ICCJ. Decizia nr. 3870/2006. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3870/2006
Dosar nr. 7530/1/2006
Şedinţa publică din 16 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 333 din 24 iunie 2006, Tribunalul Braşov a admis cererea de contopire formulată de condamnatul N.E. şi a aplicat acestuia o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare cu executare în detenţie.
S-a reţinut că analizând comparativ datele la care s-au comis faptele, cu cele la care au rămas definitive hotărârile de condamnare, tribunalul a constatat că infracţiunile pentru care s-au aplicat pedepse condamnatului N.E. nu sunt concurente toate deodată, fiecare infracţiune fiind în acelaşi timp o componentă a concursului de infracţiuni în raport cu o parte a infracţiunilor şi un termen al recidivei în raport cu alte infracţiuni.
În raport cu multitudinea de fapte comise de N.E. care au făcut obiectul unor soluţii de condamnare, perioada de timp în care s-au săvârşit (1996-2000) şi multitudinea localităţilor în care s-au comis a îngreunat cercetarea şi judecarea faptelor, instanţa de fond a dat eficienţă mai întâi stării de recidivă şi apoi dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni.
Totodată, prima instanţă a reţinut că pentru faptele pentru care s-au aplicat pedepse condamnatului au fost comise în perioada anilor 1996 - 2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 546/2001, lege care a modificat înţelesul termenului de consecinţe deosebit de grave C. pen., astfel încât privind la acest moment prejudiciile create prin faptele inculpatului la nivelul anilor la care s-au comis, multitudinea şi similitudinea faptelor şi a modului de operare a constatat că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă care să se circumscrie scopurilor în vederea cărora s-a stabilit.
Împotriva hotărârii a declarat apel condamnatul solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal pentru ca această instanţă să aibă în vedere şi sentinţa penală nr. 5456/2005 a Tribunalului Dolj precum şi alte dosare aflate pe rolul altor instanţe. Totodată, a cerut deducerea pedepselo.
Prin Decizia penală nr. 87/ AP din 10 martie 2006 pronunţată în dosarul nr. 778/P/AP/2005, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a respins apelul declarat de condamnatul N.E. împotriva sentinţei penale nr. 333/2005 a Tribunalului Braşov, pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat şi apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
- împrejurarea că instanţa de fond, la data pronunţării apelului, a avut în vedere, în rezolvarea fondului cauzei, toate hotărârile definitive referitoare la condamnatul N.E.;
- faptul că din actele dosarului nu rezultă că cel condamnat ar fi executat o pedeapsă de 10 luni închisoare în anul 1998 ce ar fi trebuit computată;
- că prima instanţă a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 449 alin. (1) C. proc. pen., şi ale art. 39 C. pen., şi a efectuat o justă individualizare a pedepsei.
Împotriva deciziei penale nr. 87/AP/2006 a Curţii de Apel Braşov, a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, din considerentele ce se vor arăta.
Astfel, critica recurentului potrivit căreia instanţa de fond nu a contopit toate hotărârile pronunţate care-l priveau pe condamnat, nu poate fi primită. Hotărârea primei instanţe, menţinută de instanţa de apel este legală şi temeinică, sub aspectul contopirii pedepselor aplicate condamnatului prin hotărârile penale rămase definitive.
La data pronunţării sentinţei penale nr. 333/2005, Tribunalul Braşov a soluţionat cauza ţinând cont de toate hotărârile penale definitive care-l priveau pe condamnat, menţionate în cazierul său judiciar.
Totodată, Înalta Curte constată că în mod corect nici instanţa de apel nu a contopit pedepsele aplicate condamnatului prin alte sentinţe pronunţate nedefinitive, întrucât l-ar fi privat p acesta de o cale jurisdicţională de atac.
Tot astfel, nici susţinerea condamnatului că nu i s-ar fi computat din pedeapsă, perioada de un an şi o zi închisoare executată (în apel a susţinut că această perioadă ar fi fost de 10 luni închisoare) nu poate fi reţinută. Dincolo de faptul că recurentul condamnat nu a precizat nici o dovadă care să ateste în ce bază ar fi executat pedeapsa la care se referă, dar nici din actele dosarului nu rezultă că acesta ar fi executat pedeapsa închisorii şi în alte perioade decât cele deduse în mod corect de prima instanţă.
În sfârşit cât priveşte cererea recurentului de a i se reduce sporul de 5 ani închisoare, Înalta Curte constată, de asemenea, că instanţele anterioare au efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate.
S-au avut în vedere numărul foarte mare al faptelor penale comise de condamnat, într-un timp relativ scurt, natura şi gravitatea acestora, perseverenţa infracţională a condamnatului şi specializarea sa privind modul de operare.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul condamnatului N.E., iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat şi pentru apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.E. împotriva deciziei penale nr. 87/ AP din 10 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Obligă condamnatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3856/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3901/2006. Penal → |
|---|
