ICCJ. Decizia nr. 3856/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3856/2006
Dosar nr. 9770/3/2005
Şedinţa publică din 16 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 147 din 2 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul M.C., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. a) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 20 februarie 2005, la zi.
Totodată, a fost confiscat un cuţit, corp delict, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 36.859.707 lei vechi către C.A.S. Bucureşti, cu dobânda legală aferentă şi a constatat că partea vătămată A.N. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în speţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul şi partea vătămată erau concubini, având şi un copil. La data de 22 octombrie 2004 între cei doi au avut loc discuţii referitoare la faptul că inculpatul nu avea un loc de muncă, motiv pentru care partea vătămată i-a cerut să plece din casă, având intenţia de a se despărţi.
În jurul orelor 22,30 s-au dus în camerele lor, ei locuind în apartamentul părinţilor părţii vătămată şi cu surorile ei.
Pe la ora 2,30 – 3,00 noaptea, partea vătămată A.N. a simţit că este strânsă de gât, s-a trezit şi a constatat că avea în jurul gâtului un şnur.
L-a văzut pe inculpat deasupra sa încercând să o sugrume, fiind lovită în momentul în care a încercat să strige după ajutor.
Voind să se ridice din pat inculpatul a scos un cuţit de sub pernă şi i-a aplicat o lovitură în gât. Partea vătămată a reuşit să se ridice din pat, a spart un pahar pentru a face zgomot, s-a îndreptat spre uşă, a lovit-o cu intenţia de a atrage atenţia, astfel că tatăl său a forţat uşa încuiată până a deschis-o.
Inculpatul a sărit pe fereastră în timp ce victima a fost transportată de urgenţă la spital unde a fost internată cu diagnosticul „Traheotomie, Pareză stângă". Raportul medico legal întocmit în cauză a concluzionat că victima a suferit leziuni care au necesitat 40 de zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa acesteia.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale întocmite, planşelor fotografice, declaraţiilor părţii vătămate, depoziţiilor martorilor A.I., A.Şt., A.I., N.D., H.A. şi B.F., actelor medicale şi raportului de expertiză medico-legală, probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 342 din 27 aprilie 2006, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi a schimbat încadrarea juridică din art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi la 3 ani interzicerea unor drepturi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost respins apelul inculpatului, apel ce a vizat în exclusivitate individualizarea pedepsei.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracţiunea de omor, învederând că nu a acţionat cu premeditare.
Totodată, a solicitat şi reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de recurs a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică, situaţie de fapt în concordanţă cu probele administrate în cauză.
Pentru existenţa premeditării, în sensul art. 175 lit. a) C. pen., se cere, pe de o parte, ca luarea rezoluţiei infracţionale să preceadă cu un oarecare timp activitatea infracţională, iar, pe de altă parte, ca această hotărâre, luată mai dinainte şi menţinută până în momentul executării, să se materializeze în unele activităţi de pregătire a infracţiunii.
În speţă, inculpatul nu numai că a luat hotărârea de a suprima viaţa victimei cu circa 4 ore mai înainte de săvârşirea faptei, fiind deci în situaţia de a reflecta suficient cu privire la comiterea infracţiunii, la timpul şi locul de realizare a ei, dar a făcut şi acte de pregătire, s-a înarmat cu un cuţit pe care l-a ascuns sub pernă pentru a-l folosi în eventualitatea în care nu ar fi reuşit să o sugrume pe concubina sa, a încuiat (pentru prima dată) uşa dormitorului prin interior, cu o cheie procurată în acest scop şi a desfăcut anterior grilajul metalic al ferestrei pentru a-şi asigura fuga.
În raport de aceste împrejurări, relevate de probele aflate la dosar, în mod judicios instanţa a ajuns la concluzia că tentativa la infracţiunea de omor a fost comisă cu premeditare şi a făcut aplicarea art. 175 lit. a) C. pen.
Şi cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat, pentru reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu este fondat.
Potrivit textului de lege menţionat, constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Din împrejurările comiterii faptei şi a modului în care a acţionat inculpatul nu se poate desprinde concluzia că în momentul săvârşirii faptei acesta se afla într-o puternică stare de tulburare, victima neexercitând asupra sa nici una din acţiunile arătate.
Ca atare, recursul declarat de inculpat nu este fondat şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Se va computa perioada arestării preventive, inculpatul urmând a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 342 din 27 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 20 februarie 2005 la 16 iunie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3798/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3870/2006. Penal. Cerere de contopire a... → |
|---|
