ICCJ. Decizia nr. 3627/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3627/2006
Dosar nr. 2805/3/2006
Şedinţa publică din 7 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 334 din 23 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 2805/3/2006, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.P. la 5 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia acestuia de la 22 decembrie 2005 la zi.
În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla în municipiul Bucureşti, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
Prin aceeaşi sentinţă penală, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.T.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate a inculpatului din executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 198 din 3 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4954 din 4 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a contopit restul rămas neexecutat de 807 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în speţă, urmând ca inculpatul A.T.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia acestuia de la 22 decembrie 2005 la zi.
În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla în municipiul Bucureşti, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.
S-a luat act că partea vătămată O.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.
A fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarea situaţie:
La data de 21 decembrie 2005, în jurul orei 20,00, inculpaţii C.P. şi A.T.M. s-au deplasat în zona Bd. Bucureştii Noi, sector 1, unde au aşteptat aproximativ o oră într-o staţie R.A.T.B., aflată la intersecţia cu B. Gloriei. În jurul orelor 20,45 – 21,00, observând trei persoane de sex feminin ieşind dintr-un magazin, situat pe Bd. Bucureştii Noi, cei doi inculpaţi au luat hotărârea de a sustrage o geantă, aflată în mâna uneia dintre ele.
În executarea acestei rezoluţii infracţionale, inculpatul C.P. s-a apropiat de partea vătămată O.M., fiind însoţit de inculpatul A.T.M., care s-a aşezat la aproximativ 5 metri în spatele părţii vătămate. Inculpatul C.P. a smuls din mâna părţii vătămate o geantă, în care se aflau: acte personale, un telefon mobil şi suma de 300 RON, după care a părăsit în fugă locul faptei, fiind urmat de celălalt inculpat.
După sustragerea bunului, cei doi inculpaţi au fugit pe străzile din apropiere, fiind urmaţi de partea vătămată şi martorul C.I. Inculpatul C.P. a pătruns în curtea SC D. SA şi a aruncat pe jos geanta sustrasă, aceasta fiind recuperată de martor şi restituită părţii vătămate.
Totodată, organele de poliţie sosite la faţa locului au procedat la imobilizarea celor doi inculpaţi şi conducerea lor la sediul secţiei de poliţie.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic stabilită de instanţa de fond, pe baza analizei coroborate a ansamblului probator administrat în ambele faze ale procesului penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, natura şi împrejurările concrete în care fapta a fost comisă (loc public, pe timp de noapte, de două persoane împreună), gradul de pericol social ridicat ce caracterizează faptele de tâlhărie comise în aceste împrejurări, frecvenţa acestui gen de infracţiuni pe raza municipiului Bucureşti, participaţia concretă a fiecărui inculpat la consumarea infracţiunii, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.
Pentru inculpatul C.P., Tribunalul a reţinut că, deşi acesta nu are un loc de muncă stabil, lucrează ocazional ca zidar şi nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciind aceste împrejurări drept circumstanţă atenuantă conform art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi dând eficienţă prevederilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Referitor la inculpatul A.T.M., instanţa a reţinut că, pe parcursul procesului penal, acesta a avut o atitudine nesinceră încercând să transfere întreaga vinovăţie asupra coinculpatului C.P., nu are ocupaţie sau loc de muncă şi este recidivist, fiind condamnat anterior pentru o faptă de acelaşi gen, iar săvârşirea prezentei infracţiuni la scurt timp după liberarea sa condiţionată relevă perseverenţă infracţională şi neînţelegerea consecinţelor socialmente periculoase ale faptelor sale.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpaţii C.P. şi A.T.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, prin apărător, redozarea pedepsei pentru inculpatul C.P. şi achitarea în temeiul prevăzute de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru inculpatul A.T.M.
Prin Decizia penală nr. 280/ A din 6 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.P. şi A.T.M., apreciind ca legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.
Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii, solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând Decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de aceştia.
Instanţa de control judiciar, în mod just, a confirmat soluţia pronunţată de prima instanţă prin respingerea apelurilor declarate de inculpaţi.
Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpatul A.T.M. prin care solicită achitarea, se constată că susţinerile acestui inculpat în sensul că nu ar fi săvârşit fapta sunt infirmate de probele administrate în cauză.
Astfel, din declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile coinculpatului C.P., declaraţiile martorilor C.I., C.G. şi S.A., procesul verbal de constatare a infracţiunii şi de prindere a inculpaţilor în flagrant rezultă cu certitudine că inculpatul A.T.M. a săvârşit fapta care i s-a reţinut în sarcină şi pentru care a fost condamnat.
Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpatul C.P., prin care acesta solicită reducerea pedepsei, Înalta Curte apreciază că la individualizarea pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, modul şi împrejurările comiterii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului (nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, lucrează ocazional ca zidar), aspecte ce au condus la aplicarea unei pedepse care, prin cuantum şi modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 52 C. pen.
De altfel, în cauză s-au aplicat acestui inculpat dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen. şi s-a redus pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.T.M. şi C.P., împotriva deciziei penale nr. 280 din 6 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 22 decembrie 2005 la 7 iunie 2006, pentru fiecare inculpat.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile apărătorulu.
desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3623/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3629/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
