ICCJ. Decizia nr. 3604/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 42 din 17 februarie 2003, Tribunalul Giurgiu a hotărât următoarele:
în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul O.O. din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (modificată) în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (modificată).
în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (modificată) cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
în baza art. 81 și 82 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 28 decembrie 2002, la zi.
în baza art. 350 lit. bx) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 150 din 28 decembrie 2002 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
în baza art. 117 C. pen., i s-a interzis inculpatului rămânerea pe teritoriul României după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
în baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate, următoarea situație de fapt:
în ziua de 27 decembrie 2002 inculpatul s-a prezentat la Vama Giurgiu pentru a intra în țară, fiind în tranzit spre Olanda, unde urma să efectueze un transport de fructe pentru firma E.I.T., al cărei angajat este.
După efectuarea formalităților ce țin de competența poliției de frontieră, inculpatul s-a prezentat la autoritatea vamală.
înainte de începerea controlului vamal, lucrătorul vamal l-a întrebat dacă are de declarat arme, droguri sau alte bunuri ori valori interzise la deținere, răspunsul inculpatului fiind negativ.
în timpul controlului corporal, într-un buzunar al jachetei, asupra inculpatului a fost găsit un plic din material plastic, transparent, în care se afla o substanță de natură vegetală.
Această substanță a fost expertizată în cadrul I.G.P.R. - D.G.C.C.O.A. - Laboratorul de Analize Fizico-Chimice Droguri.
Potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 117447 din 27 decembrie 2002, proba înaintată în cauza privind pe inculpatul O.O. este constituită din 4,26 grame cannabis.
"Cannabis face parte din Tabelul III - anexă la Legea nr. 143/2000 (drog de risc).
Proba litigiu a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
Din declarațiile inculpatului a rezultat că a achiziționat cannabisul contra sumei de 10 Euro, de la o persoană necunoscută din Istambul, fiind consumator ocazional.
Audiat în instanță, inculpatul a regretat săvârșirea faptei și a recunoscut că avea asupra sa un plic care conținea cannabis și pe care îl folosea împotriva durerilor și pentru a putea dormi.
A mai declarat inculpatul că, dacă ar fi știut că este drog, ar fi spus lucrătorului vamal.
în cauză a fost audiat martorul C.M. care a declarat că inculpatul a avut o atitudine cooperantă și, la controlul efectuat asupra lui, a scos el singur plicul și l-a înmânat lucrătorului vamal.
Instanța a reținut că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a rămas în faza de tentativă pentru următoarele considerente:
Chiar dacă inculpatul a trecut linia ideală de hotar dintre Bulgaria și România, intrarea propriu-zisă în țară avea loc după ce i s-a permis acestuia să treacă de bariera vamală, ceea ce presupune controlul vamal și viza de intrare în țară, operațiuni fără de care nu i s-ar fi permis inculpatului intrarea în țară.
Pericolul real pentru societate apare în momentul în care inculpatul a pătruns efectiv pe teritoriul țării, că, în speță, inculpatul nu a intrat în țară, fiind reținut de organele vamale.
Infracțiunea ar fi fost consumată dacă, după trecerea barierei vamale ar fi fost depistat de un alt organ de control.
în ce privește fapta pentru care este trimis în judecată, instanța a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea de tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii, dar și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, precum și persoana inculpatului.
împotriva acestei sentințe, a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticând-o sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice dată faptei.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 644 din 29 octombrie 2003, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinței penale nr. 42/2003 a Tribunalului Giurgiu, pe care a desființat-o în parte, cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice dată faptei.
în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul O.O. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și au fost înlăturate dispozițiile art. 81 - art. 82 C. pen.
A fost dedusă prevenția pentru inculpat de la 28 decembrie 2002 la 17 februarie 2003.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că în cauză controlul vamal a fost efectuat după intrarea în țară a inculpatului, iar acesta avea drogurile asupra sa, iar controlul vamal nu este o condiție de intrare în țară, el efectuându-se pe teritoriul țării.
în concluzie, s-a reținut că infracțiunea s-a consumat, inculpatul introducând drogurile în țară înainte de a se efectua operația de vămuire.
împotriva acestei decizii, la data de 19 aprilie 2006 a formulat recurs inculpatul O.O., pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, solicitând menținerea soluției instanței de fond.
în drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3859pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate.
Totodată, inculpatul a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, înalta Curte apreciază că recursul formulat de inculpat este fondat.
înalta Curte constată că în fapt este un recurs peste termen, în cauză fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 3853C. proc. pen., cu referire la art. 365 C. proc. pen.
Astfel, potrivit acestor texte de lege, partea care a lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare, poate declara recurs și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile, data începerii executării pedepsei.
Din actele dosarului, rezultă că recurentul-inculpat nu a fost prezent la soluționarea apelului (în fapt, în cauză a fost stabilit un singur termen în vederea judecării apelului, termen la care acesta a și fost soluționat), procedura de citare fiind legal îndeplinită la localitatea de domiciliu a inculpatului turc.
în ceea ce privește cea de a doua condiție a recursului peste termen se observă că inculpatul a formulat calea de atac împotriva deciziei penale nr. 644/2003 a Curții de Apel București, secția 1 penală, în termenul de 10 zile de la data începerii executării pedepsei (acesta fiind încarcerat la data de 10 aprilie 2006 în arestul I.G.P.R. - D.C.P., cererea de recurs a fost înregistrată la data de 19 aprilie 2006).
Se observă că după soluționarea apelului formulat de Parchet, în cauză a fost efectuată procedura de comunicare a hotărârii la domiciliul inculpatului, la dosar existând și o "dovadă" a îndeplinirii acestei proceduri, cu mențiunea că adresa este în limba turcă, la dosarul Curții de Apel București neexistând și o traducere a acesteia.
în cauză a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 43 din 7 iunie 2006 de către Tribunalul Giurgiu și pentru că după pronunțarea sentinței prin care s-a dispus punerea în libertate a inculpatului ca urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei, acesta a părăsit teritoriul României (neavând o interdicție în acest sens și în condițiile în care prima instanță a dispus și expulzarea inculpatului), acesta a fost dat în urmărire internațională.
în temeiul dispozițiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, la data de 10 aprilie 2006 a fost extrădat din Grecia și predat autorităților române.
Pe fondul cauzei, înalta Curte constată în fapt următoarele:
Recurentul-inculpat, cetățean turc, a fost trimis în judecată și condamnat de către instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, referitoare la introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de inculpat, fără drept, de droguri, reținându-se în fapt că, în ziua de 27 decembrie 2002, inculpatul s-a prezentat la Vama Giurgiu, în vederea tranzitării teritoriului României spre Olanda, unde urma să efectueze un transport pentru firma unde era angajat.
După efectuarea formalităților care aparțin de competența poliției de frontieră, în timpul controlului vamal asupra inculpatului a fost găsit un plic care conținea 4,26 gr. cannabis, drog de risc.
înalta Curte apreciază că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de consum de droguri de risc fără drept.
în capitolul II al Legii nr. 143/2000 (care anterior modificării prin Legea nr. 522/2004 conținea reglementări privind "combaterea traficului și consumului ilicit de droguri") sunt incriminate mai multe fapte ilicite care se săvârșesc în legătură cu traficul, precum și alte operațiuni ilicite cu substanțe aflate sub control național.
Infracțiunile prevăzute în legea privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri se comit în mai multe modalități normative (cultivarea, producerea, fabricarea, extragerea, prepararea, transformare, circulația, importul, prescrierea, administrarea, îndemnul la consum etc.).
în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este încriminată fapta de introducere sau scoatere din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, iar conform art. 4 din același text normativ constituie infracțiune "cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu fără drept".
Obiectul juridic special al primei infracțiuni îl constituie relațiile sociale privitoare la sănătatea publică, condiționate de respectarea normelor legale privitoare la circulația și la respectarea activităților de comerț care au ca obiect drogurile, iar obiectul juridic special al celei de a doua infracțiuni îl constituie, de asemenea, relațiile sociale referitoare la sănătatea publică, condiționate însă de respectarea normelor legale privitoare la cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea și consumul de droguri.
Elementul material infracțional reglementat de art. 3, se poate realiza printr-o acțiune de introducere, de scoatere, de import sau export de droguri.
Elementul material al infracțiunii reglementată de art. 4 se poate realiza prin mai multe acțiuni alternative și anume: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri, acțiuni care se regăsesc și în latura obiectivă a infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000.
Rezultă că o parte din acțiunile care definesc traficul de droguri sunt absorbite în latura obiectivă a consumului de droguri.
în cauză, din probele administrate rezultă neîndoielnic că inculpatul a deținut drogurile în scopul consumului propriu.
în acest sens, sunt atât declarațiile inculpatului, care constant a arătat că a procurat cannabis pentru consumul propriu, având în vedere că are o afecțiune la un picior (de altfel dovedită cu acte medicale) și pentru a-și atenua suferința, cât și faptul că drogul era deținut chiar asupra sa, nefiind ascuns.
Că inculpatul a deținut cannabisul în vederea consumului propriu, rezultă și din cantitatea relativ mică a acestuia, precum și din împrejurarea că recurentul-inculpat se afla doar în tranzit pe teritoriul României.
Introducerea în țară, respectiv acțiunea de aducere din străinătate, prin orice mijloace de droguri, implică producerea urmării imediate care constă în crearea unei stări de pericol pentru sănătatea uneia sau mai multor persoane care ar urma să le achiziționeze pentru a le consuma.
Ori, în cauză, este mai presus de orice îndoială că trecerea peste frontieră a drogurilor s-a făcut în scopul consumului propriu, acțiunea de introducere în țară fiind absorbită în latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 referitoare la consumul propriu de droguri.
în consecință, având în vedere considerentele expuse, înalta Curte, conform art. 38515 pct. 2 lit. d), va admite recursul declarat peste termen de inculpatul O.O. împotriva deciziei penale nr. 644/2003 a Curții de Apel București, secția I penală, va casa decizia penală și în parte sentința penală sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei.
în temeiul art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (care constituie legea penală mai favorabilă, având în vedere că de la săvârșirea faptei și până la soluționarea recursului. Legea nr. 143/2000 a fost modificată prin Legea nr. 522/2004, prevăzând o sancțiune mai blândă în cazul consumului de droguri de risc, în raport cu consumul de droguri de mare risc), text de lege în baza căruia va pronunța condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei care se va aplica inculpatului, înalta Curte va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, se va avea în vedere natura și gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările comiterii, precum și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a fost sincer, recunoscând și regretând fapta, este încadrat în muncă, fiind caracterizat pozitiv, după cum rezultă din actele depuse la dosar, și prezintă un handicap sever (atrofiere a mușchiului pulpei piciorului).
în consecință, înalta Curte va aplica inculpatului o pedeapsă egală cu durata perioadei duratei arestării preventive și va constata că a executat pedeapsa.
Se va dispune punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3618/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3602/2006. Penal → |
|---|
