ICCJ. Decizia nr. 4787/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4787/2006
Dosar nr. 2335/44/2006
Şedinţa publică din 16 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 132 din 12 aprilie 2006, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul O.V., la:
- 17 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de 464 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2745/2003 a Judecătoriei Vaslui şi contopirea acestui rest, cu pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, inculpatul O.V. urmează să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 17 ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar din pedeapsa de executat s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 ianuarie 2006, la zi.
Prin aceeaşi sentinţă inculpatul a fost obligat să plătească:
- părţii vătămate D.M., suma de 2.500 lei RON cu titlu de daune morale;
- C.A.S. Vrancea, suma de 6.901 lei RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare şi de transport ambulanţă, cu dobânda legală aferentă, calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la achitarea totală a debitului;
- statului suma de 600 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei RON reprezintă onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul O.V. îşi are domiciliul stabil în comuna Dumeşti – judeţul Vaslui şi lucra ca zilier în comuna Milcovul – judeţul Vrancea, fiind găzduit de numita R.D.
În seara zilei de 6 ianuarie 2006, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu prietenul său I.E., la locuinţa închiriată de acesta din urmă, până în jurul orelor 2,00, când a spus că merge să se culce.
Inculpatul a plecat la locuinţa părţii vătămate D.M., femeie în vârstă de 84 de ani, care locuia singură într-o anexă a casei, cu scopul de a sustrage bani şi bunuri.
După ce a intrat în curtea imobilului, inculpatul a spart un geam cu cotul mâinii drepte şi s-a urcat pe un butoi din plastic, în scopul de a pătrunde în interior.
Din cauza greutăţii, butoiul pe care s-a urcat inculpatul a cedat, motiv pentru care acesta s-a folosit de o buturugă, reuşind să pătrundă într-o cameră care era folosită drept magazie.
Alertată de zgomotele produse, partea vătămată a ieşit afară şi văzând geamul spart, de frică, s-a retras în locuinţă, închizând uşa cu cheia.
Între timp, inculpatul a pătruns în holul care lega camera în care se afla partea vătămată cu magazia şi la întâlnirea cu aceasta a lovit-o cu pumnii în zona capului, cerându-i să-i dea toţi banii pe care îi are în casă.
Pentru că partea vătămată a spus că nu are bani, inculpatul a continuat să o lovească şi a urmărit-o până în camera unde aceasta locuia şi unde a căzut la podea în stare de inconştienţă.
După ce a controlat prin cameră, nemulţumit că nu a găsit bani sau bunuri de valoare, inculpatul s-a întors în magazie unde a consumat un pahar cu ţuică, dintr-un recipient şi a luat aproximativ 2 kg de cârnaţi şi un bidon cu 5 litri cu ţuică, după care a părăsit locul faptei prin geamul spart.
Înainte de a părăsi locuinţa, inculpatul a smuls firul de la receptorul telefonului pentru ca partea vătămată să nu poată comunica, după care a închis uşa cu cheia pe care a luat-o cu el (cheia).
În jurul orei 5,00, inculpatul s-a deplasat, din nou, la prietenul său I.E. şi concubina acestuia cărora le-a spus că produsele le are de la gazda sa. Cei trei au prăjit şi mâncat cârnaţii şi au băut aproximativ un litru de ţuică, restul fiind pusă în două bidoane din plastic de câte 2 litri.
Pentru a nu fi descoperit, inculpatul a pus bidonul, în care s-a aflat ţuica sustrasă, pe foc.
Partea vătămată şi-a revenit, în jurul orei 9,00, din ziua de 7 ianuarie 2006, când a conectat telefonul şi a anunţat-o pe fiica sa, M.A. despre cele întâmplate.
Partea vătămată a fost transportată de urgenţă la spital, unde a fost internată în perioada 7 ianuarie 2006 – 13 februarie 2006, şi tratată pentru leziunile suferite.
Conform raportului de constatare medico-legală, partea vătămată D.M. a prezentat multiple echimoze frontale, echimoze buza superioară, echimoză şi plagă contuză mentonieră, echimoză cervicală, echimoză coapsă stângă, fractură epifiză metacarp V dreapta, fractură col femural stâng, leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 90 – 100 de zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul O.V. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care a considerat-o prea severă, solicitând a se dispune reducerea ei prin reaprecierea criteriilor de individualizare.
Tribunalul Galaţi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 187/ A din 3 iulie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat pe care l-a obligat la plata sumei de 200 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei RON, reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a fi virată către Baroul Galaţi, din fondurile Ministerului Justiţiei.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, la zi, durata reţinerii şi arestării preventive.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că prima instanţă a efectuat o judicioasă operaţiune de individualizare a pedepsei, având în vedere modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit fapta, gradul deosebit de ridicat de pericol social al acesteia, urmările produse şi care s-ar fi putut produce asupra părţii vătămate, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Referitor la modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit fapta, s-a arătat că acesta avea cunoştinţă de faptul că partea vătămată era o persoană în vârstă, de 84 de ani, că locuieşte singură şi deci nu are posibilitatea de a se apăra, cunoştea topografia locuinţei, deoarece lucrase cu ziua la aceasta.
Gravitatea şi pericolul faptei este dat şi de faptul că inculpatul a comis fapta în timpul nopţii, ştiind că datorită acestui fapt există puţine posibilităţi de a fi descoperit, dar şi de multiplele şi gravele leziuni cauzate părţii vătămate care au necesitat un număr însemnat de zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare.
Cu privire la circumstanţele personale ale inculpatului s-a arătat că acesta are 32 de ani, nu are o ocupaţie stabilă, nu a satisfăcut stagiul militar, este despărţit de soţie ca urmare a săvârşirii unor fapte cu caracter penal, iar pe parcursul procesului penal a fost nesincer, susţinând că el numai a împins pe partea vătămată, iar leziunile suferite de aceasta s-au datorat căderii pe treptele de beton din camera în care aceasta dormea, cum şi faptul că acesta este recidivist, anterior, fiind condamnat pentru săvârşirea unor fapte de furt şi violare de domiciliu.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul O.V. pe care a criticat-o cu privire la severitatea pedepsei aplicată, a cărei reducere a solicitat-o prin reaprecierea criteriilor de individualizare, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpatul O.V. este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că în cauză a fost reţinută o corectă stare de fapt, confirmate de probele existente la dosar, iar fapta a fost încadrată în textele de lege corespunzătoare.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului se constată că este exagerată, instanţele acordând o însemnătate mai mare pericolului social al faptei în detrimentul celorlalte criterii de individualizare. Aceasta nu înseamnă că fapta, în modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă dar şi a consecinţelor produse, prezenta un grad de pericol social redus, dar în procesul de individualizare a pedepsei trebuie să existe un echilibru între criteriile care imprimă un caracter agravat faptei şi cele care privesc persoana inculpatului, astfel ca în final pedeapsa ce urmează a fi aplicată să fie aptă a contribui la realizarea prevederilor art. 52 C. pen.
În cauză se constată că aplicarea inculpatului a unei pedepse de 17 ani închisoare, situată în imediata apropiere a limitei maxime prevăzute de textul de lege incriminator este exagerată, semănând mai mult cu o răzbunare din partea societăţii, fără însă a fi aptă prin conţinutul său să-l facă pe inculpat să înţeleagă că trebuie să răspundă pentru faptele sale şi mai ales să-l convingă că pedeapsa ce urmează să o execute nu constituie altceva decât, mai întâi un mijloc de reeducare a sa şi numai după aceea un act de represiune în sensul de apărare a societăţii de fapte cu caracter penal, dar şi de prevenire de săvârşire pe viitor de astfel de fapte.
Pentru considerentele arătate urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul O.V. este fondat, a fi admis, a casa atât Decizia atacată cât şi hotărârea primei instanţe, numai în ce priveşte pedeapsa privativă de libertate ce se va reduce, ca urmare a reaprecierii criteriilor de individualizare.
Având în vedere că în cauză s-a dispus revocarea liberării condiţionată pentru un rest de pedeapsă rămas neexecutat, mai întâi se va dispune descontopirea pedepsei rezultantă aplicată de prima instanţă în pedeapsa aplicată în cauză şi restul rămas neexecutat pentru care s-a dispus revocarea, după care se va proceda la reducerea pedepsei aplicată inculpatului pentru fapta comisă în prezenta cauză, menţinerea revocării liberării condiţionată dispusă pentru restul rămas neexecutat în discuţie şi contopirea acestuia cu pedeapsa ce se va aplica, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate şi se va deduce la zi durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului.
Întrucât urmare a admiterii recursului declarat de inculpat în cauză nu există culpă procesuală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecata prezentei căi de atac vor fi suportate de stat, iar onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva deciziei penale nr. 187/ A din 3 iulie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 132 din 12 aprilie 2006 a Tribunalului Vrancea şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare în pedepsele componente şi anume:
- 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 C. pen.
- restul neexecutat de 464 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2745/2003 a Judecătoriei Vaslui.
Modifică pedeapsa principală privativă de libertate, pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 C. pen., în sensul că o reduce de la 17 ani închisoare la 12 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., revocă liberarea condiţionată a restului neexecutat de 464 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2745/2003 a Judecătoriei Vaslui, pe care-l contopeşte cu pedeapsa principală aplicată prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 ianuarie 2006 la 16 august 2006.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4607/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4957/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
