ICCJ. Decizia nr. 3900/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3900/2006
Dosar nr. 478/33/2006
Şedinţa publică din 19 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 731 din 20 decembrie 2005 Tribunalul Cluj, secţia penală, a dispus condamnarea inculpatului P.C., la pedeapsa închisorii de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestului preventiv de la data de4 august 2005 la zi.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 23.295.430 ROL reprezentând daune materiale şi la plata sumei de 10.000 Euro, sau contravaloarea în lei la data plăţii, reprezentând daune morale către partea civilă P.V.M.
A respins restul pretenţiilor civile formulate cu titlu de daune morale de către partea civilă P.V.M.
A constatat că în cauză nu au fost formulate pretenţii civile de către C.J.A.S. Cluj.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat şi de către partea civilă P.V.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală instanţa a reţinut în esenţă următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul P.C. a fost căsătorit cu partea vătămată P.V.M., având împreună cu aceasta doi copii minori. Ca urmare a neînţelegerilor, inculpatul şi partea vătămată au divorţat din culpă comună, fiind pronunţată astfel sentinţa civilă nr. 1740 din 14 aprilie 2005 a Judecătoriei Turda.
Chiar după desfacerea căsătoriri cei doi au continuat să folosească locuinţa comună din Câmpia Turzii, relaţiile dintre ei fiind tensionate.
În dimineaţa zilei de 4 august 2005, în jurul orelor 10,30, certurile dintre cei doi au degenerat pe fondul unei discuţii în legătură cu cheltuielile comune ale locuinţei. În aceste împrejurări, în timp ce se aflau în bucătărie, inculpatul P.C. a luat un cuţit şi i-a aplicat părţii vătămate o lovitură în abdomen, cauzându-i acesteia o plagă tăiată penetrantă cu leziune de ficat.
În urma loviturii partea vătămată a căzut la pământ, inculpatul continuând să o lovească pe partea vătămată cu cuţitul cauzându-i acesteia plăgi tăiate la nivelul pleoapei superioare la ochiul stâng, la coapsa dreaptă şi la mâna stângă.
La strigătele părţii vătămate au intervenit cei doi copii minori, P.A. şi P.C., care au încercat să-l imobilizeze pe inculpat, acesta încetând agresiunea. Partea vătămată, care sângera abundent s-a deplasat până la locuinţa tatălui său P.V., situată în această curte, solicitându-i acestuia ajutor, fiind transportată de acesta la Spitalul Municipal Turda.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 4609/II/a/146 din 19 august 2005 al I.M.L. Cluj-Napoca a rezultat că partea vătămată P.V.M. a suferit o plagă penetrantă în hipocondrul stâng cu hemoperitoneu consecutiv secţionării ligamentului gastro-hepatic şi plăgi multiple care au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie.
Fapta reţinută în sarcina inculpatului a fost probată prin administrarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de cercetare la faţa locului, declaraţia părţii vătămate, procesul privind diagnosticul victimei, planşa fotografică întocmită cu ocazia examinării victimei la spital, raportul de constatare medico-legal, declaraţiile martorilor P.A., O.P.D., P.V. şi P.M., toate coroborate cu declaraţiile inculpatului prin care acesta recunoaşte comiterea faptei, arătând că îşi asumă întreaga responsabilitate pentru fapta săvârşită şi că totul s-a întâmplat din cauza stresului puternic la care a fost supus în permanenţă de victimă.
Împotriva sentinţei penale sus menţionate, a declarat apel în termen legal inculpatul P.C., criticând hotărârea penală pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate solicitând reducerea pedepsei aplicate ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi reducerea despăgubirilor civile la care a fost obligat. A formulat apel în cauză şi partea civilă P.V.M. care a solicitat repunerea în termenul de apel şi pe cale de consecinţă schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., aplicarea unei pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege precum şi admiterea în totalitate a daunelor morale formulate în cauză.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate Curtea de Apel Cluj, pronunţând sentinţa penală nr. 110 la 18 aprilie 2006, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpat şi ca tardiv apelul declarat de partea civilă.
A apreciat curtea de apel că în cauză nefiind întrunite condiţiile repunerii în termenul de declarare a apelului, apelul declarat de partea civilă apare ca tardiv formulat, instanţa netrecând la examinarea în fond a aspectelor invocate de partea civilă.
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpat, a reţinut curtea de apel că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului este just individualizată fiind în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.
Totodată a apreciat instanţa că soluţia este temeinică şi sub aspectul soluţionării laturii civile, daunele materiale acordate în cauză fiind justificate de partea vătămată, iar daunele materiale fiind de natură a asigura o justă şi echitabilă dezdăunare a părţii civile.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs, în termen legal, partea civilă P.V.M. criticând sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului şi acordarea daunelor morale în cuantum de 20.000 Euro.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând sentinţa penală sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. c) C. proc. pen.
Astfel, Curtea constată că instanţa de apel în mod corect a respins ca tardiv apelul părţii civile, reţinând că acesteia i-a fost comunicată sentinţa penală nr. 731 la data de 27 decembrie 2005. La data de 2 februarie 2006, după înaintarea dosarului la instanţa de apel, la dosarul cauzei a fost depusă o cerere de amânare a cauzei, formulată de partea civilă, în vederea angajării unui apărător ales.
Ulterior, la termenul din 17 februarie 2006, la dosarul cauzei a fost înregistrat apelul părţii civile, iar la data de 2 martie 2006 aceasta a solicitat repunerea în termenul de apel. Astfel cererea părţii vătămate de repunere în termenul de apel este nefondată, cum corect a reţinut instanţa de apel.
Totodată, Înalta Curte constată că instanţa de apel în mod temeinic a reţinut că împrejurările învederate de partea vătămată nu pot fi considerate cauze temeinice de împiedicare care să justifice formularea apelului după expirarea termenului de apel.
Prin urmare, faţă de toate cele învederate, apreciind că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Cluj este temeinică şi legală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat apelul părţii civile, obligând-o totodată pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată P.V.M. împotriva deciziei penale nr. 110 din 18 aprilie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul P.C.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.C., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 august 2005 la 19 iunie 2006.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 160 RON (1.600.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Pop Constantin, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3861/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3962/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
