse în factura nr. 1452 din 11 decembrie 1992, consemnată în procesul-verbal din 8 iulie 1993, furnizor S.C. M. SRL Cluj, comercializată de S.C. S. SRL în valoare de 1.951.200 lei.

în concluzie, partea civilă a arătata că cei 2 inculpați datorează bugetului de stat în calitate de importatori direcți suma de 220.409.275 lei accize sau impozit pe circulația mărfurilor și 288.726.809 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate și comercializate pentru care nu s-a putut face dovada provenienței lor conform Legii nr. 12/1990 și care conform art. 6 din legea nr. 12/1990 sunt supuse confiscării.

A mai solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor inculpatului decedat N.B. în conformitate cu art. 21 C. proc. pen.

în cauză, încă de la termenul de judecată din 15 octombrie2002, s-a solicitat părții civile să indice moștenitorii inculpatului decedat în vederea introducerii lor în cauză.

Cu adresa nr. 16419 din 12 noiembrie 2002 partea civilă a comunicat instanței menținerea pretențiilor civile față de inculpatul N.B., precizând că nu are posibilitatea indicării moștenitorilor pentru a fi citați.

în cursul primei judecăți, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiect stabilirea valorii reale a prejudiciului cauzat statului de inculpați și repartizarea prejudiciului pe fiecare inculpat.

Expertiza contabilă efectuată a stabilit o structură a prejudiciului, după cum urmează:

1. Accize aferente valorii a 12 facturi achitate pentru achiziții de mărfuri furnizori neidentificați (valoarea mărfurilor 56.510.086 lei) - 70.462.220 lei.

2. Valoarea unor plăți pentru mărfuri pentru care SC S. nu a prezentat documente, astfel că furnizorii nu au fost identificați (valoarea mărfurilor 56.510.086 lei) - 64.147.107 lei.

3. Accize aferente mărfurilor comercializate care au fost depozitate la SC A. (36.699.750 lei) - 22.019.850 lei.

4. Accize pentru 232.759 sticle bere Bavaria și Holand, achiziționate și comercializate de SC S. prin depozitul H. (valoarea mărfurilor 71.039.574 lei) - 31.336.317 lei.

5. Accize pentru mărfuri de la SC S., comercializate de către SC S. S-a constatat plata taxelor vamale dar nu s-a justificat dacă s-au plătit accizele (valoarea mărfurilor 37.546.706 lei, nota de control din 25 august 1993) - 18.900.000 lei.

6. Diferențe taxe vamale și accize pentru mărfuri importate și comercializate de SC H., respectiv C.H.O. - 5.531.459 lei, accize și 2.999.163 lei taxe vamale.

7. Accize aferente la factura nr. 5013 - proces-verbal din 8 iulie 1993 comercializate de către SC S. (A.K.S.) - 6. 06.122 lei.

8. Accize, factura nr. 1452 din 11 decembrie 1992 (proces-verbal de control din 8 iulie 1993). Furnizor SC M. Cluj, comercializate către firma S. - 1.951.200 lei.

S-a concluzionat că inculpatul A.K.S. răspunde pentru suma totală de 220.409.275 lei, reprezentând accize conform pct. 1-8 menționate anterior și __ 22.389.037 lei reprezentând taxe vamale neachitate de SC S. SRL (conform raportului de expertiză și suplimentului la raportul de expertiză), iar inculpatul C.H.O. răspunde pentru suma de 2.999.163 lei, reprezentând taxe vamale neachitate.

S-a mai stabilit că inculpații D.A. și H.I. nu au fost importatori, motiv pentru care acestora nu li se pot impune obligații în legătură cu importul mărfurilor.

în consecință, în baza dispozițiilor art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., instanța a constatat dovedite integral pretențiile civile formulate de D.R.V.I. Iași față de inculpații A.K.S. și C.H.O. și în parte pretențiile civile emise de D.G.F.P. Iași, numai față de inculpatul A.K.S. (având în vedere că pentru inculpatul decedat N.B. nu au fost indicați moștenitorii pentru a putea fi introduși în cauză) în sensul obligării sale la plata sumei de 220.409.275 lei la care se adaugă dobânda de 0,06 % pe zi de întârziere calculată până la data plății.

Au fost admise pretențiile civile ale D.R.V.I. Iași de asemenea, numai față de A.K.S., luând în considerare faptul că inculpatul C.H.O. s-a achitat de obligațiile ce-i incumbă prin plata taxelor vamale, după cum rezultă din copia chitanțelor depuse la dosarul nr. 2163/1997, pentru DIV 3065, 3066 din 13 decembrie 1992 și 3086, 3087 din 15 decembrie 1992 menționate la raportul de expertiză.

Tot sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că în cursul cercetării judecătorești s-a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului instituită față de bunurile inculpaților și s-a respins cererea părții civile D.G.F.P. Iași privind introducerea în cauză a părții responsabile civilmente SC S. prin încheierea motivată din data de 10 ianuarie 2005.

în baza dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., instanța a dispus anularea actelor false respectiv: procesele-verbale încheiate de SC S. SRL Iași în datele de 18 decembrie 1992 și 30 decembrie 1992, facturile nr. 121 din 21 ianuarie 1993 și nr. 211 din 22 ianuarie 1993 emise de SC D.C. București, factura nr. 1452 din 11 decembrie 1992 emisă de SC H., facturile seria AS nr. 4736, 4737 emise de SC M.B. la data de 19 decembrie 1992 către I.M.N. Suceava, facturile emise de I.M.N. către A.S. SRL București, nr. 98 din 31 ianuarie 1993, nr. 112 din 30 ianuarie 1993 și către SC M.B. SRL București, nr. 4801 din 21 februarie 1992, avizul de expediție nr. 295 din 7 februarie 1993 emis de SC A.D. SRL Iași, factura nr267 din 10 decembrie 1992 emisă de SC M. Suceava, facturile nr. 1739 din 21 decembrie 1992, nr. 947 din 25 noiembrie 1992, nr. 4736 din 19 decembrie 1992, nr. 4801 din 21 decembrie 1992, nr. 112 din 30 ianuarie 1993, nr. 224 din 8 februarie 1993, nr. 4737 din 19 decembrie 1992, nr. 102 din 31 ianuarie 1993, nr. 111 din 2 februarie 1993 emise de SC S. SRL, factura nr. 1452 din 11 decembrie 1992 emisă de SC H. SRL.

în baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea pistolului ridicat de organele de poliție.

în termen, hotărârea a fost apelată de partea civilă D.G.F.P.J. Iași, cu motivarea că, prima instanță în mod greșit nu a dispus confiscarea sumei de 288.726.800 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate și comercializate pentru care nu s-a putut face dovada provenienței lor, că în mod greșit nu s-a stabilit o obligație solidară între inculpatul A.K.S. și partea responsabilă civilmente SC S. SRL Iași, respectiv moștenitorii inculpatului decedat N.B.

Prin decizia penală nr. 2/ A din 4 ianuarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 2643/2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul declarat de D.G.F.P.J. Iași.

S-a reținut că în perioada în care inculpații au efectuat acte de comerț, erau incidente prevederile Legii nr. 12/1990, că partea civilă nu și-a exercitat în termen dreptul procesual de a solicita introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, iar cu privire la moștenitorii inculpatului decedat N.B., partea civilă nu i-a indicat și nici nu a fost prejudiciată din acest motiv.

împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă D.G.F.P. Iași, care a reiterat o parte din criticile formulate în apel.

Astfel, s-a motivat că în mod greșit nu i s-a admis cererea prin care partea civilă a solicitat confiscarea sumei de 288.726.809 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate și comercializate pentru care nu s-a putut face dovada provenienței lor, conform Legii nr. 12/1990. De asemenea, se susține că în mod greșit nu s-a dispus introducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente a SC S. SRL.

Recursul este nefondat.

înalta Curte, analizând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurentă ce se pot circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17¹ C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Cu privire la prima critică formulată, vizând neconfiscarea sumei de 288.726.808 lei, Curtea reține că, așa cum de altfel, se arată chiar de recurenta parte civilă, această sumă reprezintă contravaloarea mărfurilor achiziționate și comercializate pentru care nu s-a putut face dovada provenienței lor, conform Legii nr. 12/1990.

în mod corect, instanțele au constatat că este vorba de contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, în vigoare în perioada 1992 - 1993, când inculpații au efectuat acte de comerț, faptă ce atrăgea răspunderea contravențională, iar instanța penală nu a fost și nici nu putea fi investită cu soluționarea cauzei sub acest aspect.

De asemenea, nu s-a stabilit o legătură de cauzalitate între faptele penale deduse judecății și acest prejudiciu, astfel că, în mod corect nu s-a dispus și confiscarea acestei sume.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, înalta Curte, de asemenea, constată că nu este fondat.

Așa cum însăși recurenta precizează, cererea de introducere în cauză a părții responsabile civilmente a fost făcută, la data de 16 martie 2004, în etapa rejudecării cauzei urmare a desființării primei hotărâri, deci cu depășirea termenului precizat de art. 16 C. proc. pen., potrivit căruia introducerea în cauză a persoanei responsabile civilmente se face în cursul urmăririi penale sau la judecata în primă instanță, până la citirea actului de sesizare.

Pentru considerentele mai sus expuse, înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

Conform art. 192 C. proc. pen., recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuieli ce au inclus și plata onorariilor pentru apărarea din oficiu, de câte 150 lei pentru fiecare inculpat.

← ICCJ. Decizia nr. 3413/2006. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3405/2006. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3405/2006. Penal ICCJ. Decizia nr. 3415/2006. Penal ICCJ. Decizia nr. 3412/2006. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3413/2006. Penal ICCJ. Decizia nr. 3416/2006. Penal ICCJ. Decizia nr. 3420/2006. Penal