ICCJ. Decizia nr. 3902/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3902/2006
Dosar nr. 8051/1/2006
Şedinţa publică din 19 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. nr. 582 din 28 noiembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 2267/P/2005, s-a dispus, în baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., condamnarea inculpatului P.S., la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 24 noiembrie 2005 până la zi şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către părţile civile şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt.
În ziua de 22 mai 2005, în jurul orelor 19,00, între victima M.M. şi P.N., soţia inculpatului a izbucnit un conflict, prima intrând în curtea locuinţei inculpatului, unde a început să o agreseze pe P.N.
În acest timp, inculpatul care se afla la poarta locuinţei stând de vorbă cu martorul F.E. şi nu ştia ce se întâmplase anterior, a intervenit în conflictul dintre cele două femei, reuşind împreună cu fiul său să o scoată pe victimă în stradă.
Aici a intervenit în conflict şi soţul victimei, M.M., care a început să se bată cu fiul inculpatului.
În aceste condiţii inculpatul P.S. a luat un arac şi a lovit victima în cap de două ori.
Ca urmare a agresiunii victima a suferit un traumatism cerebral grav, cu fracturi cominutive parieto – temporale dreapta, hematom extradural şi fractură de boltă şi bază de craniu, iar pe data de 26 mai 2005 a decedat.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă M.M. şi inculpatul P.S.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond pentru greşita interzicere a tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), greşita stabilire a despăgubirilor civile fiind ignorată reţinerea stării de provocare, precum şi pentru nepronunţarea instanţei cu privire la despăgubirile periodice faţă de cei doi copii minori ai victimei.
În apelul său inculpatul a solicitat achitarea în condiţiile art. 44 C. pen., iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 123 din 12 aprilie 2006, pronunţată în dosarul nr. 20/P/2006, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul P.S., desfiinţând în parte sentinţa atacată.
În rejudecare a aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost interzise inculpatului numai drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 9.900.000 lei, prestaţie periodică globală şi în continuare câte 900.000 lei lunar către M.I.A., de la data rămânerii definitive a hotărârii până la intervenirea unei cauza legale de modificare sau încetarea a obligaţiei.
A fost redus cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul către C.A.S. Dolj la 450 lei noi.
S-a luat act că partea civilă M.M. nu şi-a însuşit apelul declarat de apărător.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Această din urmă decizie a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova criticând data de la care inculpatul a fost obligat la plata prestaţiei periodice în favoarea minorului M.I.A. precum şi modul în care a fost făcută individualizarea pedepsei.
De asemenea, hotărârea instanţei de apel a fost atacată cu recurs de inculpat, care, prin apărătorul ales, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., şi art. 44 C. pen., iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei pe care o consideră prea aspră.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul parchetului este fondat doar pentru motivul privind latura civilă, iar recursul inculpatului este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În privinţa datei de la care inculpatul P.S. a fost obligat la plata despăgubirilor civile periodice faţă de minor, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, stabilind ca acestea să fie plătite de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Având în vedere că prestaţia periodică globală în sumă de 9.900.000 lei vechi a fost calculată de la data săvârşirii faptei, 22 mai 2005, până la data judecării cauzei în apel, 12 aprilie 2006, despăgubirile periodice trebuiau acordate începând cu aceasta ultimă dată.
Critica parchetului cu privire la greşita individualizare a pedepsei este nejustificată, instanţa de apel aplicând inculpatului o pedeapsă corectă atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Având în vedere afecţiunile grave de care suferă inculpatul, vârsta acestuia (75 ani) şi nu în ultimul rând, starea de tulburare în care a comis infracţiunea, Înalta Curte constată că pedeapsa de 8 ani stabilită de instanţa de fond va avea drept consecinţă recuperarea inculpatului.
Solicitarea inculpatului de a fi achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât, în opinia sa, a săvârşit infracţiunea în condiţiile art. 44 C. pen., nu poate fi primită.
Astfel, potrivit art. 44 C. pen., pentru a se putea constata existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei trebuie îndeplinite mai multe condiţii şi anume:
a) existenţa unui atac material, direct, imediat şi injust;
b) existenţa unui pericol grav creat prin acest atac pentru persoana sa sau pentru drepturile celui atacat ori ale altuia sau pentru interesul public;
c) existenţa necesităţii a de înlătura atacul.
Aşa cum rezultă din probele administrate în cauză nu este îndeplinită cea de-a treia condiţie, în momentul în care inculpatul a reacţionat, victima nu se mai afla în curtea acestuia şi nici nu mai exercita vreun atac direct şi imediat asupra soţiei inculpatului.
Mai mult decât atât, în momentul aplicării loviturii ce i-au cauzat leziunile ce au condus la deces, victima era căzută în genunchi, fiind astfel în imposibilitatea de a riposta.
În atare situaţie nu poate fi reţinută legitima apărare în speţă, care să aibă drept efect înlăturarea caracterului penal al faptei şi pe cale de consecinţă achitarea inculpatului.
Nejustificat este şi cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat.
Aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa de apel a stabilit o pedeapsă în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen.
Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este unanim recunoscută ca fiind deosebit de gravă, deoarece face parte dintre cele care vizează însăşi esenţa persoanei şi anume viaţa.
Inculpatul a acţionat cu o violenţă ieşită din comun, ajutându-se de un obiect vulnerant (arac), pentru a rezolva un conflict minor ivit între familia sa şi victimă.
În aceste condiţii nu se poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care a operat instanţa de apel.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, şi va casa Decizia penală atacată numai cu privire de la data de la care inculpatul P.S. va fi obligat la plata prestaţiei periodice.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Conform dispoziţiilor cuprinse în art. 28510 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 mai 2005 până la 19 iunie 2006.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 123 din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul P.S.
Casează în parte Decizia penală atacată numai cu privire la data de la care inculpatul P.S. va fi obligat la plata prestaţiei periodice lunare în sumă de 900.000 lei ROL către partea civilă M.I.A., în sensul că aceasta se va plăti cu începere de la 12 aprilie 2006 până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de încetare a acestei obligaţii.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.S. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 mai 2005 la 19 iunie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3901/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3905/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
