ICCJ. Decizia nr. 3411/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3411/2006

Dosar nr. 19610/1/2006

Şedinţa publică din 29 mai 2006

Asupra recursurilor penale de faţă:

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 165 din 23 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. 5775/2003, au fost condamnaţi, în baza art. 31 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 inculpatul B.I.C., poreclit B., la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de determinare la introducerea în ţară de droguri de risc fără drept.

I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani în limitele prevăzute de art. 65 C. pen.

În baza art. 3 alin. (1)din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pct. 2 din rechizitoriu, a mai fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc.

I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B.I.C. şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.,

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.D.G., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi vânzare de droguri de risc, fără drept.

I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri, pentru consum propriu.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului B.D.G. şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.G.C., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la deţinere şi vânzare de droguri de risc, precum şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pct. 2 din rechizitoriu, a mai fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri, pentru consum propriu.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului M.G.C. şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.G.V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la vânzare de droguri de risc, precum şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului C.G.V. şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor B.D.G., M.G.C. şi C.G.V. în sarcina S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

În baza art. 86² C. pen., au fost stabilite termene de încercare pe o perioadă de 6 ani pentru inculpatul B.D.G. şi de 5 ani pentru inculpaţii M.G.C. şi C.G.V.

În baza art. 86³ C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare aceştia urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la S.R.S.S. Satu Mare;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.

În temeiul art. 86³ pct. 3 lit. a) C. pen., au fost obligaţi inculpaţii B.D.G., M.G.C. şi C.G.V. să urmeze un curs de calificare la A.J.O.F.M. Satu Mare şi li s-a atras atenţia în conformitate cu art. 359 C. proc. pen., asupra consecinţelor nerespectării art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor B.D.G., M.G.C. şi C.G.V. durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 26 iunie 2003 şi până la 07 iulie 2003.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţilor de 15,88 grame, respectiv 23,50 grame „rezină de cannabis", depuse la I.G.P.R. Direcţia cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă prin dovezile seriile B 2694 din 11 iunie 2003 şi 26.12 din 27 noiembrie 2003, în vederea distrugerii.

În baza art. 191 alin. (2) C. pen., a fost obligat inculpatul B.I.C. la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi inculpaţii B.D.G., M.G.C. şi C.G.V. la plata sumei de câte 5.000.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus virarea sumei de 600.000 lei din contul Ministerului Justiţiei în contul B.A. Satu Mare, reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru pe inculpatul B.I.C.

Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi lucrările de la dosar a arătat că reţine în esenţă următoarea situaţie de fapt.

În noaptea de 08 iunie 2003 numitul S.C.P., şofer, a intrat în România prin P.C.T.F. Petea, judeţul Satu Mare la volanul autovehiculului Mercedes, venind din Franţa şi având destinaţia localitatea Certeze, judeţul Satu Mare, acesta desfăşurând activitatea de transport pe această rută.

Existând informaţii că într-unul din pachete transportate de numitul S.C.P. există droguri, după intrarea în vamă, organele de control vamale şi cele ale poliţiei de frontieră au procedat la un control amănunţit al microbuzului şi bagajelor şi într-un colet, având ca destinaţie pe numita N.B., s-au găsit ascunse în folie transparentă 9 baghete (HAŞIŞ), care ulterior, în urma unei constatări tehnico ştiinţifică din 11 iunie 2003 s-a stabilit că acestea cântăresc 15,88 grame şi conţin rezină de cannabis, care face parte din Tabelul III, anexă la Lega nr. 143/2000.

Fiind audiat conducătorul autovehiculului S.C.P., acesta a declarat că pachetul respectiv i-a fost predat la Paris de un consătean din Certeze, pe nume B.I.C. şi era destinat mamei sale, B.A., poreclită N.B. şi despre care ştia că pachetul are în conţinutul său cafea, dulciuri şi nicidecum droguri şi că i-a adus acesteia şi cu alte ocazii pachete de la fiul său.

Reţinând deci că nu sunt suspiciuni legate de faptul că S.C.P. ar fi cunoscut că transportă şi introduce în ţară rezină de cannabis, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Existând informaţii că pe raza comunei Certeze, mai mulţi tineri folosesc droguri de risc, cannabis sau rezină de cannabis pentru consum propriu şi că acestea provin din Franţa, fiind ascunse în pachete de şampon sau cafea, de persoanele din Certeze însă stabilite în Franţa, în plus fiind identificaţi şi M.V. şi C.I., care la data de 07 iunie 2003 au venit din oraşul Satu Mare şi au relatat faptul că o persoană necunoscută le-a vândut ţigări cu cannabis, iar aceştia l-au adus în localitatea de domiciliu – Certeze, unde le-au consumat, organele de poliţie au luat măsuri în vederea identificării şi tragerii la răspundere penală.

Celor doi li s-au făcut analize şi s-a stabilit că aceştia sunt consumatori de droguri.

Existând informaţii potrivit cărora inculpatul B.D. ar deţine la domiciliul său cantitatea de 120 grame cannabis şi pe care ar intenţiona să o valorifice cu suma de 2.000 dolari S.U.A., a fost autorizată folosirea de investigatori acoperiţi, potrivit art. 21 din Legea nr. 143/2000 pentru identificarea autorilor, cum şi pentru cumpărarea cantităţii de cannabis de la acest inculpat.

A fost autorizat agentul cu numele de cod F. şi colaboratorul cu numele de cod A., care s-au deplasat la Restaurantul P. situat la locul numit V.M., de unde s-au deplasat în comuna Certeze şi unde l-au întâlnit pe inculpatul B.D.G., căruia i-au spus că sunt interesaţi de cumpărarea unei cantităţi de cannabis, însă pentru a testa calitatea produsului au nevoie de o probă. Inculpatul B.D.G. i-a oferit colaboratorului A. o biluţă de cannabis pentru testare, urmând ca în cazul în care se declară mulţumit de calitatea mărfii să se întâlnească în data de 25 iunie 2003, pentru a-i vinde un baton de cannabis contra sumei de 400 dolari S.U.A.

S-a făcut o constatare tehnică ştiinţifică cu privire la biluţa oferită şi s-a stabilit că aceasta cântăreşte 0, 23 grame şi este rezină de cannabis.

Potrivit înţelegerii din 24 iunie 2003 colaboratorul A. trebuia să-l contacteze telefonic pe inculpatul M.G.C., pentru ca acesta să-i transmită lui B.D.G. dacă A. este sau nu de acord cu calitatea produsului şi dacă doreşte să cumpere o cantitate mai mare.

În ziua de 25 iunie 2003, după mai multe tentative nereuşite de a-l contacta telefonic pe inculpatul M.G.C., colaboratorul A. a fost căutat telefonic de către inculpatul B.D.G., astfel că au fixat ca loc de întâlnire Restaurantul P., după care o nouă locaţie, respectiv Barul B. din Vama.

La acest bar, între orele 18,00 – 19,00, la întâlnirea cu agentul F. şi colaboratorul A. au venit inculpaţii B.D.G. şi M.G.C., însoţiţi şi de inculpatul C.G.V., care a rămas însă în maşină.

La masă, cei patru, au discutat despre preţul batonului de cannabis, care a fost fixat la 400 dolari S.U.A., iar după predarea banilor au intervenit organele de poliţie care au constatat că inculpatul B.D.G., cu complicitatea inculpaţilor M.G.C. şi C.G.V., au vândut un baton de rezină de cannabis în greutate de 24,5 grame.

În urma audierilor, cei trei inculpaţi au recunoscut săvârşirea faptelor iar B.D.G. a dat amănunte legate de faptul că această cantitate de rezină de cannabis pe care a încercat să o valorifice prin intermediul inculpaţilor M.G.C. şi C.G.V. provine de la o persoană cu numele de S.F. despre care nu a mai dat amănunte.

Inculpatul B.D.G. a mai făcut declaraţii în sensul că, la începutul lunii iunie, numitul S.F. i-a dat o bucată de rezină de cannabis comprimat, pentru a fi valorificată, însă la data de 14 iunie 2003n i-a luat această bucată lăsându-i doar o parte foarte mică, pe care i-a vândut-o colaboratorului autorizat A.

Aceste susţineri ale inculpatului s-a arătat că au fost înlăturate deoarece ele sunt infirmate de declaraţiile inculpaţilor M.G.C. şi C.G.V., potrivit cărora inculpatul B.D.G. le-a arătat 5 batoane de rezină de cannabis şi le-a cerut să-i cute cumpărători, iar în seara zilei de 24 iunie 2003n inculpatul B.D.G. i-a oferit inculpatului M.G.C. dintr-un baton de rezină de cannabis 3 biluţe pentru a le consuma la o petrecere, situaţie ce s-a realizat în sensul că acestea au fost consumate împreună cu C.G.V.

Din buletinele de analiză toxicologice s-a stabilit că toţi cei trei inculpaţi consumă droguri fiind indicaţi pozitiv THC.

În consecinţă, s-a stabilit neîndoielnic că inculpatul B.D.G. a deţinut la domiciliul părinţilor săi cantitatea de 125 grame rezină de cannabis obţinută de la B.I.C., prin venirea acestuia în ţară şi pe care a încercat să o valorifice pe piaţă, atât direct cât şi prin intermediul şi complicitatea coinculpaţilor M.G.C. şi C.G.V.

În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută s-a apreciat că inculpatul B.I.C., cum şi ceilalţi coinculpaţi B.D.G. M.G.C. şi C.G.V. au comis infracţiunile arătate în prima parte a considerentelor prezentei sentinţe, sub calificarea juridică menţionată, texte de lege în baza cărora au fost condamnaţi la pedepse cu închisoarea, iar ca modalitate de executare, prin privare de libertate pentru inculpatul B.I.C., iar faţă de ceilalţi s-a dispus modalitatea de executare prevăzută de art. 86¹ C. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

La individualizarea şi aplicarea pedepselor s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criterii înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de gradul de pericol social concret al fiecărei fapte, împrejurările şi modul în care au fost comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, că faptele au fost săvârşite în concurs real, cum şi datele personale ale fiecăruia, apreciindu-se că o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare cu executarea în regim privativ de libertate pentru inculpatul B.I.C. şi de 4 ani închisoare pentru B.D.G., de 3 ani închisoare pentru M.G.C. şi tot de 3 ani închisoare pentru C.G.V., cu modalitatea de executare prevăzută de art. 86¹ C. pen., sunt de natură să ducă la reeducarea acestora.

Pentru cei trei inculpaţi cărora li s-au aplicat prevederile art. 86¹ C. pen., li s-au fixat termene de încercare în conformitate cu art. 86² C. pen., şi aşa cum prevede art. 86³ C. pen., şi o serie de măsuri de supraveghere, care sunt obligatorii pentru aceştia, atrăgându-li-se atenţia asupra art. 86⁴ C. pen.

În conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor B.I.C, M.G.C. şi C.G.V. durata reţinerii şi a arestului preventiv, începând cu data de 26 iunie 2003 până la 07 iulie 2003 şi potrivit art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţilor de 15,88 grame şi respectiv 23,50 grame rezină de cannabis depusă la I.G.P.R. Direcţia Cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă, în vederea distrugerii.

Potrivit art. 362 şi 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel, atât de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare cât şi de către inculpaţii B.I.C., B.D.G. şi M.G.C.

Parchetul, în motivele scrise şi depuse la dosar, cum şi cu ocazia susţinerilor orale, a arătat că nu se impunea aplicarea faţă de inculpaţi a modalităţii de executare prevăzute de art. 86¹ C. pen., în condiţiile în care faptele săvârşite de către aceştia prezintă un pericol social ridicat, iar modalitatea de executare, în raport de datele personale nu este de natură să ducă la reeducarea lor, cum şi greşita aplicare faţă de inculpatul B.D.G. a prevăzut art. 86¹C. pen., în condiţiile în care inculpatului i s-au aplicat pedepse de 4 ani închisoare şi respectiv 3 ani închisoare, deşi potrivit art. 86¹ C. pen., suspendarea executării pedepsei poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 3 ani.

Inculpatul B.I.C. a invocat o sigură critică şi aceasta vizează nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii pronunţate, constând în aceea că a fost încălcat dreptul de apărare ca urmare a faptului că judecarea sa s-a făcut cu lipsă de procedură, fiind citat la domiciliul părinţilor, deşi el nu se afla la această adresă, fiind în Franţa.

Apelanţii inculpaţi B.D.G. şi M.G.C. au formulat critici numai din punct de vedere a individualizării pedepselor, ca fiind mari, solicitând reducerea acestora, iar B.D.G. reducerea pedepsei rezultante, la 3 ani închisoare, astfel încât să poată beneficia de prevederile art. 86¹ C. pen.

Prin urmare, prin apelurile formulate s-a solicitat admiterea acestora, desfiinţarea în parte a sentinţei şi înlăturarea aspectelor de nelegalitate şi netemeinicie potrivit criticilor menţionate.

Curtea de Apel Oradea, secţia penală, a examinat apelurile declarate în raport de motivele invocate, actele şi lucrările de la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., şi prin Decizia penală nr. 176/ A din 02 septembrie 2004, a fost admis numai apelul parchetului şi a desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că s-au înlăturat dispoziţiile art. 86^1-3 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu privire la inculpatul B.D.G., urmând ca acesta să execute pedeapsa principală de 4 ani închisoare, prin privare de libertate, făcându-se aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.

Apelurile declarate de inculpaţii B.I.C., B.D.G. şi M.G.C. au fost respinse, ca nefondate, împotriva sentinţei primei instanţe.

În considerentele deciziei s-a arătat în apelul parchetului că în mod greşit s-a dispus faţă de inculpatul B.D.G. aplicarea art. 86¹ C. pen., în condiţiile în care acestuia i s-au aplicat două pedepse pentru fapte concurente, iar pedeapsa rezultantă este de 4 ani închisoare, încălcându-se prevederile art. 86¹ C. pen., potrivit căruia nu se poate aplica art. 86¹ C. pen., în cazul concursului de infracţiuni, iar pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani.

De asemenea, tot cu privire la acest inculpat s-a arătat că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei cum nici altă modalitate de executare decât cea prin privare de libertate faţă de împrejurările concrete în care a fost comisă infracţiunea, de poziţia nesinceră adoptată pe parcursul desfăşurării procesului penal, acesta nedând date concrete şi nici indici cu privire la modul şi împrejurările în care a intrat în posesia rezinei de cannabis decât limitate şi numai la aspectele reţinute cu ocazia flagrantului.

În ceea ce priveşte apelul inculpatului M.G.C. cu privire la reducerea pedepsei, s-a arătat că este neîntemeiat, cum de altfel şi al inculpatului B.I.C., privind desfiinţarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond deoarece i-a fost încălcat dreptul de apărare fiind citat la altă adresă decât locul de domiciliu.

S-a menţionat că inculpatul B.I.C. a fost citat în localitatea Certeze, nr. 556, iar dovada de îndeplinire a procedurii a fost semnată de către soţie, pentru ca ulterior dovada de îndeplinire a procedurii de citare să fie îndeplinită prin luarea la cunoştinţă de către părinţii acestuia, iar din procesele verbale întocmite de către Postul de Poliţie Certeze a rezultat că inculpatul nu se mai află la domiciliul, fiind plecat din ţară, în Franţa, însă nu şi-a indicat noua adresă din Franţa decât în faza de apel, aşa cum rezultă nota depusă la dosar, adresa acestuia fiind Franţa şi ca atare nu sunt temeiuri care să ducă la desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu privire la reducerea pedepsei s-a arătat că nu sunt motive care să justifice aplicarea unei pedepse mai mici faţă de inculpatul apelant M.G.C., întrucât instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv buna conduită a apelantului pe parcursul procesului penal, că este infractor primar şi la primul contact cu legea penală şi urmare a acestor elemente i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 86¹ C. pen.

Pentru considerentele arătate s-a menţionat că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei pentru apelanţii inculpaţi B.D.G. şi M.G.C., cum nici desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru apelantul B.I.C., întrucât acesta a fost citat la adresa din faza de urmărire penală, iar plecarea acestuia din ţară fără a înştiinţa instanţa de noua adresă, este o culpă cei aparţine în totalitate, deci citarea făcându-se cu respectarea art. 177 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen.

Apreciind deci că, apelurile inculpaţilor sub aspectul criticilor arătate sunt neîntemeiate, în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., acestea au fost respinse, ca neîntemeiate.

Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs numai de către inculpaţii B.I.C. şi B.D.G. care prin motivele de recurs depuse la dosar, precum şi cu ocazia susţinerilor orale au fost invocate aspecte de nelegalitate şi netemeinice după cum urmează.

Într-un prim motiv de recurs invocat de către recursul B.I.C. s-a arătat că, atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de cercetare judecătorească, procedura cu el nu a fost îndeplinită, situaţie ce rezultă din procesele verbale întocmite de către subofiţerii de poliţie cu ocazia aducerii la îndeplinire a mandatelor de aducere şi este stabilit în mod neîndoielnic că el domicilia la data judecării în Franţa, unde este de altfel căsătorit de peste 8 luni şi nu la părinţii săi, cum greşit a fost citat.

Un alt motiv de recurs se referă la faptul că, greşit a fost condamnat, deşi nu a comis faptele ce i se reţin în sarcină, iar coinculpaţii care au dat declaraţii împotriva sa au fost constrânşi pentru a li se permite reducerea la jumătate a pedepsei.

În esenţă, prin motivele de recurs s-a solicitat admiterea acestuia, casarea celor două hotărâri şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare pentru a-şi face toate apărările în legătură cu învinuirile ce i se aduc, iar în subsidiar achitarea sa deoarece nu a comis nici una dintre faptele pentru care a fost condamnat la pedepse de câte 10 ani închisoare.

Recurentul inculpat B.D.G. a formulat motive de recurs identice cu cele din apel şi se referă la greşita individualizare a pedepsei în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în sensul că pedeapsa rezultantă este mare cum şi cele două pedepse aplicate pentru fapte săvârşite în concurs real, solicitând deci, reducerea acestora cum şi aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, în sensul de a i se reduce la jumătate limitele de pedeapsă prevăzute de lege, întrucât în timpul urmăririi penale a denunţat şi a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care au comis infracţiuni legate de droguri, respectiv pe inculpatul B.I.C.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu privire la cele două infracţiuni şi aplicarea unor pedepse, astfel încât, pedeapsa rezultantă să se execute de către inculpat potrivit art. 86¹ C. pen.

Examinând recursurile declarate în raport de motivele invocate de către cei doi recurenţi inculpaţi, de actele şi lucrările de la dosar, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, de cazurile de casare înscrise la pct. 5, 9, 14, 17¹ şi 18 de la art. 385⁹ C. proc. pen., se constată că recursurile declarate sunt fondate, însă pentru alte considerente decât cele arătate de inculpaţi în motivele scrise cum şi în susţinerile orale.

Referitor la motivul de recurs invocat de către recurentul inculpat B.I.C., constând în aceea că hotărârea instanţei de fond, cum şi actele de urmărire penală sunt lovite de nulitate, deoarece i-a fost încălcat dreptul de a se apăra cu privire la faptele pentru care a fost învinuit şi condamnat, fiind citat la altă adresă decât cea la care locuieşte, se constată că este neîntemeiat.

Potrivit materialului probator de la dosar şi situaţiei de fapt reţinută în mod corect de către instanţe şi având în vedere declaraţia numitului S.C.P., în care arată că inculpatul, originar din localitatea Certeze, Satu Mare, i-a predat un pachet pentru a fi înmânat mamei acestuia, fără a cunoaşte conţinutul, iar la vamă, cu ocazia percheziţiei, s-a găsit în pachetul înmânat 9 baghete în greutate de 15,88 grame, rezină de cannabis.

În faza de urmărire penală şi cea de cercetare judecătorească, aşa cum de altfel au reţinut şi cele două instanţe, inculpatul a fost citat la adresa pe care o avea în localitatea Certeze.

În conformitate cu art. 177 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost citat la această adresă, întrucât nu a fost indicat un alt loc de domiciliu la care să fie citat decât în faza apelului când s-a indicat adresa din Franţa şi a fost citat la această adresă.

De asemenea, tot în dispoziţiile art. 177 C. proc. pen., se arată că în caz de schimbare a adresei, inculpatul este citat la noua sa adresă numai dacă a încunoştinţat organul de urmărire penală ori instanţa de judecată de schimbarea intervenită.

Inculpatul-recurent a cunoscut că este cercetat şi trimis în judecată, întrucât aşa cum rezultă din procesele verbale întocmite de către organele de poliţie, între el şi familia sa a existat o comunicare şi a cunoscut că este cercetat şi trimis în judecată, însă nu a făcut demersuri de a depune adresa unde locuieşte pentru a fi citat, decât în faza căilor de atac, apel şi recurs, unde a fost citat potrivit adresei indicate.

Ca atare, critica invocată de către inculpat vizând încălcarea dreptului de apărare întrucât nu a cunoscut de proces pentru a-şi face apărările cu privire la acuzaţiile ce i se aduc şi pentru care a fost condamnat, se constată că sunt neîntemeiate, întrucât citarea acestuia s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile înscrise la art. 177 C. proc. pen., nefiindu-i încălcat nici un drept procesual, astfel că nu sunt temeiuri care să justifice casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În legătură cu cel de-al doilea motiv de recurs invocat de către inculpatul-recurent B.I.C., referitor la greşita condamnare a sa pentru comiterea unor infracţiuni pe care nu le-a săvârşit, astfel că se impune achitarea, se constată că este neîntemeiată.

Din mijloacele de probă de la dosar, respectiv declaraţia martorului S.C.P., potrivit căreia aflându-se în Paris a venit la el inculpatul care i-a adus un colet pentru a-l preda mamei sale B.A., iar la B.V.C.V.F. Petea, cu ocazia unui control s-a găsit într-unul din cele 4 pachete de cafea ce constituiau coletul predat, 9 baghete de rezină de cannabis, aşa cum s-a stabilit ulterior.

Potrivit procesului verbal preliminar întocmit de către organele vamale şi existent la dosar, rezultă că în microbuzul martorului S.C.P., cu ocazia percheziţiei, într-un colet pe care scria N.B. erau 4 pachete de cafea, iar în urma deschiderii, s-a constat că într-unul din ele s-au identificat 9 baghete de mărimea unei ţigări, fiecare ambalate în folie autoadezivă din plastic transparent şi care s-a constatat că acestea fac parte din categoria stupefiantelor (HAŞIŞ).

Inculpatul B.D.G., în declaraţia dată în faţa parchetului, în prezenţa a mai multor apărători, arată că cunoaşte că inculpatul B.I.C., poreclit B. a adus în ţară cu diferite ocazii cantităţi de haşiş pe care le-a comercializat în comuna Certeze.

Faţă de mijloacele de probă de la dosar se constată că în mod just instanţele au reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Aşa fiind, susţinerea inculpatului, potrivit căreia nu a săvârşit infracţiunea şi nu sunt probe care să-l încrimineze, se constată că este neîntemeiată, deoarece, aşa cum s-a arătat, instanţele au probat vinovăţia acestuia pe baza mijloacelor de probă menţionate mai sus.

Din oficiu, se constată că în mod greşit inculpatul B.I.C. a fost condamnat, la o pedeapsă de 10 ani închisoare potrivit art. 31 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Potrivit art. 31 C. pen., constituie participaţie improprie, determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod cu intenţie la săvârşirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzută de legea penală.

Potrivit probatoriului de la dosar, inculpatul-recurent nu l-a determinat sau ajutat în vreun mod pe numitul S.C.P. pentru a introduce în România cele 9 baghete de rezină de cannabis care s-au găsit cu ocazia controlului vamal, coletul cu cele 9 baghete au fost predate fără ca martorul să cunoască conţinutul acestuia.

Aşa fiind, în mod eronat instanţele au reţinut în sarcina sa două infracţiuni, infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 31 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, avându-se în vedere elementul material obiectiv al fiecărei infracţiuni, situaţie faţă de care, în baza art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor din cele două infracţiuni într-o singură infracţiune, cea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte de lege în baza cărora va fi condamnat inculpatul.

La individualizarea şi aplicarea pedepsei se vor avea în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările şi modul în care au fost săvârşite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt cuprinse între 10 ani închisoare şi 20 de ani închisoare, precum şi datele personale ale acestuia, ceea ce orientează instanţa spre o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege, întrucât sunt temeiuri că scopul pedepsei va fi atins prin aplicarea unei pedepse de 10 ani închisoare.

Referitor la primul motiv de recurs invocat de către recurentul-inculpat B.D.G. şi care constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 385⁹ C. proc. pen., în sensul că s-a făcut o greşită individualizare cu privire la pedepsele ce i s-au aplicat, de 4 ani închisoare şi respectiv de 3 ani închisoare, ca durată şi modalitate de executare, se constată că este întemeiat în parte, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

În ceea ce priveşte infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., se constată că pedeapsa aplicată a fost just individualizată şi la aplicarea ei, instanţele au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările şi modul în care a fost comisă, că inculpatul a vrut să comercializeze cantitatea de 125 grame de cannabis cu ajutorul coinculpaţilor M.G.C. şi C.G.V., că nu a manifestat o atitudine sinceră, fapt pentru care în mod corect nu i s-au aplicat dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, în sensul că nu a denunţat şi nici nu a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care se ocupă cu droguri, mulţumindu-se să dea declaraţii eronate, indicând nume de persoane care nu au putut fi identificate şi trase la răspundere penală, ceea ce presupune periculozitate social sporită din partea acestuia şi că pedeapsa de 4 ani închisoare pentru deţinerea şi vânzarea de droguri de risc nu este mare în condiţiile în care limita minimă este de 3 ani, iar maximul prevăzut de lege este de 15 ani închisoare.

Întemeiată este susţinerea recurentului cum şi chestiunea invocată din oficiu a aplicării legii mai favorabile, în raport de faptul că de la data pronunţării primei hotărâri şi până în prezent a fost adoptată Legea nr. 522/2004, care a modificat prin conţinutul său limitele de pedeapsă pentru art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Cum limitele de pedeapsă prevăzute de lege au fost modificate şi îi sunt favorabile inculpatului, sub acest aspect se va admite recursul, se vor descontopi pedepsele şi se va modifica numai pedeapsa aplicată pentru art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în sensul că se va reduce, de la 3 ani închisoare la un an şi 3 luni închisoare.

Această pedeapsă de un an şi 3 luni închisoare reflectă gravitatea faptei, vinovăţia inculpatului şi periculozitatea sa socială în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Pedeapsa modificată, împreună cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţă, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, se vor contopi, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, prin privare de libertate.

Faţă de cuantumul acestei pedepse nu sunt temeiuri de drept care să-i impună o altă modalitate de executare, decât cea de privare prin libertate aşa cum s-a solicitat, respectiv art. 86¹ C. pen., iar scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin această modalitate de executare.

Aşa fiind, şi în raport de cele menţionate, se vor admite cele două recursuri, potrivit art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmând a se casa hotărârile în sensul menţionat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.D.G. timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 26 iunie 2003, la 07 iulie 2003.

Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii B.I.C. şi B.D.G.

Casează Decizia penală nr. 167/ A din 2 septembrie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi sentinţa penală nr. 165 din 23 martie 2004 a Tribunalului Satu Mare, după cum urmează:

1. Pentru inculpatul B.I.C., cu privire la încadrarea juridică a faptei.

Înlătură aplicarea art. 33 şi 34 C. pen., şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, în pedepsele componente şi anume:

- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunile prevăzute de art. 31 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi în baza acestor texte de lege condamnă pe inculpat la 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

2. Pentru inculpatul B.D.G., cu privire la aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în pedepsele componente şi anume:

- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Modifică pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în sensul că, prin aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu referire la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 522/2004, o reduce de la 3 ani închisoare la un an şi 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca recurentul inculpat să execute pedeapsa cea mai grea şi anume pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.D.G. timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 26 iunie 2003 până la 7 iulie 2003.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 3410/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 3417/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... →

ICCJ. Decizia nr. 3411/2006. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3411/2006. Penal