ICCJ. Decizia nr. 4156/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4156/2006
Dosar nr. 1824/44/2006
Şedinţa publică din 28 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 23/ F din 27 aprilie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 1824/44/2006, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentului B.O., împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, dată în dosarul nr. 8/P/2006, privind pe făptuitorul Ş.V.
Petentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, la data de 21 aprilie 2005, petentul B.O. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila împotriva făptuitorului D.Şt. pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunii prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen.
Prin rezoluţia nr. 1789/P/2005 din 27 iulie 2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorului D.Şt., pentru infracţiunea prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere în condiţiile art. 278 C. proc. pen., aceasta fiind respinsă prin rezoluţia nr. 969/II/2/2005 din 28 mai 2005, a prim procurorului Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, ca nefondată.
Această rezoluţie a fost atacată de petent în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., la Judecătoria Brăila, solicitând desfiinţarea acesteia.
Prin sentinţa penală nr. 2752 din data de 15 noiembrie 2005, pronunţată de judecătorul Ş.V. în dosarul nr. 11.996/2005, a fost respinsă plângerea petentului împotriva rezoluţiei prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, menţinând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale pronunţată în cauză.
Nemulţumit de soluţia pronunţată de judecător, petentul a formulat împotriva acestuia plângere la Parchetul de pe lângă Curte de Apel Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Plângerea a fost soluţionată prin rezoluţia nr. 8/P/2006 din 14 februarie 2006, a Parchetului de pe lângă Curte de Apel Galaţi prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul Ş.V.
Împotriva acestei rezoluţii, a formulat plângere petentul, în condiţiile art. 278 C. proc. pen., considerând-o netemeinică şi nelegală.
Prin rezoluţia din data de 9 martie 2006, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 241/II/2/2006, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petent împotriva rezoluţiei nr. 8/P/2006 din 14 februarie 2006.
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la instanţa competentă.
Curtea de Apel Galaţi sesizată cu soluţionarea acestei plângeri, verificând rezoluţiile date de Parchet, a constatat că acestea sunt bine documentate, fundamentate pe actele premergătoare efectuate în cauză, din a căror analiză a rezultat că, nu există fapta de abuz în serviciu, reclamată de petent.
Pentru aceste considerente, curtea, pin sentinţa penală nr. 23/ F din 27 aprilie 2007, a respins, ca nefondată, plângerea petentului împotriva rezoluţiei dată de Parchetul de pe lângă Curte de Apel Galaţi, în dosarul nr. 8/P/2006 din data de 14 februarie 2006, privind pe făptuitorul Ş.V.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul B.O. solicitând casarea acesteia întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanţa nu s-a pronunţat asupra unor fapte reţinute în sarcina făptuitorului Ş.V. în actul de sesizare şi a dat o interpretare greşită probelor de la dosar atunci când „l-a achitat pe inculpat".
Deşi petentul invocă aceste motive de recurs, reproducând textul din Codul de procedură penală, nu arată care sunt faptele asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat, de ce consideră că hotărârea este nemotivată, iar în ce priveşte achitarea inculpatului, petentul este în eroare întrucât sentinţa nu face vorbire de achitarea făptuitorului.
A mai invocat faptul că pentru termenul din data de 27 aprilie 2006, la care a fost legal citat, a adresat instanţei o cerere de amânare, pentru a-şi putea pregăti apărarea, cerere de care instanţa nu a ţinut cont, întrucât cauza s-a soluţionat la acel termen.
Examinând recursul declarat de petentul B.O. împotriva sentinţei sus arătată, în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10 şi 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul petentului nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Ş.V., judecător la Judecătoria Brăila, a pronunţat sentinţa penală nr. 2752 din 15 noiembrie 2005, prin care a respins plângerea petentului B.O. formulată împotrivarezoluţiei dată de procuror prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul D.Şt. pentru infracţiunea prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen.
Hotărârile instanţelor de judecată sunt supuse numai controlului judecătoresc, la instanţele ierarhic superioare prevăzute de Codul de procedură penală, care au competenţa să examineze hotărârile supuse controlului, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.
Verificarea hotărârilor judecătoreşti de o altă autoritate, echivalează cu o încălcare a principiului independenţei judecătorului aşa cum este prevăzut de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.
Astfel, petentul avea posibilitatea să declare recurs împotriva sentinţei pronunţată de judecătorul Ş.V., în termen de 10 zile de la comunicare, instanţa de control judiciar având competenţa să examineze hotărârea sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.
Din actele depuse la dosar: sentinţa penală nr. 2752 din 15 noiembrie 2005 a Judecătoriei Brăila, rezoluţia nr. 1789/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, rezultă că judecătorul Ş.V. a soluţionat plângerea petentului, în limita competenţelor sale, supunându-se dispoziţiilor legale în materie în raport de obiectul cauzei.
Cum în cauză nu există nici o dovadă de incorectitudine sau de lipsă de imparţialitate din partea judecătorului, în soluţionarea cauzei, în mod corect procurorul prin rezoluţie şi prima instanţă prin sentinţa pronunţată, a reţinut că fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, reclamată de petent nu există.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, se reţine că la dosarul primei instanţe se află o cerere de amânare formulată de petent, dar aşa cum este consemnat pe ea, a fost depusă la dosar după închiderea dezbaterilor, astfel că, în condiţiile art. 329 C. proc. pen., instanţa nu a luat-o în considerare.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.O. împotriva sentinţei penale nr. 23/ F din 27 aprilie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.O. împotriva sentinţei penale nr. 23/ F din 27 aprilie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 28 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4154/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4169/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
