ICCJ. Decizia nr. 3742/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3742/2006
Dosar nr. 7535/1/2006
Şedinţa publică din 12 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 22/ PI din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Timiş au fost condamnaţi inculpaţii:
1. L.L.G., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani şi s-au aplicat dispoziţiile art. 359 C. proc. pen., ş.
2. P.C.R., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen.
Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul L.L.G. a sumelor de 700.000 ROL, 800.000 ROL şi 1.200.000 ROL obţinute din vânzarea rezinei de cannabis în zilele de 3 octombrie 2004, 5 octombrie 2004 şi 18 octombrie 2004.
S-a constatat că au fost consumate în procesul analizelor de laborator cantităţile de 1,5 grame şi 1,70 grame rezină de cannabis.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în fapt, că în zilele de 3, 5 şi 18 octombrie 2004, inculpatul L.L.G. a pus în vânzare şi a vândut cantitatea totală de 1,50 grame rezină de cannabis.
S-a mai reţinut că acest inculpat a contribuit la identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane fiind aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Referitor la inculpatul P.C.R. s-a reţinut că a fost surprins în flagrant la data de 19 octombrie 2004 în timp ce vindea 1,70 grame rezină de cannabis.
Pentru ambii inculpaţi s-au aplicat pedepse sub minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, în cazul inculpatului L.L.G., dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi în cazul inculpatului P.C.R. dispoziţiile circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., constând în conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunii şi comportamentul sincer din timpul procesului.
S-a apreciat, că scopul pedepsei aplicate inculpatului L.L.G., poate fi atins şi fără executarea acesteia.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 158/ A din 17 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.C.R.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a considerat neîntemeiată critica formulată în sensul greşitei individualizări a pedepsei sub aspectul modalităţii de executare şi solicitarea de aplicare a dispoziţiilor art. 81 C. pen., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.C.R. care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 şi 14 C. proc. pen., a susţinut că instanţa a omis să aplice dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi că pedeapsa aplicată este greşit individualizată sub aspectul modalităţii de executare.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi a hotărârii primei instanţe, aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, reducerea pedepsei aplicată şi suspendarea condiţionată a executării ei.
Recursul declarat este întemeiat aşa cum se va arăta în continuare.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului P.C.R. în săvârşirea la data de 19 octombrie 2004 a infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Probele administrate în cauză respectiv procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi declaraţiile martorului R.L., au confirmat că la data arătată inculpatul a vândut martorului menţionat, cu suma de 800.000 lei cantitatea de 1,70 grame rezină de cannabis, drog de risc prevăzut în tabelul III anexă la Legea nr. 143/2000.
Această faptă a fost recunoscută de inculpat, care a avut o conduită sinceră pe parcursul întregului proces penal.
2. Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 persoana care a comis una din infracţiunile prevăzute de art. 2 – art. 10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Pentru a fi incidente aceste dispoziţii de favoare este necesar a se dovedi că pe plan subiectiv inculpatul acţionează cu intenţia de denunţare a unei alte persoane care a săvârşit asemenea infracţiuni şi totodată de facilitare a identificării în vederea tragerii la răspundere penală a acestei persoane.
În absenţa întrunirii acestor condiţii şi adoptării unei poziţii ce vădeşte o revenire asupra poziţiei iniţiale, prin acte ori gesturi de natură a obstacula identificarea altor făptuitori, inculpatul nu poate beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă.
Or, din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul, după ce mai întâi a acceptat să coopereze cu organele de urmărire penală şi să cumpere o cantitate de haşiş de la persoana denunţată, i-a transmis acesteia prin semne şi prin mimică de avertizare, un semnal de pericol, situaţie în care persoana vizată înţelegând mesajul nu i-a mai vândut droguri şi nu a adus suma de bani oferită.
În acest mod acţiunea a fost compromisă, iar organele de urmărire penală au abandonat planul iniţial.
Aşa fiind, instanţele au apreciat în mod justificat că nu pot fi aplicate dispoziţiile legale arătat şi în consecinţă critica formulată de inculpat în sensul omisiunii aplicării aceloraşi dispoziţii nu poate fi primită.
3. Referitor la pedeapsa de 2 ani închisoare sub minimul legal, aplicată se constată că instanţele au făcut o justă individualizare a sancţiunii prin aceea că au recunoscut în mod corect în favoarea inculpatului P.C.R., conform art. 72 şi 74 lit. a) şi c) C. pen., constând în conduita anterioară general bună anterioară săvârşirii faptei şi comportarea sinceră în cursul procesului penal.
Deoarece această pedeapsă este conformă cu pericolul social al faptei, ţine seama de împrejurările săvârşirii ei şi de persoana inculpatului nu există motive de reconsiderare a cuantumului ei.
Având în vedere datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului care nu are antecedente penale, este în clasa a XIII-a la Liceul T. Tanasescu Timişoara, a recunoscut şi regretat fapta comisă, şi analizând perspectivele de reinserţie socială, instanţele aveau posibilitatea să constate că scopul preventiv şi reeducativ al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia şi să aplice dispoziţiile art. 81 C. pen.
Întrucât nu au procedat astfel şi au aplicat o pedeapsă greşită sub aspectul modalităţii de executare, hotărârile pronunţate sunt supuse casării, conform art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
4. Faţă de considerentele ce preced, Curtea, constatând întemeiat acest motiv de casare, urmează, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admite recursul declarat de inculpatul P.C.R. şi a casa hotărârea atacată şi sentinţa primei instanţe numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Rejudecând, în aceste limite, Curtea, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executare, va dispune, în baza art. 81 şi 82 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Se vor aplica dispoziţiile art. 359 C. proc. pen., şi se vor înlătura cele ale art. 71 şi 64 C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.C.R. împotriva deciziei penale nr. 158/ A din 17 aprilie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează sus-menţionata decizie precum şi sentinţa penală nr. 22 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Timiş, secţia penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
În baza art. 81 şi 82 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe o durată de 4 ani.
Face aplicarea art. 359 C. proc. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3738/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3760/2006. Penal → |
|---|
