ICCJ. Decizia nr. 3729/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3729/2006
Dosar nr. 40812/3/2005
Şedinţa publică din 12 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 270 din 3 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi inculpaţii P.M. şi A.R.A., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., la câte 7 ani închisoare fiecare cu aplicarea pentru ambii inculpaţi a dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi au fost deduse din pedepse perioadele arestării preventive de la 17 septembrie 2005 la zi, pentru inculpatul P.M. şi de la 27 septembrie 2005 la zi, pentru inculpatul A.R.A.
S-a luat act că partea vătămată C.C. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în fapt, că în seara zilei de 17 septembrie 2005, în jurul orelor 21,40, aflându-se pe Şos. Mihai Bravu, în apropiere de intersecţia cu str. Vatra Luminoasă, partea vătămată C.C. a fost acostată de cei doi inculpaţi, A.R.A. lovind-o cu pumnul în faţă iar P.M. trăgând-o de păr şi smulgându-i geanta de pe umăr după care au fugit.
Cei doi au fost urmăriţi de un echipaj de poliţie aflat în zonă fiind prins mai întâi P.M., apoi după câteva zile celălalt.
Prejudiciul cauzat a fost acoperit prin restituirea bunului sustras.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost reţinute în baza procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit de organele de urmărire penală, a declaraţiilor părţii vătămate C.C., care i-a indicat pe inculpaţi ca autori ai tâlhăriei, a declaraţiei martorului A.M., a procesului verbal de conducere în teren, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, care au recunoscut faptele săvârşite.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 275/ A din 6 aprilie 2006, a respins apelurile declarate de inculpaţi împotriva hotărârii primei instanţe considerând nefondate apelurile inculpaţilor, P.M. în sensul lipsei probelor de vinovăţie şi A.R.A. în sensul că pedeapsa aplicată ar fi prea severă.
Astfel, instanţa de control judiciar a constatat că faptele sunt pe deplin dovedite şi că pedepsele aplicate sunt conforme cu pericolul social al infracţiunii săvârşite.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal ambii inculpaţi.
În recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., inculpatul A.R.A. a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea ei, prin admiterea recursului declarat.
La rândul său recurentul inculpat P.M., invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., a susţinut în principal că soluţia de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt lipsind probele de vinovăţie şi în subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea severă impunându-se reducerea ei.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, instanţele, au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea în seara de 17 septembrie 2005, în loc public a infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Probele administrate în cauză menţionate anterior au confirmat că în baza înţelegerii prealabile cei doi au desfăşurat o activitate simultană şi conjugată constând în aceea că au acostat-o pe stradă pe partea vătămată, inculpatul A.R.A. lovind-o cu pumnul în faţă şi P.M. trăgând-o de păr şi luându-i geanta, după care ambii făptuitori au fugit de la locul infracţiunii fiind urmăriţi de organele poliţiei aflate în zonă.
Această infracţiune a fost recunoscută de inculpaţi, atât la urmărirea penală cât şi în faţa primei instanţe, declaraţiile lor coroborându-se pe deplin cu cele ale persoanei vătămate, ale martorului ocular şi procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante. Ca atare, revenirea în apel şi apoi în recurs asupra recunoaşterii iniţiale numai de către inculpatul P.M. este nejustificată.
Iniţial soluţia de condamnare a celor doi coautori ai tâlhăriei este conformă cu probele de vinovăţie administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de recurentul inculpat P.M.
Referitor la pedepsele de câte 7 ani închisoare aplicate inculpaţilor se constată că acestea au fost individualizate chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social grav al faptei, împrejurările săvârşirii ei şi persoana inculpaţilor care nu au antecedente penale.
Se mai constată că aceste pedepse sunt de natură a asigura potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi integrarea în comunitate a inculpaţilor.
Întrucât au fost respectate dispoziţiile legale arătate iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor împrejurări cărora să le poată fi conferită semnificaţia juridică a circumstanţelor atenuante, conform art. 74 C. pen., spre a fi posibilă coborârea sancţiunilor sub minimul legal, criticile formulate de inculpaţi în sensul greşitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.
Faţă de considerentele arătate, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nereţinând incidenţa vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în examinare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge recursurile declarate de inculpaţii A.R.A. şi P.M., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se vor deduce din pedepsele aplicate duratele arestării preventive de la 27 septembrie 2005 la 12 iunie 2006, pentru inculpatul A.R.A. şi de la 17 septembrie 2005 la 12 iunie 2006, pentru inculpatul P.M.
Se va stabili ca onorariile pentru apărătorul din oficiu să fie avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.R.A. şi P.M. împotriva deciziei penale nr. 275/ A din 6 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 27 septembrie 2005 la 12 iunie 2006, pentru inculpatul A.R.A. şi de la 17 septembrie 2005 la 12 iunie 2006, pentru inculpatul P.M.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3518/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4465/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
