ICCJ. Decizia nr. 3600/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 412 din 21 noiembrie 2005, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul F.I., zis "P.", la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol.
în baza art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 2833 zile închisoare aplicat prin sentința penală nr. 70 din 3 noiembrie 1992 a Tribunalului Buzău pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 31 martie 2005 la zi.
în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 - art. 999 C. civ., a obligat pe inculpat la 11.500.000 ROL despăgubiri civile și 20.000.000 ROL daune morale către partea civilă D.D.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate următoarea situație de fapt:
în seara zilei de 30 martie 2005, în jurul orei 22,00, partea vătămată D.D. se întorcea de la serviciu, iar în apropierea blocului în care locuiește a observat că un bărbat, care ulterior a fost identificat în persoana inculpatului, o urmărește în scara blocului, la parter, inculpatul a scos un cuțit cu lungimea lamei de cca. 15 cm și a amenințat partea vătămată, iar cu cealaltă mână a prins-o de păr. A întrebat-o câți bani are la ea, spunându-i să scoată tot din geantă. Partea vătămată a desfăcut geanta și i-a arătat inculpatului că are asupra ei suma de 60.000 lei. Inculpatul a înjurat-o și i-a spus că nu are ce face cu suma respectivă, după care i-a spus să meargă cu el și, dacă cumva țipă, o va tăia. Partea vătămată a lăsat jos în scara blocului, geanta și două sacoșe, iar inculpatul a condus-o afară din bloc, ținând-o de păr și cu cuțitul la gât, a dus-o în spatele unui bloc alăturat. Aici, inculpatul i-a cerut părții vătămate să-i dea telefonul mobil. înainte de a-i lua telefonul, inculpatul i-a cerut părții vătămate să desfacă telefonul și să arunce cartela SIM, după care a pus telefonul în buzunarul său. După aceasta, inculpatul i-a cerut să se dezbrace, pentru a întreține raport sexual, timp în care o amenința cu cuțitul. Partea vătămată, de frică, a scos pantalonii și chilotul de pe un picior, iar inculpatul a încercat să o penetreze, dar nu a reușit, timp în care au venit martorii P.I. și B.I. și inculpatul a fugit.
Martorii P.I., B.I. și V.F. l-au urmărit pe inculpat, l-au prins și imobilizat, după care l-au predat organelor de poliție.
La individualizarea pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina inculpatului prima instanță a avut în vedere starea de recidivă a acestuia, precum și atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul F.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări pentru infracțiunea de tâlhărie, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., recunoscând că a săvârșit tentativa la infracțiunea de viol.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 12/ A din 13 ianuarie 2006, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.I. împotriva sentinței penale nr. 412/2005 a Tribunalului Giurgiu.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și a fost dedusă prevenția de la 31 martie 2005 la zi.
Apelantul a fost obligat să plătească 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de apel a reținut, în esență, că în pofida atitudinii de nerecunoaștere a faptelor de către inculpat, celelalte probe administrate în cauză au dovedit vinovăția inculpatului în săvârșirea ambelor infracțiuni.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul.
Prin motivele de recurs, susținute oral, inculpatul a criticat hotărârile sub aspectul greșitei sale condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în condițiile în care materialul probator administrat în cauză nu a dovedit că fapta există.
în principal, a solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la prima instanță pentru completarea probatoriilor, iar în cazul în care această solicitare nu va fi primită, inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
în subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Recursul formulat de inculpat va fi examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., referitor la comiterea unei grave erori de fapt pentru motivul de recurs susținut în principal, și respectiv art. 3859pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei, pentru motivul de recurs susținut în subsidiar.
Recursul nu este fondat, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.
înalta Curte constată că soluția de condamnare a recurentului pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa este bazată pe ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, în mod corect s-a reținut că fapta inculpatului, care pe timp de noapte și în loc public, sub amenințarea cu un cuțit a deposedat-o pe partea vătămată D.D. de un telefon mobil, după care a obligat-o să întrețină un raport sexual, activitate întreruptă de intervenția martorilor P.I. și B.I., întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. b) C. pen., și, respectiv, tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) C. pen.
Din declarațiile constante ale părții vătămate, rezultă că aceasta a fost amenințată, în scara blocului unde locuiește cu un cuțit pentru a-i da lucrurile de valoare pe care le avea asupra ei. Nemulțumit de suma mică de bani pe care partea vătămată o avea asupra sa, recurentul a tras-o de păr și sub amenințarea cu cuțitul a dus-o în spatele blocului, unde a deposedat-o de un telefon mobil și i-a cerut să se dezbrace pentru a întreține raport sexual cu aceasta.
Declarațiile părții vătămate au fost confirmate de martora V.R. care alarmată de țipetele unei femei a ieșit pe scara blocului unde a găsit o geantă, o legitimație și o sacoșă, pe care le-a recunoscut ca fiind ale părții vătămate.
Martora l-a anunțat pe tatăl părții vătămate, martorul D.G.
în timp ce inculpatul încerca să întrețină raport sexual cu partea vătămată, împotriva voinței acesteia a fost surprins de martorii P.I. și B.I., ceea ce l-a determinat să fugă.
La scurt timp a fost imobilizat de martori, care l-au predat organelor de poliție. în faza urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești recurentul nu a recunoscut comiterea niciuneia dintre fapte, pentru ca ulterior în ultimul cuvânt acordat în apel a recunoscut că a săvârșit tentativa la infracțiunea de viol.
Se constată că de-a lungul procesului penal inculpatul a făcut declarații nesincere, de nerecunoaștere a faptelor, declarații care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Declarațiile inculpatului, de altfel, au fost înlăturate din ansamblul probator, fiind făcute în vederea înlăturării răspunderii penale.
Probele administrate în cauză au dovedit, mai presus de orice îndoială, că inculpatul a săvârșit și infracțiunea de tâlhărie, cum de altfel au reținut și instanțele de fond și de apel.
în consecință, reținându-se vinovăția inculpatului s-a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social sporit al celor două infracțiuni, natura acestora, împrejurările comiterii și modul de acționare (pe timp de noapte, sub amenințarea cu moartea cu ajutorul unui cuțit) urmările socialmente periculoase ale faptelor, care pot avea și consecințe psihice asupra părții vătămate, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care în pofida probelor care demonstrau vinovăția sa a negat săvârșirea faptelor și a manifestat perseverență infracțională, fiind recidivist în formă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. (primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea de 22 ani, 2 luni și 3 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 70/1992 a Tribunalului Buzău).
în raport de circumstanțele reale și personale reținute, înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă stabilită de prima instanță corespunde atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
în consecință, înalta Curte, constatând că probele administrate în cauză au făcut pe deplin dovada vinovăției inculpatului și că nu există temeiuri pentru reducerea pedepselor aplicate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat.
Se va deduce din durata pedepsei rezultante aplicate durata prevenției la zi.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3596/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3585/2006. Penal → |
|---|
