ICCJ. Decizia nr. 3798/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3798/2006
Dosar nr. 7800/1/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45 din 31 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 31 august 2005 în dosarul nr. 174/P/2005, pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petentul T.I. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de M.C., vicepreşedintele Judecătoriei Craiova şi D.C., prin procuror al parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi favorizarea infractorului, constând în aceea că, în mod nelegal, aceştia au respins plângerile pe care le-a formulat împotriva soluţiei dată în dosarul nr. 3788/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, de către procurorul N.R. de la acelaşi parchet.
Conform cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că T.I. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi, solicitând efectuarea de cercetări faţă de P.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), constând în aceea că în raportul de expertiză judiciară efectuat în dosarul civil nr. 7940/2002 al Tribunalului Dolj a înscris datele corespunzătoare adevărului, cu privire la terenul în litigiu şi „a dat dovadă de obedienţă faţă de Primăria Filiaşi şi C.E.F.".
Cauza a fost înaintată de poliţie Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de P.M., pentru infracţiunea reclamată de petent, propunere confirmată de procurorul N.R., prin rezoluţia nr. 3788/P/2004 din 20 septembrie 2004.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere iniţial la prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, plângere ce i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, apoi s-a adresat cu plângere la Judecătoria Craiova, unde, de asemenea, vicepreşedintele M.C. i-a respins-o, ca neîntemeiată, hotărâre rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului declarat de petent la Tribunalul Dolj.
Prin rezoluţia nr. 174/P/2005 de la 31 august 2005 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de N.R., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, D.C., Prim Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova şi M.C., vicepreşedintele Judecătoriei Craiova, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 264 C. pen.
În cauză s-a constatat că faptele reclamate de petent nu există, astfel încât s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei trei intimaţi.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova petentul T.I., iar prin rezoluţia nr. 3987/II/2/2005 de la 28 octombrie 2005 aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată, apreciindu-se că atât procurorii N.R. şi C.D. cât şi judecătorul M.C. au făcut o evaluare a probelor, au interpretat şi aplicat prevederile legale în materie potrivit convingerii proprii.
Şi împotriva acestei rezoluţii petentul T.I. a formulat plângere, conform art. 2781 C. proc. pen., arătând că cei trei intimaţi nu au manifestat rol activ în aflarea adevărului şi solicitând ca, printr-un proces echitabil, să se pronunţe o hotărâre temeinică şi legală, respectiv admiterea plângerii, casarea celor două rezoluţii şi începerea urmăririi penale faţă de intimaţi şi de P.M.
Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că în mod just s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii N.R., D.C. şi M.C. deoarece în cauză nu se constată existenţa unor elemente ce ar caracteriza infracţiunile de abuz în serviciu şi favorizarea infractorului, prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., reclamate de petentul T.I.
Astfel, cei trei magistraţi soluţionând cauza sau după caz plângerile petentului şi făcând o evaluare a probelor, au interpretat şi aplicat prevederile legale în materie, potrivit convingerii proprii, iar conform actelor premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă indicii de săvârşire de către aceştia a infracţiunilor reclamate de petent.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul T.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând pe larg considerentele plângerii iniţiale, ce îl vizează pe numitul P.M., care a fost instrumentată în mod necorespunzător de procurorii intimaţi, precum şi de judecătorul fondului, aceştia neavând cunoştinţe de specialitate topografică care să le permită evaluarea cu profesionalism a probelor. În concluzie, recurentul petent solicită casarea sentinţei recurate şi începerea urmăririi penale faţă de intimaţii - magistraţi şi faţă de numitul P.M.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că activităţile desfăşurate de intimaţi, în calitate de procurori care au instrumentat dosarul penal nr. 3788/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova şi, respectiv, de judecător al cauzei ce a avut ca obiect plângerea împotriva acestor rezoluţii, nu întrunesc elemente ce ar caracteriza infracţiunile reclamate prin plângerea penală. Din probele administrate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către intimaţii – magistraţi, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului, simplul fapt că rezoluţiile sau hotărârea judecătorească au fost nefavorabile intereselor petentului neputând constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a intimaţilor. Pe de altă parte, verificarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penală ale parchetului se face de către instanţă în procedura stabilită de art. 2781 C. proc. pen. iar, în ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti, controlul judiciar se exercită de către instanţa ierarhic superioară, nicidecum pe calea plângerii penale împotriva magistraţilor; în speţă, petentul a uzat de calea de atac a recursului, însă acesta i-a fost respins, ca nefondat, de către Tribunalul Dolj, fără ca petentul, pentru identitate de motive, să formuleze plângere penală şi împotriva judecătorilor care au pronunţat Decizia din recurs.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că atât rezoluţiile procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.I. împotriva sentinţei penale nr. 45 din 31 martie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 60 RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3794/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3856/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
